Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Hildegard van Bingen – Plantele toamnei

Foto: Dreamstime

LEACURI CĂLUGĂREȘTI

Porumbarul (Prunus spinoza)

Porumbarul este un arbust ramificat și spinos, cu înălțimea de 1-3 metri, care aparține familiei Rosaceae și crește spontan pe dealuri, pășuni, fâ­nețe și, cel mai adesea, la margini de pădure, până la altitudinea de 1000 de metri. Poartă pe ramuri ghimpi lungi și amenințători, ca niște pumnale, ceea ce explică unele din nu­meroasele lui denumiri populare, cum ar fi “mărăcine” sau “spi­nul cerbu­lui”. Primă­vara, frunzele întârzie să-i apară, în schimb, crengile golașe se îmbracă din aprilie până în mai, într-o puzderie de flori mă­runte și albe. Rodește în lunile iulie-august. Fructele sunt rotun­de și au culoarea vineție și pielița pudrată, la fel ca prunele brumă­rii. Ajung la maturi­tate în octombrie, însă își capătă savoarea de­plină abia după ce au fost atinse de primul îngheț. Pe lângă vitamina C, ele conțin zaha­ruri, flavonoide, antociani, taninuri, fosfați de calciu și magneziu.

Părți utile: Porumbele.

Recoltare: de-a lungul întregului an.

Indicații terapeutice: Sindrom uremic (nivel ridicat al ureei în sânge), valori crescute ale aci­dului uric, urosepticemie (infecție gene­ralizată, provenită din aparatul uro-genital).

Rețetă

Foto: Shutterstock – 3

Ingrediente: 30 g cuișoare măcinate, 40 g ce­nușă de porumbe, 60 g scorțișoară, 150 g miere dată într-un clo­cot, 3 l vin.

Mod de prepara­re: Curățați mierea de spuma pro­dusă prin fiert. Adăugați-o treptat, amestecând me­reu, la mixtura compusă din cenușa de porumbe, pulberea de scorțișoară și cea de cuișoare. Pasta re­zultată puneți-o în vin și dați totul într-un clocot. Elixirul de po­rumbe e gata. Strecurați-l printr-un tifon și turnați-l fierbinte în sticle sterile.

Mod de administrare: Se ia din el câte o lin­gură, înainte de masă, iar după masă se beau 1-2 păhărele de lichior.

Hildegard van Bingen: “Omul bolnav de gută, care e chinuit de dureri, încât nu le mai poate suferi și aproape leșină și îi înțe­penesc mădularele, să ia porumbe uscate și să aprindă un foc numai cu ele. Pe urmă să pună peste cenușă pulbere de cuișoare și de ase­menea pulbere de scorțișoară, de două ori mai multă decât cea de cuișoare. După aceea să mai pună și miere curată și dată într-un clocot, astfel ca la sfârșit cenușa să întreacă pul­berea de cuișoare și de scorțișoară cu o treime. Așa să-și pregătească o licoare și să bea pe sto­macul gol cu măsură, iar după masă din destul. Și dacă va face aceasta adesea, guta se va duce de la el.”

Chiparosul (Cupressus sempervirens)

Este un conifer care face parte din familia Cupressaceae. Coroana sa compactă și zveltă, înaltă de 25-30 metri, îl recomandă ca arbore ornamental. E cultivat ca atare îndeosebi în ba­zinul mediteranean, silueta lui elegantă putând fi întâlnită frecvent în Grecia, Libia, Israel, Iordania, Liban, Siria, Turcia, dar și în Iranul învecinat. Unii dintre exegeții Bibliei consideră că “lemnul de gofer”, menționat în capitolul 6 din cartea Genezei, unde Dumnezeu îi cere lui Noe să construiască faimoasa arcă din­tr-un material impenetrabil la umezeală, ar fi de fapt o re­ferire la chiparos. Într-ade­văr, el furnizează un lemn valoros, de esență tare. Chiparosul are o longe­vi­ta­te uimitoare: trăiește peste 1000 de ani. Decanul de vârstă al speciei, cu vechimea im­pre­sionantă de aproximativ 4000 de ani, se află în Iran.

Mai puțin cunoscute sunt proprietățile cura­tive ale acestui copac. El poate produce în or­ga­nism o multitudine de efecte benefice: deto­xifiază, fortifică și echilibrează. Activează cir­culația sângelui și a limfei, ameliorează sufe­rințele provocate de hemoroizi și varice, sti­mulează producția de sucuri gastrice, elimină tulburările hormonale, atenuează simptomele uneori exasperante ale menopauzei, este un bun tonic nervos, combate stresul și depresia. Are o energică acțiune diuretică și bactericidă.

Părți utile: Lemnul, ramurile cu tot cu frunze.

Recoltare: În cursul întregului an.

Indicații terapeutice:

Dureri de stomac

Rețetă

Ingrediente: 2-3 linguri cu așchii de chi­paros, 1 l vin.

Mod de preparare: Fierbeți lemnul de chi­paros în vin, apoi strecurați lichidul și turnați-l în sticle curate. Beți zilnic câte un păhărel de lichior înainte de fiecare masă.

Hildegard van Bingen: “Chi­parosul este un copac foar­te cald și închipuie tai­na Dom­nului. Cine suferă de du­reri la stomac să-i ia lem­nul, să taie puțin din el, să-l pună în vin și să-l fiarbă, așa să-l bea pe ne­mâncate și îi va merge mai bine.”

Epuizare fizică, stări de slăbiciune determinate de tulburări hormonale, convalescență

Rețetă

Ingrediente: un mănunchi de crengi de chiparos, circa 20 l apă.

Mod de preparare: Fierbeți crengile de chiparos în apă, cam 20 de minute, apoi stre­curați și îmbăiați-vă de 3-5 ori pe săptămână, în acest decoct. Pregătiți-vă unul proaspăt pen­tru fiecare baie. Crengile folosite se pot adăuga la compost.

Hildegard van Bingen: “Cine se simte slab și vlăguit în tot corpul să fiarbă crengile cu frunzele lor în apă și în acea apă să se scal­de adesea și are să se înzdrăvenească și i se vor întoarce puterile în trup.”

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian