Pruritul anal
Nu este o afecțiune, ci un simptom. Pielea din jurul anusului e delicată, străbătută de foarte multe fibre nervoase, și se irită ușor. Astfel, apar senzații de mâncărime și arsură, în ultimă instanță chiar de durere. Iar dacă cedăm impulsului de a ne scărpina, epiderma se inflamează. În timpul nopții, de regulă, disconfortul se accentuează și poate provoca tulburări de somn. În mod paradoxal, sursa acestor neplăceri nu este lipsa de igienă, ci dimpotrivă. Zona perianală fiind, așa cum spuneam, deosebit de sensibilă, o curățare prea insistentă (și mai ales, cu săpun de toaletă obișnuit) nu-i va face deloc bine. Însă, pe lângă igiena exagerată, există numeroase alte cauze ale mâncărimilor anale: anumite boli (cum sunt psoriazisul, neurodermita, hemoroizii sau eczemele), fisurile anale, paraziții intestinali (giardia și oxiurii), unele tratamente cu antibiotice, laxativele administrate abuziv, tulburările de digestie (diaree, constipație, scaune încărcate cu substanțe toxice), întreținerea unei umidități excesive în regiunea anusului (din pricina transpirației, de exemplu), contactele cu compuși chimici iritanți (ce pot fi conținuți, de pildă, în detergenți și parfumuri).
Tratament – După ce ați exclus posibilele cauze medicale, tot ce aveți de făcut este să menajați zona, pentru a da epidermei posibilitatea să se refacă. Evitați cu orice preț scărpinatul și tamponați-vă cu o combinație de uleiuri (arbore de ceai și aloe vera, amestecate în ulei de măsline), pentru a atenua pruritul. Renunțați la alimentele iritante (condimente, sosuri picante, citrice, roșii, alcool și cafea în exces, ciocolată), la hârtia igienică parfumată și săpunul de toaletă (înlocuiți-l cu unul din produsele de igienă locală cu un pH de 5,5). Sunt de preferat detergenții ecologici și lenjeria din bumbac.
Neurodermita
Se mai numește dermatită sau eczemă atopică. În general, își face apariția în primii ani de viață (95% dintre cazuri se înregistrează la copii mai mici de 5 ani) și de multe ori intră în remisie în adolescență, pentru a reveni apoi la vârsta adultă, după 30 sau chiar după 50 de ani. În prezent, afectează aproape 10% din populația adultă a globului și un procent mult mai mare de copii, estimările mergând până la 30%, cu o incidență mai mare în țările dezvoltate. Boala se manifestă prin senzație intensă de mâncărime pe o porțiune a pielii care își modifică și aspectul, îngroșându-se, devenind uscată, aspră, scuamoasă și roșiatică. Nu se cunosc prea bine cauzele. Specialiștii dau vina, în primul rând, pe o predispoziție genetică, dar nu se poate nega nici rolul jucat de factorii psihici. Cert este că boala se dezvoltă preponderent pe un teren alergic, asociindu-se frecvent cu rinita alergică (la 66% dintre pacienți), astmul (50%), alergiile alimentare și urticaria.
Tratament – În momentele când pruritul ajunge să fie chinuitor, se poate folosi un unguent cu hidrocortizon 1% pentru ameliorarea lui. Medicii mai prescriu, la nevoie, corticosteroizi cu administrare orală sau antihistaminice (ex. Claritine). Datorită efectului antiinflamator, sunt indicați și acizi grașii Omega-3, a căror eficiență a fost confirmată de numeroase studii. Deosebit de important este să se țină sub control stresul și anxietatea, precum și să se ia măsuri de refacere a florei intestinale, știut fiind că tegumentele reflectă starea tractului digestiv. Se recomandă evitarea hainelor confecționate din fibre sintetice, săpunurile cu parfum și coloranți, băile sau dușurile cu apă fierbinte și mai lungi de 10 minute. După spălare, este bine ca pielea să fie unsă cu o cremă hidratantă.
Acneea
Sebumul (produs de glandele sebacee) are rolul de a apăra pielea împotriva pierderii de umiditate. Dar atunci când formează un amestec cu celulele moarte, el obturează porii și oferă bacteriilor posibilitatea să se înmulțească acolo, dând naștere unor acumulări de puroi. Acneea vulgară, cum o numesc medicii, poate fi o afecțiune cutanată ușoară, dacă se limitează la apariția câtorva coșuri infectate pe față, sau una severă, în cazul în care se întinde pe gât, piept și umeri. Ea este prezentă la 85% dintre adolescenți și dispare în jurul vârstei de 20 de ani. Totuși, forma gravă a acneei vulgare n-ar trebui privită ca un fenomen normal, care ține de pubertate. Dacă aveți o asemenea problemă, n-o bagatelizați, ci adresați-vă unui dermatolog.
