Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Vioala

Foto: Shutterstock

Nu, nu este o floare, este numele unei vaci, o vacă frumoasă (și despre vaci se poate spune așa ceva), blândă, cuminte și care avea un lapte bun, cum n-am mai băut niciodată de atunci.

Povestea pe care vreau să v-o spun s-a în­tâmplat cu peste 50 de ani în ur­mă. Eram copil, aveam 7-8 ani, părinții mei erau oameni gos­podari, din satul Târgșor, un sat din Câm­pia Transil­vaniei. Aveau în ogradă vaci, oi, porci, găini, câini, pisici.

Vioala a fost prima vacă din curtea alor mei, pe care noi, copiii, puteam să o le­găm la ies­le și să-i dăm drumul la apă, iarna, fără tea­mă că ne poate lovi cu coarnele. Îmi amin­tesc că abia reușeam să-i trec lanțul după gât, dar ea stătea liniștită, eu îi vorbeam și parcă ea înțelegea ce-i spuneam.

Dar anii au trecut, Vioala a îmbătrânit, și ai mei au trebuit să o ducă la abator. După ce au ieșit cu ea din curte și-au mers vreo 200 de metri, Vioala a întors capul și-a mugit odată lung de tot, un muget care mie mi-a sfâșiat su­fletul și m-a urmărit ani în șir.

De unde știa că nu se mai întoarce? Îi părea rău după curte, după noi, copiii care o iubeam, știa că e dusă la moarte? Mulți ani am simțit un gol în suflet. De câte ori m-am gândit la ea, am plâns. De ce este atât de nedreaptă viața? Cum să ucizi o făptură care ți-a fost de folos, pe care ai crescut-o cu dragoste? N-o să uit ni­cio­dată capul întors al Vioalei, privirea ei dis­perată, mugetul acela sfâșietor… Ai mei n-au mai avut în ogradă un animal atât de blând și cu un lapte atât de bun.

NEMES S.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian