GEORGE JIGLĂU – „Treaba președintelui e să facă ce a făcut și până acum: să ne țină fără niciun fel de echivoc pe linia pro-europeană și a parteneriatului cu SUA

Politolog, lector la Universitatea „Babeș-Bolyai”, cercetător la Centrul pentru Studierea Democrației din Cluj-Napoca

„Nu cred că PSD putea să producă un candidat care să se descurce mai bine decât Viorica Dăncilă”

– Scorul covârșitor obținut de Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale nu lasă loc de prea multe comentarii. Totuși, cu instrumentele politologului, v-aș ruga să decriptăm rezultatele votului de du­mi­nică…

– Dacă ne uităm atent, dinamica votului nu e foarte diferită de ce am avut la alte alegeri pre­zi­dențiale. Întotdeauna PSD se descurcă bine la pri­mul tur: e valabil și acum, deși pentru mulți a fost o surpriză că doamna Viorica Dăncilă a intrat în turul II, la cât de subestimată a fost, mai ales după ce a pierdut guvernarea. S-a crezut că PSD-ul e de­mobilizat, că nu mai trage nimeni căruța din șanț, și uite că nu a fost așa. Sigur că e o înfrângere și că doamna Dăncilă a fost repede mazilită, dar pentru ea e o reușită că a intrat în turul II.

Ce s-a văzut în acest tur II s-a văzut și în anii trecuți. Candidatul care se opune PSD-ului reușește să mobilizeze toată bucata de electorat, care chiar dacă nu îl simpatizează îl votează, numai să nu iasă PSD-ul, în timp ce PSD-ul rămâne cu aceiași vo­tanți.

A mai fost un element care a contat: anul acesta ne-am aflat în acel tip de alegeri în care avem un președinte în funcție, care candidează pentru un nou mandat. Totul pornește de la evaluarea primului mandat. Din start, cel care e în funcție pornește cu un avantaj. Eu chiar nu cred că PSD putea produce un candidat care să se descurce mai bine decât doamna Dăn­cilă. Gabriela Firea, de pildă, nu cred că ar fi fost un personaj care să nu provoace și mai multă antipatie decât a provocat doamna Dăncilă, care deși a fost criticată îndelung și cu destule motive, nu emană aroganța tipică pe care o emanau alți lideri PSD, în trecut. Ne amintim de Victor Pon­ta, cu acea șezătoare mare de pe stadion, e le­gendară! Apoi Liviu Dragnea, ce personaj! Nu mai vorbim de Adrian Năstase! Iar discursul Vioricăi Dăncilă, așa cum e el, cuminte, despre respect, pe care se pliază foarte bine și ideea de victimizare – „se iau de mine că-s femeie și mă emoționez” – a prins foar­te bine. Prin comparație, doamna Firea și doam­na Olguța Vasilescu nu sunt din același aluat, sunt războinice și arogante. De-aia spun că nu se putea mai mult. PSD poate fi mulțumit.

– Credeți că sunt perspective de reformare a PSD-ului? Sunt șanse de modernizare a stângii românești?

– Se cântă prohodul PSD-ului de fiecare dată când nu iese pe primul loc. Dar lucrurile sunt mai complicate. PSD-ul își execută liderul care a pierdut și o ia de la capăt. Partidul nu dispare, asta e clar! Cât despre viitorul stângii… PSD-ul e un partid cu multe fețe. În lunile de dinaintea căderii lui Liviu Dragnea, relațiile PSD-ului cu socialiștii europeni se înrăutățiseră dramatic. Numai că nu au fost dați afară din partidul european! Iarăși fac pe „avocatul diavolului”: doamna Dăncilă a reușit să repare re­lația cu socialiștii europeni. E o chestiune care tre­buie înțeleasă și exploatată: PSD e receptiv la me­sajele care vin din exterior, în funcție de cine e la conducere. Dacă ar fi vrut să derapeze complet spre un discurs anti-european, anti-occidental, putea să o facă. Are destule voci care emană genul ăsta de mesaje. Dar, chiar și când a fost la guvernare, PSD nu a transformat genul ăsta de discurs în politică de stat, așa cum a făcut Viktor Orban în Ungaria. PSD e un partid de stânga economic, dar puternic conser­vator în zona valorilor, iar tocmai asta prinde foarte bine la o zonă de electorat de la noi, ușor naționalist și care are așteptări de protecție din partea statului.

„În ultimii ani, discursul statului față de diaspora s-a schimbat”

– Adevărata surpriză în actualele alegeri a ve­nit din partea diasporei, care s-a mobilizat exem­plar atât prin prezența la vot, cât și prin entu­zias­mul și optimismul cu care a votat. De unde vine mobilizarea aceasta? Au învățat românii noștri lecția Occidentului?

– Sunt mai multe lucruri care explică prezența masivă a diasporei la recentele alegeri prezi­den­țiale. Mai întâi, valorile europene alături de care trăiesc și care produc obligatoriu o limpezire. Al doilea motiv ține de organizare, de felul în care a fost administrat procesul de votare. Ideea de lărgire la trei zile a votului a contat foarte mult. Aștept să văd dacă diaspora va fi la fel de mobilizată și la par­la­mentarele de anul viitor, pentru că, în mod tra­dițional, diaspora se mobilizează mai bine la prezi­dențiale, unde a influențat decisiv votul, și pentru Tra­ian Băsescu, și pentru Iohannis, la primul man­dat. Apoi, să nu ne mire că avem tot mai mulți vo­tanți în diaspora, pentru că diaspora se mărește tot mai mult. Mulți dintre cei care au votat acum în afară erau în țară acum 5 ani! Cred că se simte și o aplecare mai mare a României față de cei plecați în străinătate. În ultimii ani, discursul statului față de diaspora s-a mai schimbat: simplul fapt că am avut un minister dedicat diasporei, faptul că preșe­din­ția a fost mai atentă cu diaspora, că s-au activat eve­nimentele culturale – lucruri mici, luate indivi­dual, dar care ajung să conteze și le dau senzația celor de acolo că sunt importanți. Faptul că avem o cir­cumscripție specială pentru diaspora în parla­ment iarăși contează. Nu toate democrațiile creează locuri speciale în parlament pentru cei din diaspora!

