– România se confruntă cu o gravă criză energetică, pe fondul scăderii debitului Dunării, fapt ce a dat naștere la numeroase teorii conspiraționiste. Pentru comparație: în ce situație se găsesc celelalte țări din regiune, care folosesc apa Dunării pentru a produce energie și cum arată lucrurile în amonte, în Austria și Germania? Sunt modele de bune practici din care se poate inspira România pentru a nu mai ajunge într-un astfel de context?
– Potrivit unor studii recente, statele care folosesc direct apa Dunării pentru răcirea reactoarelor nuclear-electrice – România, Bulgaria și Ungaria – au probleme în acest moment. Bulgarii suferă mai puțin, pentru că au baterii de stocare a energiei (noi nu le avem), în schimb, centrala nucleară de la Paks, din Ungaria, construită după o veche tehnologie sovietică, este și ea în pericol de a-și reduce, sau chiar de a-și opri activitatea. Germania a renunțat la energia nucleară, sub guvernele Angelei Merkel, pentru a privilegia gazele furnizate de Rusia lui Putin. Alte state europene care dispun de centrale nucleare au recurs la sisteme mai puțin riscante, deși cu costuri puțin mai mari. Cehia și Slovacia utilizează turnuri de răcire cu circuit închis, care recirculă apa și, în consecință, au nevoie de o cantitate mai mică de apă din rețelele hidrografice locale. În plus, Cehia a construit și un sistem dedicat de rezervoare. Slovenia a ales un sistem mixt, care constă din apa râului Sava, atunci când debitul este mare, și din turnuri de răcire, în perioade de secetă. În consecință, Cehia, Slovacia și Slovenia sunt exportatoare nete de energie, inclusiv către Ungaria. În schimb, România, în afară de dinamitarea unor stânci, nu poate decât să se roage și să contabilizeze efectele unor politici guvernamentale care au neglijat investițiile în sisteme sigure de furnizare a energiei în favoarea promovării fără nicio noimă economică a dependenței de centralele pe cărbune, deși a încasat fonduri europene considerabile pentru a-și diversifica producția de energie și pentru a construi capacități de stocare a energiei. Cineva ar trebui să dea socoteală pentru dispariția acestor fonduri, precum și pentru sabotarea energiilor neconvenționale, cum ar fi cea solară. În schimb, prosumatorii sunt penalizați cu TVA de 21% pentru energia pe care o furnizează în sistem! Idei și strategii inteligente există, doar guvernanți dispuși să le aplice au lipsit. Dar aceasta este o discuție mai lungă, care vizează un întreg sistem politic și economic, deci nu o putem deschide în acest spațiu.
– Premierul spaniol Pedro Sánchez i-a acuzat de egoism pe partenerii săi europeni, după recentele evenimente din enclava nord-africană Ceuta, lovită de un val migrator dinspre Maroc. Cum a fost posibilă invadarea atât de agresivă a enclavei spaniole, într-un timp atât de scurt, și ce reproșează cei 22 de lideri europeni care s-au adresat Comisiei Europene, politicilor în materie de migrație ale Spaniei?
– Premierul spaniol ar putea să-i acuze pe partenerii săi europeni, nu doar de egoism, ci și de ipocrizie, pentru că regularizarea situației imigranților ilegali aflați în Spania de mai multă vreme, astfel încât ei să poată primi un permis de muncă și să plătească impozite, a fost practicată sistematic de mai multe state, inclusiv Italia și Germania, pentru a acoperi deficitul de forță de muncă din agricultură, turism și construcții și a reduce munca la negru și evaziunea fiscală. Dar cum Giorgia Meloni, de pildă, se pregătește de alegeri, în 2027, și pierde teren în fața unui partid cu o agendă pronunțat xenofobă, Futuro Nazionale, ea a preferat să uite decretele propriului guvern și să atace Spania, deși fluxurile de migranți sunt mai reduse acolo decât în Italia. La fel și Donald Trump, care se pregătește de alegerile de la jumătatea mandatului, s-a folosit de criza de la Ceuta pentru a-și avertiza alegătorii că, în cazul unei victorii a Democraților, America va fi invadată de străini nedoriți. Într-adevăr, imaginile din prima zi a luării cu asalt a Ceutei sunt spectaculoase, dar ele nu spun întreaga poveste, și anume că grănicerii marocani, pur și simplu, au dispărut o zi întreagă și că cei 72 de mii de tineri au fost încurajați să ia cu asalt Ceuta, prin conturi create recent pe rețelele sociale, care anunțau că Spania este deschisă pentru imigrație – ceea ce era fals.
De altfel, aproape toți s-au întors în Maroc, în 24 de ore. Teoria cea mai plauzibilă privind declanșarea mini-invaziei este decizia regelui Marocului de a forța guvernul spaniol să-și modeleze politica față de Algeria și Sahara Occidentală, după dorințele sale. A procedat la fel și acum cinci ani, la scară mai redusă. Turcia, Libia și Siria au instrumentalizat și ele fluxurile de migranți pentru a șantaja Europa. Nimic nou, deci, doar că de data aceasta, contextul politic european este diferit și presiunile partidelor anti-imigraționiste de extremă dreapta sunt mult mai eficiente.