Tratament – Există creme și loțiuni care împiedică astuparea porilor și reduc inflamația. În acneea ușoară sau moderată se obțin rezultate excelente utilizând terapia cu laser sau cea cu lumină albastră de intensitate înaltă.
Rozaceea
Obrajii, bărbia și gâtul se acoperă cu pete mari, roșii, provocate de dilatarea vaselor subțiri de sânge. Pielea se umflă și se îngroașă, apar și coșuri, în final se irită ochii, iar hipertrofierea nasului impune uneori o intervenție chirurgicală. Cauzele sunt numeroase, începând cu predispoziția genetică și continuând cu labilitatea sistemului nervos vegetativ, stazele limfatice, secreția abundentă de sebum, sensibilitatea accentuată la acarieni, expunerea prelungită și neprotejată la soare, intoleranța la unele substanțe conținute în cosmetice și, nu în ultimul rând, stresul.
Tratament – În fazele acute, medicii prescriu creme cu metronidazol pentru atenuarea inflamației și a roșeței faciale. Terapia cu un laser de ultimă generație poate reduce cu 90% roșeața difuză și vinișoarele sparte. Trebuie evitat tot ce stimulează irigația sangvină la nivelul feței: efortul fizic, stresul emoțional, temperaturile extreme, radiația solară intensă, băuturile fierbinți, condimentele, alcoolul, spălarea cu apă fierbinte și frecarea feței, cosmeticele cu parfumuri și conținut de alcool. Se recomandă de asemenea curățarea intestinului, adoptarea unei diete bogate în fibre și administrarea de probiotice.
Psoriazisul
400.000 de oameni suferă de psoriazis în România. Pete roșii, întinse pe mare parte din corp, piele uscată, cu fisuri câteodată sângerânde, plăci albicioase cu descuamări, cruste pe suprafața scalpului, unghii îngălbenite și desprinse de patul unghial. Mâncărimi greu de suportat, senzație de arsură, dureri articulare. Aspectul unui bolnav de psoriazis îi poate intimida pe cei din jur, dar nu trebuie să uităm că este vorba de o afecțiune cronică autoimună, deci strict personală, iar nu de una contagioasă. Din pricina unei disfuncții a sistemului imunitar, formarea de noi celule la nivelul pielii are loc într-un ritm de 10 ori mai rapid decât ar fi normal. Dintre factorii agravanți putem aminti: infecțiile bacteriene și virale repetate, obezitatea, fumatul (și pasiv), stresul.
Tratament – Boala evoluează intermitent, ca o succesiune de episoade despărțite prin perioade lungi de remisie, care pot dura ani de zile. Terapiile urmăresc nu atât vindecarea (ce rămâne mai degrabă un vis frumos), cât controlul și ameliorarea simptomelor. Alături de medicamentele sistemice și cremele emoliente, de mare folos sunt uleiul de pește (ex. Ulei de pește – Hofigal; Omega-3 Ulei de pește – Cosmopharm; Cod Liver Oil – Möller’s), precum și expunerea prudentă la soare. Unii pacienți au obținut rezultate încurajatoare cu posturile terapeutice și dieta fără gluten. La calmarea pruritului ajută compresele cu aloe vera sau cu 3 lingurițe cu bicarbonat de sodiu, dizolvate în jumătate de pahar cu apă. O metodă neinvazivă, mai eficientă decât cele clasice, este terapia cu ultraviolete (fototerapia). Ea încetinește proliferarea necontrolată a celulelor cutanate, principala cauză a psoriazisului.
Verucile senile
Se mai numesc veruci (sau keratoze) seboreice. Sunt tumorete epiteliale benigne, foarte răspândite la persoanele trecute de 50 de ani. Apar pe față, scalp, gât, piept, spate sau brațe, sub forma unor mici proeminențe rotunde sau ovale, care apoi se îngroașă treptat, își măresc diametrul până la aproximativ 3 centimetri, iar melanina, pigmentul natural al organismului, le colorează în diverse nuanțe – de la galben, la maroniu sau negru. Deși au un aspect asemănător cu cel al cancerului de piele, nu se malignizează niciodată, dar pot să se irite și chiar să sângereze, din pricina frecării de haine.
Tratament – În momentul când keratozele produc disconfort, medicul dermatolog poate decide înlăturarea lor. În funcție de mărime și localizare, el va opta pentru una dintre metodele care îi stau la dispoziție: chiuretaj, excizie, electrocauterizare, coagulare cu laser sau crioterapie. O dietă cu conținut redus de carbohidrați și grăsimi animale previne înmulțirea verucilor senile. Același efect îl au și curele de două luni cu doze mai mari de vitamina C: de 3 ori pe zi câte 0,5-1,5 g, după mesele principale.
