Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

POMUL CU MERE DE AUR

– Postul terapeutic cu apă –

• Ieșean, în vârstă de 38 de ani, jurnalist și absolvent al Semi­narului Teologic, CEZAR ELISEI și-a propus să dove­dească forța terapeutică a postului negru, printr-un pelerinaj de 400 de kilo­metri parcurși pe jos, între Iași și Constanța. Un model „curajos” de publicitate, dedicată sănătății fizice și spirituale •

Sănătate și apropiere de Dumnezeu

– În mesajul adresat revistei „Formula AS”, afirmați că doriți să porniți într-un pelerinaj între Iași și Constanța, fără a consuma alimente, ci numai apă, pentru a promova conceptul Postului Terapeutic. Nu este un mod cam ciudat de a face publicitate unui stil de a posti? Ce vă mână în luptă?

– Mă ocup de ceva timp cu studierea efectelor postului doar cu apă și am participat în luna martie, la Goriacinsk, în estul Rusiei, la o sesiune de post terapeutic de la o clinică de postit. M-am tratat și de probleme la inimă (aritmii), probleme circu­latorii și, după 40 de zile de post, m-am vindecat complet de afecțiuni ale colonului, care durau de multă vreme. Am slăbit 22 de kilograme în urma acestei experiențe, iar analizele de sânge și de urină mi-au ieșit foarte bune, indicând o stare perfectă a organismului. În urma acestei experiențe am scris o carte care se numește „Jurnalul unui post tera­peutic de 40 de zile” (Editura Meridiane Publishing din Iași) și lucrez acum la o altă lucrare, intitulată „Postul, terapia fără medicamente”. În prima carte, prezint experiența mea și îndemn oamenii să țină post (sub supraveghere specializată) în vederea vindecării de multe dintre afecțiunile de care suferă de multă vreme și în cazul cărora medicamentele au avut doar rol de ameliorare. În Rusia, Ucraina, Ger­mania, SUA, Franța dar și în alte țări ale lumii, postul terapeutic se practică de aproape 100 de ani, cu efecte spectaculoase, de multe ori reușita tratării bolilor fiind de peste 95%, doar prin abținerea de la alimente și prin consum exclusiv de apă plată, timp de 7-21 de zile. Practic, pot fi tratate o gamă largă de boli, de la probleme digestive, cardio-vas­culare, respiratorii, probleme de piele, probleme legate de tranzitul intestinal, probleme legate de ten­siune, probleme ale sistemului musculo-sche­letal, până la dureri de cap, răceli, alergii, fobii, anxietăți și multe altele. Pe lângă tratarea bolilor fizice are loc și o relaxare a sistemului nervos; fobiile, orgoliul și neîncrederea dispar, iar posti­torul devine mai sociabil și mai empatic. Pe plan spiritual, rezultatele sunt și mai vizibile, ele însem­nând o mare apropiere de Dumnezeu.

– De unde ați aflat despre postul cu apă?

400 de kilometri pe jos, doar cu apă

– Postul cu apă este o practică existentă în mai toate religiile vechi şi noi ale omenirii. Citisem cartea „Postul Negru, o nouă terapie”, de Thierry de Lestrade, din care am aflat că patru-cinci zile de post negru sunt pentru mulți o limită frecventă, des­tul de greu de depășit. Dar m-am rugat să depășesc pragul celor cinci zile și am reușit, ajungând la 13 zile de nemâncare.

– V-ați și rugat?

– Mai ales rugăciunea, care cu fiecare zi deve­nea mai intensă, m-a făcut chiar să consider că cele 13 zile au trecut ușor! Atunci a încolțit în mine dorința de a ține un post de 40 de zile doar cu apă, dorință pe care am pus-o în rugăciuni către Dum­nezeu. Nutream în mintea mea gândul că dacă mă voi mobiliza pentru a ține acest post de 40 de zile și voi reuși, atunci lucrurile toate se vor fi așezat pe un făgaș nor­mal în viața mea. Această perioadă a coincis cu Postul Paștelui din anul acesta.

– La ce-ați ape­lat, în afară de rugăciune, pentru a izbuti?

– Mi-am pre­gă­­tit un caiet stu­den­țesc pe coperta căruia am scris, spre motivarea mea și a continua aducerea aminte a visului: „Jurnalul unui post de 40 de zile cu apă”. Măr­tu­riseam astfel ceea ce-mi doream, și de la mine, și de la Dumnezeu. O con­lucrare în ve­derea realizării unui vis: un post de 6 săp­tămâni. Nu știam ce efici­ență va avea, însă când mă gândeam la tim­pul pe care ur­ma să îl petrec doar în „post și ru­găciune”, oco­lind alimentele și locu­rile unde le-aș fi pu­tut consuma, îmi făceam deja o idee despre zona spirituală care mi se contura. Acum, după această experiență în­cheiată, pot să spun că postul terapeu­tic cu apă este ca Pomul cu mere de aur, ca un izvor al tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, precum sfârșitul basmelor românești, în care toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Este atât de bun acest post, încât nu cred că există o altă prac­tică care îl poate întrece în efectele sale benefice. Dar pentru a le atinge este nevoie de voință, de moti­vație și de un îndrumător cu suficientă expe­riență, atât în ceea ce privește ținerea postului, cât și ie­șirea din post.

