România, groapa de gunoi a Europei
Este cel ce a stârnit furtuna în primele zile ale lui 2020, dezvăluind cifrele teribile ale poluării din București. Un rău ce trebuia să fie descoperit și oprit de instituțiile Ministerului Mediului, care au preferat însă să se ascundă în spatele unor promisiuni deșarte. Poluarea provenită din incendierea depozitelor ilegale de deșeuri aflate la marginea orașului a devenit un coșmar. Și nu doar în București. Milioane de români respiră nori toxici, într-o variantă mioritică de gazare.
„Mii de tiruri cu deșeuri periculoase europene se topesc în România”
– Poți rezuma ce a urmat după ce ai tras semnalul de alarmă? Care este, în 2020, dinamica poluării în România?
– Am comparat, pe 5 ianuarie, concentrația particulelor din aerul Sydney-iului, oraș înconjurat din trei direcții de marile incendii de vegetaţie, cu valorile similare din București. În Australia ardea o suprafață cât jumătate din România. În București, nu ardea nimic, conform Gărzii de Mediu, și totuși, valorile maxime admise ale poluării cu particule PM 2,5/PM10 erau depășite și de 7 ori, exact ca în mijlocul incendiilor.
Ministerul Mediului a sugerat ulterior că poluarea masivă vine din afara orașului, unde câteva familii de rromi au incendiat cabluri pentru recuperarea metalelor. Minciuni! Trebuiau să ardă cel puțin toate cablurile METROREX pentru a ajunge la poluarea înregistrată. Ce au uitat autoritățile să spună este că un număr impresionant de TIR-uri, cu deșeuri provenite din import, au ajuns la destinație, și încărcăturile au dispărut. De fiecare dată, episoadele de poluare masivă s-au petrecut în nopțile weekend-urilor sau după terminarea orelor de program ale Ministerului Mediului. Sursele principale au continuat să fie aceleași, pentru că aveau aceleași tipare de evoluție pe stațiile independente de măsurare. Puteam anticipa, fără efort, de la ce oră va începe poluarea Bucureștiului și din ce zonă. Ce nu știam este că cei care incinerau deșeuri aveau stocuri atât de mari. L-am anunțat personal pe Ministrul Mediului, Costel Alexe, că va urma un episod de poluare în seara de 1 martie, înainte ca valorile să crească de peste 11 ori! Dar bucureștenii nu au fost nici atunci avertizați.
„Nimeni nu verifică dacă sunt depozitate deșeuri adunate de la blocurile din Militari sau de la Spitalul de Boli Infecțioase din Napoli”
– De mai mulți ani, și în special în 2020, cartiere întregi ale Bucureștiului și comune limitrofe sunt hărțuite noapte de noapte de mirosuri grele, greu de identificat. Ce se arde, de fapt, în gropile de gunoi din jurul orașului?
– Gropile de gunoi din jurul marilor orașe sunt poluatori consistenți. Legislația concepută defectuos permite scheme de fraudare și depozitare ilegală a deșeurilor de orice natură. Absolut nimeni nu verifică dacă sunt depozitate deșeuri adunate de la blocurile din Militari sau de la Spitalul de Boli Infecțioase din Napoli. Din când în când, anchetele jurnaliştilor străini ne spun că sute de tiruri cu deșeuri din vest se topesc în peisajul românesc. Am fost în teren la mai multe incendii, inclusiv cele din Ghencea și Chitila, din august. În toate aceste incendii, numitorul comun era depozitarea ilegală a deșeurilor cu încălcarea legislației. În Ghencea au fost depozitate ilegal încărcăturile a mii de camioane cu deșeuri. Arderile șterg urmele deșeurilor periculoase importate și depozitate ilegal și diminuează volumul depozitului, astfel că permit adăugarea unor noi cantități de deșeuri și afacerea merge mai departe.
„În cele 2 miliarde de euro murdari, proveniți din afacerile cu deșeuri, sunt implicați politicieni”
– Am ajuns, așa cum spune presa internațională, groapa de gunoi a Europei?
– Incinerările ilegale de deșeuri au loc din cauza modelului italian de gestionare pe care îl aplică instituțiile statului. Lipsa monitorizării continue a calității aerului, lipsa senzorilor cu înregistrări permanente în incintele instalațiilor de incinerare, legislația viciată în interesul interlopilor, funcționari corupți sau nepregătiți, dotarea precară a instituțiilor sunt câteva argumente pentru care crima organizată transfrontalieră face afaceri prospere în România. China a ales să nu mai fie groapa de gunoi a Europei. Politicienii și infractorii români au, astfel, noi oportunități de afaceri.
