RODICA CULCER despre… „Șantaj cu fantome”

– Partidul Național Liberal și Alianța USR-PLUS au semnat mult-așteptatul pact electoral pentru Ca­pi­tală. Ce semnal transmite acest eveniment și ce șanse au, în acest context, candidatul comun, Nicu­șor Dan, și candidații agreați la sectoare, de a în­vinge PSD? De ce lipsește PMP din alianță și cât de reală este amenințarea fostului președinte Traian Băsescu că va candida la primăria generală?

– Semnarea unui acord pentru București de către PNL și USR-PLUS, căci nu este vorba de o alianță electorală, transmite un semnal pozitiv către elec­to­ra­tul care dorește o schimbare de generație și de men­tali­tate la nivelul edililor Capitalei. Deși sunt nemul­țumiți de cedările în fața standardelor de integritate impuse de USR-PLUS, pnl-iștii ar trebui să se bucure că au scăpat de candidații dubioși, care trimiteau cu gândul la antecedentele lor usl-iste. Dacă partenerii politici vor acționa ferm, hotărât și unit, șansele detronării PSD de la Primăria Generală și cel puțin din patru sectoare ale Capitalei sunt considerabile, ceea ce ar fi de bun augur pentru alegerile generale. Cum PMP i-a asigurat constant Gabrielei Firea majoritatea în CGMB timp de patru ani de zile, fapt cunoscut și de Traian Băsescu, nu vedem cum acest partid putea fi parte a efortului de înlăturare a PSD de la ad­mi­nistrarea Capitalei. Totodată, cum să creadă USR-PLUS că PMP îi va fi un partener loial, după ce a fost ținta ostilității nedisimulate a PMP, a domnului Băsescu și a televiziunii arondate? Totodată, domnii Barna și Cioloș ar fi îndreptățiți să vadă în deschi­derea PNL și a lui Nicușor Dan față de PMP intenția de a introduce în ecuație un partener decis să slăbească Alianța USR-PLUS, pe care nici liberalii, nici candi­datul „dreptei unite” nu o agreează, de fapt, dar cu care sunt constrânși să colaboreze, pentru că este infinit mai bine apreciată de bucureșteni decât partidul creat ca vector politic pentru Elena Udrea. În privința lui Tra­ian Băsescu, o candidatură în actualul context po­litic și istoric s-ar solda cu o înfrângere și cu du­bioasa reputație de a fi jucat pentru Gabriela Firea, mo­tiv pentru care mulți analiști consideră amenințarea PMP cu bau-baul Băsescu drept o strategie disperată de negociere cu PNL pentru alegerile generale sau pentru funcții într-un viitor guvern. Cu o intenție de vot de doar 3,9%, în cel mai recent sondaj IMAS, PMP nu gă­sește, se pare, alt atu decât șantajul cu fantome.

„Școala trebuie să funcționeze în forma ei clasică”

– Ne mai despart, practic, doar cinci săptămâni de data la care ar trebui să înceapă anul școlar. Ex­per­ții vorbesc despre o „catastrofă generațională”, cauzată de închiderea școlilor din cauza pandemiei de COVID-19. Este capabil sistemul de învățământ de la noi să găsească soluții pentru a asigura o educație optimă actualei generații de elevi? Cine ar trebui să își asume responsabilitatea acestor soluții?

– Judecând după toate evaluările internaționale la care a fost supus și după procentul ridicat de anal­fabetism funcțional pe care l-a generat (peste 40%), putem afirma că sistemul nostru de învățământ nu era capabil să asigure o educație optimă tinerilor acestei țări nici înainte de pandemia cu COVID-19, astfel în­cât este greu să ne imaginăm că ar fi în stare, mai ales cu actuala conducere a Ministerului Educației, să gă­sească forme și metode noi de organizare și predare, astfel încât să se evite sacrificarea actualei generații. Închiderea școlilor în primăvară a lăsat în afara pro­ce­sului de predare un număr mare de elevi, care nu dis­­puneau nici de telefoane mobile, nici de tablete, nici de familii care să le ofere sprijinul necesar adap­tării la noi forme de comunicare cu școala. Dar chiar și în cazul în care bieții copii din medii defavorizate ar primi peste noapte tablete, cum promite guvernul, ei nu au cum să beneficieze de un corp didactic com­petent și adaptat noilor tehnologii, pentru că, după cum s-a văzut, acesta nu există decât sub forma unor grupări răzlețe. Pe de altă parte, învățământul online nu este „panaceul universal” pe care îl ridică în slăvi doar cei care nu înțeleg rostul profund al școlii, fapt re­cunoscut la nivel internațional și confirmat de efor­tul făcut de țările occidentale, de a deschide școlile în forma lor clasică, cum se întâmplă deja în Germania. Din păcate, educația este un domeniu lăsat total la latitudinea clasei politice, prin dependența sa de deciziile Parlamentului și ale guvernului. În loc să adune câteva minți luminate, care există în univer­sități, pentru a găsi soluții, Ministerul fuge de ei ca necuratul de tămâie. Problema noastră nu este însă doar ieșirea din actuala situație generată de pandemie, ci reformarea din temelii a școlii românești, ceea ce reprezintă, se pare, mult prea mult pentru actuala clasă politică din România, alergică la valoarea intelectuală, la excelența academică și la competitivitate.