Dezghețarea inimii

„Colege”de clinică, la Goriacinsk

– În cazul dvs., au fost specialiștii de la Clinica de postit din Goriacinsk. Care au fost etapele experi­mentului la care v-ați supus?

– În Rusia sunt luate în conside­rare cinci etape ale postului terapeu­tic. Există un prag dificil în primele trei zile; de la în­ceputul privării de hrană, în primele 24 de ore, va per­sista senzația de foame. După acest prag, corpul va „protes­ta” pentru că nu îl mai ali­mentăm. Vom sim­ți ame­țeli, du­reri de cap sau greață. Este un pro­ces per­fect nor­­mal, care se pe­tre­ce la toată lumea, indiferent de ex­pe­riența de posti­re. După 72 de ore, trupul tre­ce singur la con­su­mul lipidelor, intră în starea de ceto­ză. De aici îna­inte, până la fi­nalul pos­tului, sta­rea de spirit va fi una ex­celentă. U­ne­ori, atinge eufo­ria. Ori­cum, o sta­re de bine inundă ființa postitorului, ener­gia pe care o re­sim­te fiind una fantastică. Este a­devărat că ea vine cumva în valuri, 80% stare de bine și 20% stare de mo­leșeală. Însă e doar un preț mic de plătit pentru beneficiile care ur­mează. Postitorul va con­stata, după primele trei zile, lipsa apetitului pentru alimente, de unde și o excelentă stare de vioiciune mentală, dată de dez­legarea de cele materiale. E o senzație unică. Un alt efect benefic este scăderea în greutate cu apro­ximativ 5 kg (în primele patru zile). După 4-5 zile apare și o extraordinară clari­tate a minții, o luci­ditate deosebită și o putere de concentrare care nu poate fi atinsă în perioada de alimentație normală. După 7 zile de post, dispar diverse afecțiuni ale pielii, în timp ce astmul bron­șic se tratează defi­nitiv. La fel și o serie de alergii. Durerile de cap (dacă au existat înainte de post) dispar. La fel și durerile de oase, de picioare, mus­culare, de spate sau de stomac. S-au curățat în mare parte intesti­nele, și omul se simte mai bine ca niciodată. Cu­loarea cristalinului este curată, iar privirea – lucidă. Spre 14 zile de post, vorbim deja despre tratarea unor boli din ce în ce mai grave; trupul lucrează pe zone, precum cele ale emoțiilor, ale mentalului. După 21 de zile, simțim curățări profunde în zona inimii, a sistemului circulator și musculo-scheletal. Se vindecă artroza și altele de acest tip. După 14-21 de zile de post, se experi­mentează stări spiritua­le deosebite. Se conturează o mai directă relație cu Dumnezeu. Rugăciunea către El devine o discuție naturală, ca de la om la Om. Spre 40 de zile de post, vorbim deja despre vindecări complete ale anumitor afecțiuni, precum și de ameliorări majore ale bolilor grave. Obliga­toriu! Când am început acest post, eu însumi sufe­ream, poate mai mult decât bănuiam. În primul rând, de colon blocat. Abia după 36 de zile de post doar cu apă am înce­put să elimin reziduurile exis­tente cine știe de când. De asemenea, am moștenit pe cale maternă o afecțiune genetică legată de inimă; după 24 de zile de post am scăpat de aritmii, de starea de oboseală, de răul și disconfortul cu care mă confrun­tam. La piciorul drept aveam o pro­blemă de cir­cu­la­ție sanguină, dure­roasă. Nici urmă de așa ceva, după post. Ceea ce con­sider însă cel mai important că mi s-a întâm­plat este dez­­ghe­țarea ini­mii și des­chiderea minții din punct de ve­dere spiri­tu­al. Este cel mai be­nefic și revela­tor efect pe care îl înțeleg a­cum.

„La Goriacinsk s-au vindecat peste 30.000 de persoane”

Clinica de postit din Rusia

– De ce ați ales Rusia pentru practicarea pos­tu­lui negru, cu apă?

– Clinica de postire de la Go­riacinsk, pe malul lacului Baikal, împlinește în acest an 25 de ani de ac­tivitate în dome­niu și numără pes­te 30.000 de per­soane vindecate! Aș fi putut pleca în Germania, de exemplu, dar am simțit o atracție pentru această zo­nă. Poate și pentru că în Rusia spiritualitatea se manifestă într-un mod cu totul aparte. În Rusia, chiar și în Ucraina, postul terapeutic cu apă se practică de zeci de ani; este la fel de firesc precum este la noi mersul la mare sau la iarbă verde, la un grătar. La Clinica din Goria­cinsk despre care vorbesc, familiile vin în formulă completă să pos­tească. Își iau concediu și vin aici. În Rusia, mai ales în jurul orașelor Moscova și Sankt Petersburg, există aproximativ 50 de sana­torii de postit. Alte câteva zeci sunt în fază de construcție. La Goria­cinsk, postul este însoțit și de alte terapii: băile cu nămol, cu ape minerale, hidro­terapia, sauna, masajul, împachetările cu diverse ierburi și uleiuri etc. Toate au avantajul de-a spori eficiența postului cu până la 40%, datorită efectului accelerat de detoxifiere. Având în vedere aceste rezultate, în momentul de față sunt în căutarea unei locații per­fecte, pe care să o pun la dispoziția celor interesați să țină un post de 10 zile, dintr-o anumită necesi­tate. Post asistat, care implică respectarea anumi­tor reguli, consult medical, alte servicii comple­men­­tare (masaj, plimbări în aer liber, băi cu nămol etc).