– Ce valoare mai are, în momentul în care sute de mii de vieți sunt puse în pericol, declarația de la Bruxelles a președintelui Iohannis, care afirma că în România „statul de drept funcționează”?
– Unele dintre autoritățile statului, precum SRI, DNA sau DIICOT ar trebui să fie primele care acționează pentru depistarea infracțiunilor de mediu și dezintegrarea mafiei din spatele afacerilor cu deșeuri. Din păcate, lucrurile stau exact opus, astfel că fiecare operațiune mare de colectare, incinerare sau depozitare de deșeuri este facilitată și susținută chiar de instituțiile statului, după cum ușor se observă din teren. Proiectul „Direcția de Investigații a Infracționalității de Mediu”, un DNA al mediului, a fost pus pe linie moartă chiar de politicienii cu interes direct în cele 2 miliarde de euro murdari, proveniți din afacerile cu deșeuri. UE ne amendează pentru că autoritățile ascund sursele, datele privind nivelul poluării și faptul că anual 26.000 de români mor din cauza poluării. Un adevărat genocid! Prin ascunderea datelor este imposibil ca alte instituții să facă strategii privind combaterea surselor și a efectelor poluării sau să avem acțiuni eficiente în teren. Mai mult, orice campanie de conștientizare a populației este lipsită de sens, fără datele oficiale care să arate cum, când și unde se generează poluare.
– Cât de grav consideri că este impactul poluării provenite din incendierea și activitatea gropilor de gunoi asupra sănătății populației?
– În China, cea mai expusă parte a populației la infectarea cu virusul declanșator al pandemiei COVID-19 este populația supusă poluării majore din centrele industriale. În Europa, cea mai mare mortalitate s-a produs în centrele economice cu poluare masivă: Milano în Italia, Madrid și regiunea Catalunia, în Spania, la Londra, în Anglia. În Statele Unite, India sau Brazilia, rata infectărilor și a mortalității e direct proporțională cu poluarea, iar harta poluării sistemice este identică cu harta mortalității COVID-19. De ce? Pentru că leziunile căilor respiratorii și ale organelor interne având ca sursă poluarea generează mare parte din elementele asociate morbidității pandemice. Incendierile deșeurilor aruncă în aer substanțe care altfel nu se găsesc în stare naturală în aer. Printre numeroasele efecte nocive, dioxinele și furanii degajați la incinerarea liberă inhibă dezvoltarea creierului la copii, iar PM10 și alte particule atacă organele interne și sistemul imunitar al copiilor. Episoadele repetitive de poluare sunt asociate cu grave afecțiuni de sănătate și decese datorate acumulării în organism a particulelor toxice.
„Oamenii devin tot mai interesați de aerul pe care îl respiră, de sănătatea familiilor”
– Ce pot face cetățenii pentru a se proteja? Cum pot reacționa legal? Ai exemple pozitive? Vezi vreo speranță?
– Oamenii au început să monteze senzori independenți, care să măsoare calitatea aerului, în diverse localități sau cartiere, s-au unit şi merg în instanțe, pentru anularea autorizațiilor de mediu emise pentru marii poluatori, precum gropile de gunoi sau instalațiile industriale. De exemplu, zilele trecute, același avocat, Dumitru Dobrev, care a susținut cauza protejării patrimoniului universal Roșia Montană, a reușit, într-o primă instanță, să suspende Autorizația de Mediu pentru cel mai mare depozit de deșeuri din nord-vestul Bucureștiului. Este un început bun, după ani de distrugeri irecuperabile în vieți omenești. Din păcate, soluțiile tehnice de redresare se lovesc de instituțiile incapabile și de politicienii corupți, care ne percep doar ca plătitori ai bunăstării lor. Proiectele Ministerului Mediului ne situează cu 30 de ani în urma civilizației din Europa Centrală. Din fericire, fiecare zi aduce un om mai mult care e interesat de sănătatea copilului său, de aerul pe care-l respirăm și de instituțiile care ne îmbolnăvesc. Munca mea de consilier general a fost să scot mizeria de sub preș, să găsesc soluții practicate în lumea largă și să le ofer instituțiilor sau comunităților, așa cum am făcut cu Pădurea București, un zid verde între noi și gropile de gunoi.