Tactica aleasă de PSD pentru blocarea votului de investitură a guvernului Orban 2, adică de invalidare a programului propus de acesta, cu perspectiva desemnării unui cabinet Orban 3, arată că între așa-zisul partid de stânga și PNL nu a funcționat niciun blat, așa cum s-a speculat. PSD-iștii nu vor vota în Parlament, lipsa cvorumului ducând la amânarea deciziei în această problemă. Printr-o suită de tergiversări, liderii PSD speră să depășească termenul până la care mai pot fi organizate alegerile parlamentare anticipate, obligând guvernul interimar să le desfășoare la termen, adică în noiembrie 2020. Zvonul despre un blat PNL-PSD a apărut în contextul forțării de către cabinetul Orban 1 a propriei căderi, ca urmare a asumării răspunderii pe legea alegerilor locale, în două tururi de scrutin. Validarea unei asemenea legi ar fi dat o lovitură mortală omniprezenței PSD-ului în teritoriu, acesta pierzând probabil, ca urmare a aplicării ei, mai mult de jumătate din primăriile pe care le deține. PSD-ul a votat interesat împotriva asumării (având alături alte formațiuni la fel de dornice de menținere a statu-quo-ului local), deschizând astfel procesul de provocare a anticipatelor, vizate de asemenea de PNL, pentru fructificarea uriașului val de susținere electorală declanșat de colapsul „dragnismului”. Creditat în sondaje cu un fabulos 45-47% din opțiunile votanților, PNL-ul a sacrificat voluntar localele în două tururi, pentru a grăbi parlamentarele, care i-ar fi asigurat o majoritate sigură, capabilă să-i susțină fără dubii și temporizări programul, chiar și în cele mai radicale formulări ale lui. Cabinetul a mizat că, mulțumit de posibilitățile păstrării „bazei” sale locale, PSD-ul va accepta tacit provocarea anticipatelor, mai ales că până și cei mai duri adepți ai „dragnismului” (rămași fără „tătic”, după arestarea acestuia) au înțeles că, în 2020, partidul lor nu va câștiga parlamentarele, trebuind să intre în opoziție. Numai că, după cum s-a mai demonstrat, cu PSD-ul nu poate funcționa niciun tip de înțelegere, fie ea tacită sau recunoscută, dacă interesul său de grup îi cere altceva.
În urma manevrelor PSD-ului din actualul parlament (în care este partid majoritar), PNL-ul s-ar putea trezi cu două obiective ratate: localele în două tururi și parlamentarele anticipate. Calculele PSD-iștilor sunt simple, dar eficiente. La localele într-un singur tur, primarii săi au cele mai mari șanse să fie realeși. Se știe că la alegeri generale, în micile comunități, electoratul are tendința de a valida „linia” dată de primarul lor, asigurând partidului reprezentat de acesta un număr semnificativ de voturi. Parlamentarele la termen dau PSD-ului timp să se „reseteze” (acțiune deja pornită), să-și găsească aliați, uzând concomitent PNL-ul aflat tranzitoriu la guvernare. Lipsit de majoritatea parlamentară care să-i susțină inițiativele legislative, sabotat de o administrație parazitată până la refuz de clientela PSD-ului, prins în chingi de instituții fundamentale ale statului, cum este CCR-ul, dominate total de PSD-iști, prin omul lor, Valer Dorneanu, guvernul liberal este aproape obligat la o serie de compromisuri ce-i afectează credibilitatea. Mulți sociologi susțin deja că, după maximul de popularitate obținut la instalarea primului său guvern, PNL-ul a intrat deja într-un trend electoral descrescător, situându-se – în acest moment – sub 40% din opțiuni. Dacă nu găsește soluții pentru promovarea anticipatelor, PNL-ul va intra într-o „logică a rotativei” ce îl va duce, chiar dacă totuși va câștiga parlamentarele, la o „acomodare” cu opoziția PSD-istă, garantându-i – pentru următorii patru ani ai următorului mandat – imunitatea și câștigurile obținute deja. Pentru România, o asemenea perspectivă ar fi catastrofală, băltirea (fără infrastructură în transporturi, învățământ și sănătate) continuând, spre dezamăgirea aspiranților la o democrație responsabilă și normală. Blocând procesul de provocare a anticipatelor, „muribundul” PSD arată că, de fapt, este mai mult decât vioi. Sub conducerea mult mai discretului (față de emfaza lui Dragnea) Marcel Ciolacu, el și-a început reorganizarea, dând semnalul „strângerii rândurilor”. La recenta Convenție Națională a PRO România, el a transmis mesajul deschiderii PSD-ului către „fiii rătăciți” (Ponta și ai lui), dar și către „orfanii” din ALDE ori alte formațiuni în derivă. Cu „baza” asigurată în micile comunități, prin localele într-un singur tur, Ciolacu știe că mai are încă destule de oferit susținătorilor săi, putându-se concentra pe menținerea controlului asupra instituțiilor fundamentale ale statului și pe conservarea pozițiilor dominante ale partidului în consiliile zonale sau în centrele urbane pe care le dețin. Înțelegerea cu PRO România pentru susținerea Gabrielei Firea la Primăria Capitalei este un exemplu de „refacere a unității în jurul partidului”, ceea ce o va face pe candidată invincibilă, în singurul tur de scrutin, în fața unor formațiuni de centru-dreapta dezbinate.
Dacă va intra în „logica rotativei”, cum indică aparent unele mișcări tactice, PNL-ul riscă să ajungă la aceleași „practici politice” utilizate de adversarii săi actuali. Zvonul despre „blat”, lansat de aceștia, are scopul de a actualiza o lozincă ce, atunci când a fost utilizată, a stârnit confuzie și dezgust: „PNL-PSD, aceeași mizerie!”. Intransigența față de formațiunile politice de orientare ideologică asemănătoare (dintre care se detașează USR Plus, ea însăși măcinată de conflicte interne și exclusivisme!) și tendința spre compromisuri (cu „angajamentele” de rigoare față de cei interesați) pot să modifice brutal o opinie publică favorabilă, dar volatilă ca orice opinie. PNL-ul este, cum am mai observat, la mâna administrației pesedizate și la cea a instituțiilor de stat politizate sub trecuta guvernare. În cele trei luni de conducere „normală” a țării, guvernul său nu a putut nici să reorganizeze structurile administrative, nici să depolitizeze instituțiile, adoptarea unui Buget de Stat de avarie pentru 2020 fiind singura lui reușită notabilă. Tergiversarea unei guvernări provizorii și impunerea unei „logici a rotativei” sunt elemente ale capcanei întinse de PSD. Dacă le acceptă, PNL-ul își poate pierde aura de partid al „normalizării”, iar România va mai pierde încă un tren spre democrația reală, de tip occidental!
