DEPRESIA – Căi de ieșire din deznădejde

• Ce semne ne arată că suferim de depresie și cum o putem combate? Sunt tot mai mulți cei ce luptă cu ea, primesc ajutor și reușesc să o depășească. Să învățăm din experiența lor •

Prima decadă a lunii octombrie este marcată de două date ce evidențiază preocuparea instituțiilor internaționale pentru sănătatea mentală a populației globului. Din inițiativa Asociației Europene pentru Com­ba­terea Depresiei (European Depression Asso­ciation), 1 octombrie este, în fiecare an, Ziua europeană anti-depresie. Iar Federația Mondială pentru Sănătate Mintală (World Federation for Mental Health ) a stabilit data de 10 octom­brie drept Ziua mondială a sănă­tății mintale. Se ur­mărește ast­fel conștientizarea și sensibi­li­za­rea opiniei publice cu pri­vire la o problemă medicală care ia continuu amploare: în ultimii trei ani, nu­mărul persoanelor diagnosticate cu tulburări men­tale și de comporta­ment s-a majorat cu 25%.

Statisticile depresiei: peste 300 de milioane de oameni!

Organizația Mondială a Sănătății apreciază că depresia a devenit principala cauză de diza­bi­litate la nivel global. În 2017, figurau înregis­trați ca depresivi în evidențele me­dicale peste 300 milioane de oa­meni, ceea ce însemna 4,4% din populația lumii, iar îngrijorător era în primul rând faptul că din 2005 până în 2015, deci în de­curs de numai un deceniu, avu­sese loc o creștere de 18%. În plan economic, pierderile provocate de deficitul de producție și cheltuielile de la buget impuse de îngrijirea pacienților s-au ridicat la sume uriașe. Doar în spațiul european și într-un singur an din intervalul amintit mai sus, și anume 2007, ele s-au cifrat la 136,3 miliarde euro. 7% dintre europeni sufereau de depresie în 2014. Pe primul loc se situa Irlan­da, cu procentul specta­culos de 12,1%, urmată de Portugalia, Germania și Finlanda. România și Bulgaria se aflau la sfârșitul clasamentului, cu mai puțin de 4%. În prezent, în țara noastră apar anual aproape un milion de cazuri noi, dar specialiștii sunt de părere că cifra reală este con­siderabil mai mare, deoarece mulți depresivi ezită să se adreseze unui medic – de jenă, ca și de tea­ma că vor fi margi­nalizați în societate. În schimb, în țările plasate acum șase ani în primul pluton, evaluările sunt mai drastice. De exemplu, Germa­nia declară că în fiecare an se îmbolnăvesc de depresie 5,3 mili­oane de oameni, reprezentând 11,3% din totalul populației feminine și 5,1% dintre bărbați. Nu­mă­rul sinuciderilor depășește suma deceselor provocate de droguri, accidente de circulație și HIV, iar dintre cele 9.241 de per­soane care au ales să-și pună capăt vieții, în 2017, 90% au recurs la acest gest în urma unei depresii insu­ficient tratate. Și OMS o indică drept cea mai frecventă cauză de suicid.

O boală de sine stătătoare

Privită până nu demult ca o simplă reacție la circumstanțe dificile și experiențe de viață trau­matizante, depresia este acceptată astăzi ca o afecțiune de sine stătătoare, ce supune bolnavul la o suferință imensă, micșorându-i speranța de viață comparativ cu cea a oamenilor sănătoși. Ea debutează de obicei în jurul vârstei de 40 de ani, dar se poate declanșa în orice etapă a vieții. La adolescență se mani­festă mai ales prin iritabilitate și porniri agresive, atitudini antiso­ciale, dificultăți la învățătură, con­sum de alcool sau droguri. Un prim episod depresiv netratat sau tratat necores­punzător va fi urmat de o serie de recidive. Însă cu o tera­pie adecvată, 50% dintre pacienți au șansa să se vindece complet, iar 30% vor obține cel puțin o ameliorare substanțială. Restul de 20% vor deveni cronici.

