LEACURI CĂLUGĂREȘTI
Porumbarul (Prunus spinoza)
Porumbarul este un arbust ramificat și spinos, cu înălțimea de 1-3 metri, care aparține familiei Rosaceae și crește spontan pe dealuri, pășuni, fânețe și, cel mai adesea, la margini de pădure, până la altitudinea de 1000 de metri. Poartă pe ramuri ghimpi lungi și amenințători, ca niște pumnale, ceea ce explică unele din numeroasele lui denumiri populare, cum ar fi “mărăcine” sau “spinul cerbului”. Primăvara, frunzele întârzie să-i apară, în schimb, crengile golașe se îmbracă din aprilie până în mai, într-o puzderie de flori mărunte și albe. Rodește în lunile iulie-august. Fructele sunt rotunde și au culoarea vineție și pielița pudrată, la fel ca prunele brumării. Ajung la maturitate în octombrie, însă își capătă savoarea deplină abia după ce au fost atinse de primul îngheț. Pe lângă vitamina C, ele conțin zaharuri, flavonoide, antociani, taninuri, fosfați de calciu și magneziu.
Părți utile: Porumbele.
Recoltare: de-a lungul întregului an.
Indicații terapeutice: Sindrom uremic (nivel ridicat al ureei în sânge), valori crescute ale acidului uric, urosepticemie (infecție generalizată, provenită din aparatul uro-genital).
Rețetă
Ingrediente: 30 g cuișoare măcinate, 40 g cenușă de porumbe, 60 g scorțișoară, 150 g miere dată într-un clocot, 3 l vin.
Mod de preparare: Curățați mierea de spuma produsă prin fiert. Adăugați-o treptat, amestecând mereu, la mixtura compusă din cenușa de porumbe, pulberea de scorțișoară și cea de cuișoare. Pasta rezultată puneți-o în vin și dați totul într-un clocot. Elixirul de porumbe e gata. Strecurați-l printr-un tifon și turnați-l fierbinte în sticle sterile.
Mod de administrare: Se ia din el câte o lingură, înainte de masă, iar după masă se beau 1-2 păhărele de lichior.
Hildegard van Bingen: “Omul bolnav de gută, care e chinuit de dureri, încât nu le mai poate suferi și aproape leșină și îi înțepenesc mădularele, să ia porumbe uscate și să aprindă un foc numai cu ele. Pe urmă să pună peste cenușă pulbere de cuișoare și de asemenea pulbere de scorțișoară, de două ori mai multă decât cea de cuișoare. După aceea să mai pună și miere curată și dată într-un clocot, astfel ca la sfârșit cenușa să întreacă pulberea de cuișoare și de scorțișoară cu o treime. Așa să-și pregătească o licoare și să bea pe stomacul gol cu măsură, iar după masă din destul. Și dacă va face aceasta adesea, guta se va duce de la el.”
Chiparosul (Cupressus sempervirens)
Este un conifer care face parte din familia Cupressaceae. Coroana sa compactă și zveltă, înaltă de 25-30 metri, îl recomandă ca arbore ornamental. E cultivat ca atare îndeosebi în bazinul mediteranean, silueta lui elegantă putând fi întâlnită frecvent în Grecia, Libia, Israel, Iordania, Liban, Siria, Turcia, dar și în Iranul învecinat. Unii dintre exegeții Bibliei consideră că “lemnul de gofer”, menționat în capitolul 6 din cartea Genezei, unde Dumnezeu îi cere lui Noe să construiască faimoasa arcă dintr-un material impenetrabil la umezeală, ar fi de fapt o referire la chiparos. Într-adevăr, el furnizează un lemn valoros, de esență tare. Chiparosul are o longevitate uimitoare: trăiește peste 1000 de ani. Decanul de vârstă al speciei, cu vechimea impresionantă de aproximativ 4000 de ani, se află în Iran.
Mai puțin cunoscute sunt proprietățile curative ale acestui copac. El poate produce în organism o multitudine de efecte benefice: detoxifiază, fortifică și echilibrează. Activează circulația sângelui și a limfei, ameliorează suferințele provocate de hemoroizi și varice, stimulează producția de sucuri gastrice, elimină tulburările hormonale, atenuează simptomele uneori exasperante ale menopauzei, este un bun tonic nervos, combate stresul și depresia. Are o energică acțiune diuretică și bactericidă.
Părți utile: Lemnul, ramurile cu tot cu frunze.
Recoltare: În cursul întregului an.
Indicații terapeutice:
Dureri de stomac
Rețetă
Ingrediente: 2-3 linguri cu așchii de chiparos, 1 l vin.
Mod de preparare: Fierbeți lemnul de chiparos în vin, apoi strecurați lichidul și turnați-l în sticle curate. Beți zilnic câte un păhărel de lichior înainte de fiecare masă.
Hildegard van Bingen: “Chiparosul este un copac foarte cald și închipuie taina Domnului. Cine suferă de dureri la stomac să-i ia lemnul, să taie puțin din el, să-l pună în vin și să-l fiarbă, așa să-l bea pe nemâncate și îi va merge mai bine.”
Epuizare fizică, stări de slăbiciune determinate de tulburări hormonale, convalescență
Rețetă
Ingrediente: un mănunchi de crengi de chiparos, circa 20 l apă.
Mod de preparare: Fierbeți crengile de chiparos în apă, cam 20 de minute, apoi strecurați și îmbăiați-vă de 3-5 ori pe săptămână, în acest decoct. Pregătiți-vă unul proaspăt pentru fiecare baie. Crengile folosite se pot adăuga la compost.
Hildegard van Bingen: “Cine se simte slab și vlăguit în tot corpul să fiarbă crengile cu frunzele lor în apă și în acea apă să se scalde adesea și are să se înzdrăvenească și i se vor întoarce puterile în trup.”
