– Roșia Montană, pe drumul patrimoniului mondial –
Cazul „Roșia Montană la UNESCO” a reprezentat unul dintre cele mai relevante teste pentru Guvernul Ludovic Orban. O veritabilă hârtie de turnesol, cunoscută fiind promisiunea electorală de retrimitere spre analiză a dosarului către UNESCO, cunoscute fiind, însă, și poziționările față de proiect, de-a lungul timpului, ale câtorva dintre membrii influenți ai Partidului Național Liberal. Cum data-limită pentru trimiterea notificării către UNESCO din partea Guvernului pentru reluarea procedurii de includere în patrimoniul mondial era 1 februarie, propaganda „goldistă” a reluat, ca pe vremea PSD-ului, vechea placă cu compromiterea apărării României, în cadrul arbitrajului internațional care opune statul companiei RMGC. E limpede că lobby-ul RMGC a ajuns și de această dată până la nivel ministerial, un dram de șovăială fiind detectabil în cazul decidenților din PNL. Cum însă promisiunea privind viitorul Roșiei Montane era scrisă negru pe alb în oferta electorală a liberalilor, societatea civilă a reacționat imediat. S-a luptat prea mult pentru această cauză a Roșiei Montane și, în definitiv, pentru această soluție, a includerii în Patrimoniul Mondial UNESCO, unanim considerată ca fiind cea mai bună pentru viitorul vechii localități din Apuseni, pentru ca totul să se împiedice într-o semnătură, când la Palatul Victoria sunt chiar cei care se băteau cu pumnul în piept că nu vând România așa cum o făcuse, jalnic, Guvernul Dăncilă, cu câteva luni înainte.
În cele din urmă, în al 12-lea ceas, cu o zi înainte de expirarea termenului-limită, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a ieșit într-o conferință de presă și a anunțat ceea ce întreaga Românie aștepta cu sufletul la gură: „În urma analizei şi consultărilor am luat decizia ca înscrierea zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO să fie reluată”, a declarat Gheorghiu, care a menționat că decizia a fost luată împreună cu premierul Ludovic Orban. Discret, fără să iasă în față, Orban și-a asumat o decizie esențială, într-un caz în care personaje politice de mare calibru, dinaintea lui, s-au făcut că nu înțeleg adevăratele resorturi ale poveștii și, în definitiv, riscurile inevitabile ale unui nou „El Dorado”, promis de Gold Corporation. Fără să fie expus unor proteste masive de stradă, ca predecesorii săi, căci lumea a amorțit după maratonul guvernării PSD, Ludovic Orban a ales să își onoreze promisiunea pe care o făcuse și să nu se ascundă după scuze puerile. A primit cuvenitele felicitări din partea tuturor celor care s-au implicat în lupta pentru salvarea Roșiei Montane, unii dintre ei, adversari politici în momentul de față. Un gest de normalitate și din partea lui Ludovic Orban, un gest de normalitate și din partea celor care i-au recunoscut meritele în acest caz. Ca unii care am atras atenția, din paginile revistei Formula AS, asupra importanței trimiterii notificării către UNESCO, până pe 1 februarie, ca unii care luptăm de ani de zile pentru cauza Roșiei și ca unii care am fi penalizat aspru o indecizie în acest caz, nu ne rămânem decât să îl felicităm pe premier pentru decizia luată. Jos pălăria, Ludovic Orban!
