TIA ȘERBĂNESCU – „Victoria lui Klaus Iohannis este justificată de garanțiile pe care le prezintă că păstrăm direcția Vest”

Analiza politică a lunii NOIEMBRIE

„Recordul de participare la vot al diasporei a fost impresionant”

– Evenimentul politic central al lunii no­iembrie l-au reprezentat, fără îndoială, alegerile prezidențiale. După o campanie electorală lipsită de strălucire și de vigoare, cele două tururi de scrutin s-au soldat cu realegerea președintelui în funcție. Ce înseamnă această victorie a lui Klaus Iohannis pentru România?

– În primul rând, noul mandat de președinte al lui Klaus Iohannis este rezultatul unei tradiții a PSD, de vreo patru rânduri de alegeri încoace, de a refuza să furnizeze un candidat viabil pentru această funcție. Viorica Dăncilă s-a dovedit nepu­tin­cioasă și anacronică, atât prin felul în care și-a dus cam­pa­nia, cât și prin modul în care a comu­nicat. A făcut per­­manent apel la faptul că e o femeie care face și drege și care nu e înțeleasă și ac­ceptată pentru că e femeie. Reieșea că simpla apartenență de sex este calitatea ei principală. Cam puțin. De asemenea, mai cerea votul acuzându-l pe Iohannis că e dic­ta­tor și că a dărâmat guvernul. Ambele acuzații sunt fie glume proaste, fie prostii simple. Preșe­din­tele nu a avut nici un gest dictatorial în cinci ani de mandat, iar căderea guvernului condus de Dăncilă s-a pe­trecut prin moțiune de cenzură, așa cum se întâmplă în democrație, nu a fost o „lovitură de stat”. Că nu­mai din astea au în cap, de la 10 August 2018 încoace.

În al doilea rând, votul majoritar pentru Iohannis este motivat de faptul că era singura opțiune po­sibilă în momentul dat. Pentru că nu doar candidatul PSD a fost unul de nevotat, ci și ceilalți presărați de-a lungul drumului, în turneul electoral. Nici unul nu s-a dovedit a fi semnificativ mai bun decât șeful statului. Are și Iohannis defectele lui, i s-a reproșat pa­sivitatea, hedonismul, stilul confortabil de a conduce, lipsa de comunicare… Dar era singurul care prezenta garanția că păstrăm direcția Vest, că va menține parteneriatul strategic cu SUA, că se im­pli­că serios în NATO, că e un adept hotărât al UE, pen­tru a cărei bună funcționare militează, că sus­ține inde­pendența Justiției până în pânzele albe… Di­fe­rența dintre Iohannis și Viorica Dăncilă, ur­mă­torul clasat, a fost atât de mare, încât a exclus orice sur­priză. Singura necunoscută era scorul pe care îl va obține. Și a fost unul zdrobitor: 66% la 33% în fa­voarea lui Iohannis. În condițiile în care elec­toratul s-a mobilizat destul de bine, prezența la vot fiind de 54%. Este de remarcat recordul impre­sio­nant de participare la vot atins de diaspora: aproape un milion de cetățeni români care se află în străi­nătate au votat, iar majoritatea covârșitoare a optat pentru Iohannis. Nici nu se putea altfel, având în vedere disputele permanente din ultimii ani dintre diaspora și PSD, culminând cu represiunea la care s-a dedat gu­vernul PSD asupra mitingului de protest al di­asporei din 10 August 2018. Dar până la vio­lențe și după aceea, o mulțime de lideri PSD și-au trecut în cont declarații disprețuitoare și insultătoare la adre­sa diasporei române. Ultima, iată, zilele tre­cute, rostită de Niculae Bădălău, membru al con­ducerii PSD, care a spus că în străinătate au plecat la muncă nu­mai vreo câteva sute de mii de români cinstiți, în rest diaspora e alcătuită de trei, patru milioane de prostituate. Pentru această afirmație, ar fi trebuit exclus din partid.

„Nu au existat mari perdanți printre candidați”

– Dacă despre Viorica Dăncilă nu se poate spune că a fost marea învinsă din aceste alegeri, pentru că eșecul său era previzibil, care sunt, totuși, marii perdanți?

