Logica rotativei

Tactica aleasă de PSD pentru blocarea votului de in­ves­titură a guvernului Orban 2, adică de invalidare a pro­gramului propus de acesta, cu perspectiva desemnării unui cabinet Orban 3, arată că între așa-zisul partid de stân­ga și PNL nu a funcționat niciun blat, așa cum s-a speculat. PSD-iștii nu vor vota în Parlament, lipsa cvo­rumului ducând la amânarea deciziei în această problemă. Printr-o suită de tergiversări, liderii PSD speră să de­pă­șească termenul până la care mai pot fi organizate alege­rile parlamentare anticipate, obligând guvernul interimar să le desfășoare la termen, adică în noiembrie 2020. Zvo­nul despre un blat PNL-PSD a apărut în contextul forțării de către cabinetul Orban 1 a propriei căderi, ca urmare a asu­mă­rii răspunderii pe legea alegerilor locale, în două tururi de scrutin. Validarea unei asemenea legi ar fi dat o lovitură mortală omniprezenței PSD-ului în teritoriu, aces­ta pierzând probabil, ca urmare a aplicării ei, mai mult de jumătate din primăriile pe care le deține. PSD-ul a votat interesat împotriva asumării (având alături alte formațiuni la fel de dornice de menținere a statu-quo-ului local), deschizând astfel procesul de provocare a antici­pa­telor, vizate de asemenea de PNL, pentru fructificarea uriașului val de susținere electorală declanșat de colapsul „dragnismului”. Creditat în sondaje cu un fabulos 45-47% din opțiunile votanților, PNL-ul a sacrificat voluntar loca­lele în două tururi, pentru a grăbi parlamentarele, care i-ar fi asigurat o majoritate sigură, capabilă să-i susțină fără dubii și temporizări programul, chiar și în cele mai radicale formulări ale lui. Cabinetul a mizat că, mulțumit de posibilitățile păstrării „bazei” sale locale, PSD-ul va accepta tacit provocarea anticipatelor, mai ales că până și cei mai duri adepți ai „dragnismului” (rămași fără „tătic”, după arestarea acestuia) au înțeles că, în 2020, partidul lor nu va câștiga parlamentarele, trebuind să intre în opo­ziție. Numai că, după cum s-a mai demonstrat, cu PSD-ul nu poate funcționa niciun tip de înțelegere, fie ea tacită sau recunoscută, dacă interesul său de grup îi cere altceva.

În urma manevrelor PSD-ului din actualul parlament (în care este partid majoritar), PNL-ul s-ar putea trezi cu două obiective ratate: localele în două tururi și parla­men­tarele anticipate. Calculele PSD-iștilor sunt simple, dar eficiente. La localele într-un singur tur, primarii săi au cele mai mari șanse să fie realeși. Se știe că la alegeri generale, în micile comunități, electoratul are tendința de a valida „linia” dată de primarul lor, asigurând partidului reprezentat de acesta un număr semnificativ de voturi. Parlamentarele la termen dau PSD-ului timp să se „rese­teze” (acțiune deja pornită), să-și găsească aliați, uzând concomitent PNL-ul aflat tranzitoriu la guvernare. Lipsit de majoritatea parlamentară care să-i susțină inițiativele legislative, sabotat de o administrație parazitată până la refuz de clientela PSD-ului, prins în chingi de instituții fundamentale ale statului, cum este CCR-ul, dominate total de PSD-iști, prin omul lor, Valer Dorneanu, guvernul liberal este aproape obligat la o serie de compromisuri ce-i afectează credibilitatea. Mulți sociologi susțin deja că, după maximul de popularitate obținut la instalarea pri­mului său guvern, PNL-ul a intrat deja într-un trend elec­toral descrescător, situându-se – în acest moment – sub 40% din opțiuni. Dacă nu găsește soluții pentru promo­va­rea anticipatelor, PNL-ul va intra într-o „logică a rota­tivei” ce îl va duce, chiar dacă totuși va câștiga parlamen­tarele, la o „acomodare” cu opoziția PSD-istă, garan­tân­du-i – pentru următorii patru ani ai următorului mandat – imu­nitatea și câștigurile obținute deja. Pentru România, o asemenea perspectivă ar fi catastrofală, băltirea (fără infrastructură în transporturi, învățământ și sănătate) continuând, spre dezamăgirea aspiranților la o democrație responsabilă și normală. Blocând procesul de provocare a anticipatelor, „muribundul” PSD arată că, de fapt, este mai mult decât vioi. Sub conducerea mult mai discretului (față de emfaza lui Dragnea) Marcel Ciolacu, el și-a în­ceput reorganizarea, dând semnalul „strângerii rân­du­rilor”. La recenta Convenție Națională a PRO România, el a transmis mesajul deschiderii PSD-ului către „fiii ră­tă­­ciți” (Ponta și ai lui), dar și către „orfanii” din ALDE ori alte formațiuni în derivă. Cu „baza” asigurată în micile comunități, prin localele într-un singur tur, Ciolacu știe că mai are încă destule de oferit susținătorilor săi, putân­du-se concentra pe menținerea controlului asupra institu­ții­lor fundamentale ale statului și pe conservarea pozițiilor dominante ale partidului în consiliile zonale sau în cen­trele urbane pe care le dețin. Înțelegerea cu PRO România pen­tru susținerea Gabrielei Firea la Primăria Capitalei este un exemplu de „refacere a unității în jurul partidului”, ceea ce o va face pe candidată invincibilă, în singurul tur de scru­tin, în fața unor formațiuni de centru-dreapta dez­bi­nate.

Dacă va intra în „logica rotativei”, cum indică aparent unele mișcări tactice, PNL-ul riscă să ajungă la aceleași „practici politice” utilizate de adversarii săi actuali. Zvonul despre „blat”, lansat de aceștia, are scopul de a ac­­tualiza o lozincă ce, atunci când a fost utilizată, a stârnit con­fuzie și dezgust: „PNL-PSD, aceeași mizerie!”. In­tran­­sigența față de formațiunile politice de orientare ideologică asemănătoare (dintre care se detașează USR Plus, ea însăși măcinată de conflicte interne și exclu­si­visme!) și tendința spre compromisuri (cu „angaja­mentele” de rigoare față de cei interesați) pot să modifice brutal o opinie publică favorabilă, dar volatilă ca orice opinie. PNL-ul este, cum am mai observat, la mâna ad­mi­nistrației pesedizate și la cea a instituțiilor de stat po­litizate sub trecuta guvernare. În cele trei luni de con­ducere „normală” a țării, guvernul său nu a putut nici să reorganizeze structurile administrative, nici să depo­li­tizeze instituțiile, adoptarea unui Buget de Stat de avarie pentru 2020 fiind singura lui reușită notabilă. Tergi­ver­sarea unei guvernări provizorii și impunerea unei „logici a rotativei” sunt elemente ale capcanei întinse de PSD. Da­că le acceptă, PNL-ul își poate pierde aura de partid al „normalizării”, iar România va mai pierde încă un tren spre democrația reală, de tip occidental!