„Prin Klaus Iohannis, pe plan extern, România nu a jucat niciodată la două capete”

– Acum, că rezultatul e clar, Președintele tre­buie să arate ce poate. Care credeți că sunt urgen­țele noului mandat al lui Klaus Iohannis?

– Cred că așteptările noastre de la președinte trebuie calibrate la ce poate face în mod real. Trebuie să înțelegem asta! Parlamentul are cele mai mari prerogative, iar președintele e mai mult un „câine de pază”, în raport cu majoritatea parla­men­tară, în condiții de coabitare. Unde e treaba pre­șe­dintelui și unde trebuie evaluat el e pe partea de po­litică externă. Iar aici așteptările noastre sunt să facă în continuare ce a făcut și până acum, să ne țină, fără niciun fel de echivoc, pe linia pro-europeană și a parteneriatului cu SUA. România are un mare plus în acest moment: suntem singurii din zonă care, de la nivelul principalei voci de politică externă, Klaus Iohannis, nu am jucat ni­cio­dată la două capete, nu am lăsat posibilități de inter­pretare. Asta se vede în felul cum e privit Iohannis în Europa, unde e primit cu prioritate în întâlniri foarte selecte. Nu degeaba numele lui e vehiculat pentru o carieră europeană. Sunt convins că după al doilea mandat, pentru asta se și pregătește.

Pe partea de politică internă, însă, președintele nu e prima vioară. Chiar și în cazul numirii Vioricăi Dăncilă ca prim-ministru, pentru care a fost atacat, nu avea ce să facă: lucrezi cu ce ai în Parlament. Eu zic că e de apreciat că nu a forțat nota. Noi suntem încă într-un sevraj, după zece ani, în care Traian Băsescu a forțat toate limitele în lupta lui cu PSD. Iohannis nu a forțat, a jucat la limită în războiul de guerillă, inclusiv pe legile justiției. A făcut totul ca să întârzie PSD-ul cât de mult și i-a ieșit destul de bine. Ce cred și ce aș aștepta și eu, alături de elec­to­ratul pretențios de la Iohnnis, e să fie mai activ, de la înălțimea funcției sale și de la legitimitatea acestui vot. El poate să pună niște idei esențiale pe agenda publică. Are și capacitatea, și înțelegerea lucrurilor, și experiența ca să o facă.

„Nu trebuie să ne concentrăm pe vibrația cu care vorbește Iohannis, ci pe mesajele pe care le dă”

– Nu l-ar ajuta pe „noul” președinte Iohannis să-și promoveze mesajele cu ceva mai multă emo­ție?

– Firea președintelui este de altă natură. Ca­racterul lui e altul, nu cred că trebuie să îi cerem să joace un rol care nu i se potrivește. Cred că trebuie să ne concentrăm nu pe vibrația cu care vorbește, și care e în regulă, așa cum e, ci pe mesajele pe care le dă. Mesajele importante rămân scrise pe hârtie. Apoi, trebuie să își urmărească mai bine proiectele, pen­tru a le finaliza. (Vezi Comisia pentru un nou Pro­iect de Țară, care e în aer de vreo 2 ani.) Poate fi mai atent și la felul în care își alege oamenii cu care lucrează… El poate să dea direcții în societatea românească și cred că aici poate fi mai viguros în noul mandat!

– Ce urmează acum? Ce rol poate avea pre­ședintele, în contextul politic schimbat, și el, prin venirea PNL-ului la putere?

– Premisele în acest moment sunt foarte asemănătoare cu ce am avut în 2016. E ușor să spui că PSD a mâncat bătaie, dar PSD e la 3 milioane de voturi, e în opoziție cu un an înainte de parla­men­tare, are timp să se refacă, iar la guvernare e un par­tid într-o poziție vulnerabilă, care poate fi ori­când atacat, oricând forțat. Iar PSD știe să facă opoziție și abia așteaptă să o facă! Pe de altă parte, Iohnnis a arătat la Europarlamentare că e capabil să-și joace bine cărțile și când sunt alegeri care nu îl vizează direct. A venit la Europarlamentare cu un referendum pe care îl anunțase cu doi ani înainte și pe care a știut să îl țină bine la sertar, pentru mo­mentul potrivit. Cât privește o alianță politică, nu o mai văd posibilă acum. USR-PLUS e cu orgoliul rănit, vrea să recupereze voturi, iar ei nu iau voturi de la PSD, iau tot din bazinul în care se află PNL. PNL e pe cai mari acum, s-ar putea să facă greșeala de a crede că victoria lui Iohannis e și victoria lor, dar am văzut în 2016 că voturile nu se suprapun. Premise pentru ca partidele anti-PSD să formeze un soi de alianță înainte de alegeri, care să pună bazele pentru guvernarea de după, nu prea există. Eu sunt convins că Iohannis își dă seama de pericolul care pândește la alegerile parlamentare, dacă lumea nu se va mobiliza, căci PSD e acolo cu cele 3 milioane de voturi și poate crește mult, în condiții de ab­sen­teism. Acum, să vedem ce va face pre­ședintele, ce cărți va juca pentru a ține PSD-ul în afara guver­nă­rii, așa cum le-a promis votanților săi!