* Tatiana Niculescu (coordonator), “Cartea întâmplărilor. Mistere, ciudățenii, uimiri”, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 262 p.
Volumele colective pe o temă propusă de edituri s-au înmulțit în ultimul deceniu fiindcă au potențial comercial. Asta pentru că nu sunt niciodată plicticoase în eterogenitatea lor: fiecare autor, mai mult sau mai puțin cunoscut, își povestește, pe parcela lui, experiențe personale scoase din camera cu ecouri a memoriei sau le ficționalizează liber de prejudecăți limitate și limitante. Tema propusă acum unor “autori Humanitas” din generații diferite, de la seniori la tineri născuți după 1980, scontează pe fascinația cititorilor pentru enigme, pentru “atingeri cu lumea nevăzutelor”, pentru întâmplări inexplicabile. Cum spune coordonatoarea în preambul: “Iată-ne, așadar, pe toți cei adunați în acest volum al uimirilor, povestindu-ne unii altora și cititorilor întâmplări, coincidențe, vise, ciudățenii de care primii surprinși suntem noi înșine. Surprinși în ambele sensuri: de situațiile în care ne-am trezit și în flagrant delict de coabitare cu o logică nevăzută care ne depășește și ne face ridicoli în fața rațiunii dominante”. Fiecare dintre cei 22 de colaboratori pătrunde prin fisuri ale realității în zone insolite, în țara propriilor minuni, în care nu ai răspuns rațional la întrebări, cu un Oz interior în care contextul devine conținut. E ca și cum te-ai sui într-un vehicul al cărui tablou de bord știi în principiu cum funcționează dar care deodată, din motive pe care nu le poți înțelege, o ia razna, te poartă în altă direcție, alăturea cu drumul sau mult deasupra lui, provocându-ți spaime și bucurii intense. În funcție de talentul povestitorului, cititorul își poate apropria “miracolul”. Cu toată imposibilitatea de a-l face inteligibil, scriitorul îi transmite aura de straniu, emoțiile. O face admirabil Mircea Cărtărescu, povestind mai multe întâmplări bizare de la vârste diferite – unele oniric-terifiante, ca în marile lui romane, altele ca o cădere de meteoriți ce sparg înțelesurile în bucăți radioactive. O delicată justețe a tonului, atent să nu vatăme fragilitatea situațiilor ce basculează între real și paranormal, au povestirile confesive ale Anei Blandiana despre instanța superioară ce îi dictează poemele și ale Ioanei Pârvulescu, care primește cu simplitate ceea ce-i aduce hazardul, uneori binevoitor și salvator din mari primejdii, sau constată împlinirea unor premoniții peste timp. Un fel de valize cu fund dublu ce transportă mistere sunt fragmentele în care Gabriel Liiceanu, admițând “intruziunea prin vis a unei alte ordini a lucrurilor în viața noastră”, scrie despre bunicul simțit după moarte ca o prezență protectoare sau despre vizitele unor dragi dispăruți, cu care poate comunica în timp ce doarme. Povestiri impresionante în care sunt reconfigurate literar ciudate istorii de familie sau pățanii enigmatice sunt semnate și de mai tinerii sau foarte tinerii Marius Chivu, Augustin Cupșa, Bogdan Răileanu și Alina Pavelescu, fiecare în stilul lui. Prin tema incitantă și varietate, “Cartea întâmplărilor” e o lectură plină de surprize.
Romanian