– Nu există mari perdanți. Dacă liderii partidelor parlamentare ar fi fost mai raționali, ar fi propus altfel de candidați sau s-ar fi aliniat în spatele lui Iohannis. De pildă, Dan Barna trebuia să-și dea sea­ma că nu e copt încă pentru o candidatură la Cotro­ceni și să-l susțină pe președintele în funcție, căci așa USR ar fi câștigat mai multe puncte decât cu un candidat propriu. Acum, nu doar că n-a căpătat un plus de zestre electorală, dar și-a pierdut și din ce avea, de la peste 20 de procente, la vreo 12%. Asta și pentru că Barna a făcut declarații complet nepo­trivite în campanie, a fost ezitant, s-a tot răzgândit… PMP ar fi trebuit, de asemenea, să înțeleagă că poate să-l aducă și pe Brad Pitt și nu va obține mai mult de 5-6%. Bine, hai, dacă era Brad Pitt lua ceva mai mult, că sunt multe fete înnebunite după el, dar cu Toader Paleologu, cu citatele lui simandicoase… La fel, au candidat degeaba și ceilalți, în cap cu Mircea Diaconu. Bine, el nu prea avea ce să piardă, întrucât și-a pierdut de mult orice credibilitate. N-a făcut de­cât să-și reconfirme renumele de căutător de si­necuri, uneori cu succes, de data asta fără. Dar din­tre acești învinși încă din start, nu toți au fost la fel de afectați. Lui Viorel Cataramă i s-a șifonat puțin orgoliul, mai ales că, după ce că a luat extrem de pu­ține voturi, i s-au scos la iveală și câteva note in­formative pe care le-a dat la Securitate. Iar Ale­xan­dru Cumpănașu, care a primit voturi, probabil, nu­mai câte s-au putut aduna din Caracal, s-a de­clarat președintele „republicii cumpănașilor spar­tani”, ăia care zac în salonul 6 la Bălăceanca, semn că i-a luat Dumnezeu mințile procent cu procent, de-a lungul campaniei.

„PSD pare o menajerie numai bună de dus la veterinar”

– Ce se întâmplă în PSD, după ce a fost trasă linia după alegerile prezidențiale?

– Ce se întâmplă în mod tradițional în PSD, după ce un candidat la președinție pierde cursa! Omul e dislocat din funcție, ba chiar e și eliminat din partid, dacă ne amintim de cazul lui Mircea Geoană. Toți au soarta asta: candidezi, pierzi și dispari. Deci, i se va aplica și Vioricăi Dăncilă, în ciuda faptului că ea a încercat să-și prezinte înfrângerea drept o mare victorie. Așa încât, imediat după alegeri, a avut loc o întâlnire de taină acasă la Marcel Ciolacu, pre­șe­dintele Camerei Deputaților, omul din partid cu cea mai înaltă funcție publică. Acolo s-a stabilit ma­zilirea întregii conduceri. Drept care, toți vicepreșe­dinții, cu excepția lui Orlando Teodorovici, și-au dat demisia, forțând astfel și demisia Vioricăi Dăncilă. I s-a oferit o compensație: funcția de „președinte la doamne” – după cum s-a exprimat Ciolacu, pro­babil, primul pas spre Videle.

În PSD a fost desemnată o conducere interimară, cu Ciolacu președinte. Dar predarea-primirea nu s-a petrecut pașnic în CEx, ci cu nervi, înjurături și amenințări cu bătaia. Niculae Bădălău l-a amenințat pe Dragoș Benea că îl calcă în picioare. Teodorovici spunea că îl caută pe „șobolanul de Fifor” să-l facă praf. La care Fifor a răspuns că Teodorovici e un bichon care se crede pitbull. Dacă îl mai punem și pe maidanezul de Bădălău, care a declarat despre ro­mâncele aflate în exil economic în alte țări că sunt prostituate, PSD pare o menajerie numai bună de dus la veterinar!