„Prin post, normalul se redefinește. Și fericirea la fel”

Câștigul cel mare este spiritual

– Ați spus că dincolo de refacerea stării de sănătate, ați simțit și o trăire lăuntrică specială, o spiritualizare puternică, determinată de post…

– Categoric că au loc schimbări sufletești și mentale care survin în timpul postului. Fricile se destramă, incertitudinile dispar; se conturează idei clare. Încrederea în sine, stima de sine cresc fru­mos, odată cu diminuarea orgoliului. În mod para­doxal, intervine o detașare, o anulare a adicțiilor corobora­tă cu o empatie puternică față de semeni. Una peste alta, este mult mai greu să zdruncini echilibrul unui postitor decât al unei persoane care recurge la o anu­mită dietă. Există, însă, și un efect secundar al postului, iar aici vorbesc strict în nume personal: o mai slabă memorie pe termen scurt. Motiv pentru care este recomandat să ținem un jurnal pentru a nu omite nimic din cele petrecute peste zi. Cel mai fascinant pentru mine a fost însă planul spiritual, unde mărturisesc că am fost și cel mai curios în ce privește schimbările care mi se vor întâmpla. Spun din capul locului că NU am expe­rimentat stări su­pra­normale. Însă am avut momente de rugăciune care au fost răvășitoare. Mai mult decât atât, după ziua a 30-a de post, am trăit fiecare nouă zi ca și cum renășteam. Distin­geam în trăirile mele ferici­rea dato­rată faptului că exist, că soarele lu­minea­ză, că apuc să îmi fac tre­burile cu o energie nouă. Pot afir­ma cu certitu­dine că în și prin post, normalul vieții se re­definește. Și fe­rici­rea la fel. Pe pro­pria-mi piele am sim­­țit cum postul ate­nu­ează până la stingere com­pletă pu­terea pa­timilor sau a instinc­telor. Cu alte cuvin­te, pos­tul poate fi de­finit ca un in­stru­ment sau, mai degrabă, un auxiliar al stră­daniei noastre con­tinue spre de­să­vârşire.

Am urmat cursu­rile Seminarului Teologic Ortodox din Iași, dar nu știam atunci ce este postul; nu știam nici că adevăratul post este nemân­carea. Mâncam la cantină „de post”, adică doar ocoleam alimentele de origine animală. Însă nu ştiam faptul că aceasta nu spune nimic despre ce este postul și nici care este metoda de a ajunge la rezultate clare în privința unor stări fizice și spirituale deosebite.

Din toate posturile pe care le-am ținut personal și din mărturiile altor postitori, am înțeles că Sfinții Părinți aveau întru totul dreptate când afirmau că patimile își au originea în mâncatul în exces. Postul este în sine o taină care stă în slujba oricui recurge la a-l practica din dorința de a-și reechilibra orga­nis­mul, ajungând să fie responsabil inclusiv de în­ce­tinirea procesului de îmbătrânire și de creșterea speranței de viață cu câțiva ani.

Pelerinajul pentru post

Țelul final: Mânăstirea Sfântul Ioan Casian din Constanța (Foto: 123RF)

– Să vorbim la final și despre pelerinajul pen­tru care vă pregătiți.

– Cât am stat la Clinica din Goriacinsk, pe lângă postit, o regulă o constituia mersul pe jos. Plimbări lungi, mulți kilometri, zilnic. Deci, post și mișcare. Aici am văzut eu cheia; nu poți să promovezi mai bine postul decât arătând că el poate fi însoțit și de efort, de exercițiu fizic prelungit. Ca urmare, voi pleca de la o mânăstire din Iași, destinația finală fiind o mânăstire din Constanța. E un demers inițiat în nume propriu și mă bucură foarte mult faptul că numeroase persoane din întreaga țară și-au mani­fes­tat solidaritatea și le mulțumesc pe această cale. Deși inițial urma să dorm la cort, am fost sunat și mi s-a propus să fiu găzduit de preoții bisericilor de pe traseul pe care îl voi parcurge. Îmi tot revăd mental drumul: știu că mă voi ruga încontinuu, până când voi ajunge la Mânăstirea Sfântul Ioan Casian din Constanța. Mă rog să ajung sănătos la capătul acestui drum, întărind astfel ideea că postul poate fi terapeutic, inducând omului o stare de pace, o viață echilibrată, cu încredere în sine și în Dumnezeu.

Fotografii din arhiva Cezar Elisei

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian