* Robert Schnakenberg, „Viața secretă a marilor scriitori. Tot ce nu ți-au spus profesorii despre romancieri, poeți și dramaturgi celebri”, ilustrații de Mario Zucca, traducere de Mădălina Vasile, Editura ART (tel. 021/224.01.30), 304 p.
Cât timp au fost închise librăriile și nu mi-am putut cumpăra noutăți, am căutat prin teancurile de cărți lăsate deoparte fiindcă nu-mi plăcuseră și dacă m-am oprit totuși la aceasta e doar pentru că mi s-a părut acum semnificativă pentru vremurile noastre debusolate. Adică pentru o minte colectivă „inocentă” cultural, parazitată de scandaluri, show-uri, clișee ce atrofiază gândirea și îi limitează capacitatea de a digera altceva decât genurile așa-zis populare. Cum cererea creează oferta, sunt destui autori și editori supuși doar profitului material și fiecare vrea să atragă atenția strident, ca o mașină cu sirenă și girofar în trafic. Autorul acestei cărți e american și se adresează tineretului, pe care vrea să-l pună la curent „cu toate defectele, metehnele și slăbiciunile” unor nume mari ale literaturii. În ce scop? Zice el: „Un «Știați că» bine plasat și compilația de picanterii de aici ar putea fi lovitura mortală de care ai nevoie la următoarea întâlnire cu ceilalți studenți care vor să te intimideze sau să facă mișto de tine (…). Demersul meu a fost acela de a spune lucrurilor pe nume în cazul celor mai reprezentativi, mai împliniți și interesanți autori”. Adică să furnizeze subiecte de bârfă ordinară. „Demersul” a constat din a cotrobăi prin biografiile a 39 de scriitori intrați în patrimoniul universal în ultimele 5 secole și a scoate de acolo doar viciile, bolile, ciudățeniile și păcatele lor omenești. Alcătuită din texte scurte, cu titluri și subtitluri, tipărite cu cerneluri colorate, în chenare și pe fonduri în nuanțe diferite, cu multe desene (urâte), cartea pare gândită pentru cei nedeprinşi cu cititul, dar cărora le-o fi trecut cumva pe la ureche numele acestor uriași poeți, romancieri și dramaturgi. Ceea ce m-a enervat mai tare e că R. Schnakenberg expune „viețile secrete” exasperant de mediocru, de trivial, accentuând grosier pe sexualitate și nebunie, pe dependențe și anomalii. American tipic, simplist și kitschos, domnul ăsta care crede că, șocându-l cu revelări scandaloase, îl va face pe tânăr să dea fuga să-i citească pe Byron, Emily Dickinson, Joyce, Kafka sau Sylvia Plath, reprezintă un simptom comun în atitudinea față de artiștii geniali: sentimentul de superioritate, satisfacția oamenilor normali, care trăiesc, fie și ipocrit, în cadre sociale și morale aprobate de opinia publică, comparativ cu tensiunile insuportabile, suferințele, nefericirea și haosul din destinele unor creatori de opere artistice fără termen de valabilitate. Cu 4 excepții (Balzac, Tolstoi, Kafka, Sartre), toți ceilalți scriitori cu „secrete” scandaloase sunt englezi și americani canonici, cuprinși probabil în programa școlară. Despre fiecare dintre acești „mari” s-au scris multe biografii (unele romanțate și apoi ecranizate) în care s-a spus cam tot ce se putea documenta despre parcursul și munca lor de creație. S-au publicat scrisori și manuscrise inedite, mărturii de epocă. E normal ca despre oamenii pe care-i admirăm și cărora le datorăm atâta frumusețe nepieritoare și fertilă să vrem să știm tot ce se poate ști. Dar între corpusul operei și corpul autorului ei, dezbrăcat în pielea goală, pe Schnakenberg îl interesează doar ultimul, cu amănunte scârboase. E clar – vorba unui banc – nu de aceea îi iubim noi. Întregul volum, așa cum e conceput și grafic, pare că se adresează proștilor și leneșilor clasei care-i disprețuiesc pe cei merituoși și îi găsesc antipatici și țăcăniți doar fiindcă au o putere de muncă și-o capacitate mentală care lor le lipsesc.
Romanian