În februarie, va fi un congres pentru alegeri interne. Dar o schimbare esențială nu se va petrece. Ciolacu este prieten de pescuit cu Dragnea, prieten de vânătoare cu Haisam, așa încât linia va fi păs­tra­tă. Deci, a plecat doamna cu cocu și-a venit domnul cu ciocu – căci Ciolacu este primul lider pesedist cu barbișon.

Adevărul este că nici nu prea aveai cu cine să faci vreo înlocuire. Te uiți în jur și nu se întrevede nici o figură mai lumi­noasă. Este rezultatul firesc al contraselecției pe care au practicat-o de 30 de ani încoace toate partidele, nu doar PSD. Toate parti­de­le au cam ajuns la fundul sacului, în privința resur­selor umane. În afară de cei care țin prim-planul, nici ei mai breji și de care ne-am săturat ca de mere acre, nu vezi ni­mic. Sunt fie inși șterși și obedienți, fie fete frumu­șele, care au rol de neveste, de amante, de cumetre… Modelul Dăncilă este reprezentativ. Dacă nu știi să scrii, să citești, să vorbești româ­nește, unde te afli și ce e de capul tău, nu-ți pierde speranța, intră în politică și poți ajunge consul, parlamentar, euro­parlamentar, ministru sau chiar prim-ministru. Așa încât, revenind la PSD, începi să fii mulțumit că n-au ieșit talibani de teapa lui Co­drin Ștefănescu, Cătălin Rădulescu – „Mitralieră” și Șerban Nicolae. Dar nu-i exclus să-i vedem coco­țați în scaune înalte la congres.

„Guvernul liberal este încorsetat de moștenirea lăsată de PSD și de pretențiile celorlalte partide, care îl susțin în Parlament”

– Avem un nou guvern, alcătuit de această dată de PNL și condus de liderul partidului, Ludovic Orban. Cum apreciați începutul noii guvernări liberale?

– Să spunem mai întâi că guvernul Orban a fost învestit pe 4 noiembrie a.c., după un șir de negocieri crâncene cu celelalte partide de opoziție, care au pus condiții contradictorii. Într-un final, Orban a reușit să obțină majoritatea parlamentară necesară pentru Cabinetul pe care l-a propus. Dar condițiile pre­văzute în protocoale bilaterale limitează liberta­tea de acțiune a guvernului. Ca să nu mai vorbim de grea­ua moștenire lăsată de guvernul Dăncilă. Con­cret, liberalii s-au trezit cu un deficit bugetar de 29 de miliarde de lei, reprezentând 2,8% din PIB. Gu­vernul are datorii uriașe, sub formă de rambursări de TVA, indemnizații și asigurări sociale neachitate, pe care, dacă le plătește, ajungem la un deficit bu­getar de 4,4%. Deci, intrăm în procedura de deficit excesiv (PDE), reglementată de articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, căci am depășit pragul de 3%. Prin urmare, începu­tul guvernării liberale este încorsetat de conse­cin­țele guvernării PSD și de pretențiile celorlalte par­tide care susțin Cabinetul în Parlament.

Prima urgență este să se închidă cu bine bugetul pe anul ăsta și să se facă proiectul de buget pentru anul viitor. Deocamdată, la o primă rectificare bu­getară, s-au tăiat bani de la educație și transporturi și au fost dați serviciilor secrete. Ca de obicei.

Ludovic Orban a declarat că autostrăzile sunt o prioritate. Însă nu e nici primul, nici ultimul care o face. Să vedem dacă se ține de cuvânt. A mai promis că va modifica legea alegerilor locale, astfel încât pri­marii să fie aleși în două tururi de scrutin. Rămâne de văzut dacă va avea majoritatea necesară în Parlament, în condițiile în care și PSD, și UDMR, avantajate de actuala lege, cu primari din primul tur, se opun.

Adevărul este că e greu de crezut că Orban va face mare lucru, până când nu va avea o majoritate serioasă în Parla­ment. Or așa ceva se obține fie prin ra­colarea de traseiști, fie prin alegeri – eventual anticipate, deși sunt aproa­pe imposibile.