Predispoziția pentru această afecțiune se moș­tenește, iar cercetătorii au constatat că istoricul familial constituie un important fac­tor de risc. Cineva care are o rudă de gradul I diagnosticată cu de­presie prezintă un risc de 2 până la 4 ori mai mare decât alții de a dezvolta el însuși boala. Un alt factor de risc, deloc neglijabil, îl reprezintă abuzurile și, în general, experiențele negative trăite în co­pi­lărie, în special dacă ele s-au des­fă­șurat pe o perioadă mai lungă. Lip­sa de afecțiune și violențele sufe­ri­te la vârste fragede produc efecte peste ani.

Cei mai vulnerabili: tinerii dependenți de internet

Există o serie întreagă de factori care ne pot afecta echilibrul psihic, contribuind la declan­șarea unei depresii: o schimbare radicală in­ter­venită în viață, de pildă, părăsirea unui loc de muncă și eforturile impuse de adap­tarea la o activitate nouă și un mediu străin; dificul­tățile financiare; stre­sul de la serviciu sau de acasă; tensiunile din­tr-o relație și eșecul final (o des­părțire sau un divorț); dece­sul unei persoane apropiate; sin­gurătatea; consumul de alcool sau droguri; un eveniment stresant (prezența unui șoc emoțional a fost identificată la originea a 25% dintre ca­zuri); nașterea (deși aducerea pe lume a unui co­pil este un fapt îmbucurător, unele femei dezvoltă totuși așa-numita „depresie postpartum”).

Federația Mondială pentru Sănătate Mintală consideră că, în societatea contemporană, mai ales tinerii sunt expuși la o multitudine de influ­ențe toxice. În 2018, ea a dat publicității un aver­tisment din care cităm: „Imaginați-vă că ați crește în lumea noastră de astăzi. Luptând mereu cu efectele încălcării drepturilor omului, ale războaielor și ale violenței în familie, în școli și în afaceri. Tinerii petrec cea mai mare parte a zilei pe internet – se confruntă cu crime și agre­siuni cibernetice și se implică în jocuri video vio­lente. Numărul cazurilor de sinucidere și cel al abuzurilor de substanțe nocive au crescut con­stant, tinerii se simt singuri și persecutați. Se află la o vârstă când se pot declanșa boli psihice grave și totuși ei învață prea puțin sau deloc despre boala mentală.”

Disfuncțiile organice și depresia

Un studiu american de anvergură, realizat în 2007, cu 30.800 de participanți, arată că riscul de depresie este de 3 ori mai mare la suferinzii cu afecțiuni cronice, îndeosebi la cei cu patologii de tip degenerativ, specifice vârstei a treia: boli cardiovasculare și pulmonare cronice, Parkinson, accident vascular cerebral, tumori maligne. Aici intră în funcțiune un cerc vicios. Bolile grave gene­rează depresia care, la rândul ei, le grăbește evoluția negativă. Patru ani mai târziu, un alt grup de cercetători americani a analizat informațiile obținute de la subiecții a peste 90 de studii, reți­nând în final că 31% din supraviețuitorii unui ac­ci­dent vascular cerebral și 10,8% dintre bolna­vii de cancer au avut o tulburare depresivă ma­joră.

Unii specialiști merg și mai departe. Ei înclină să acorde mai puțină importanță influențelor dăunătoare din exterior și cred că resorturile depresiei ar trebui căutate mai degrabă la nivelul proceselor organice. Experiențele cu șoareci par să le confirme presupunerea că această afecțiune și-ar avea punctul de pornire în intestin, deoarece s-a descoperit că bacteriile ce compun flora intestinală pot acționa asupra creierului – iar cea dintâi cauză a depresiei o consti­tuie modificările intervenite în pro­cesele desfășurate în interiorul cen­trului de comandă al sis­temului nervos. În plus, dereglarea cir­cu­lației neurotransmi­ță­torilor duce la grave tul­burări de atenție. Pa­ci­enții au pierderi de memo­rie atât de dese, încât sunt convinși că s-au îmbolnăvit de Alzheimer.

Manifestări

Depresia se manifestă însă, înainte de toate, prin melancolie profundă, deznădejde, apatie, epuizare totală, tendință de izolare, lâncezeală și cufundare nesfârșită în gânduri, autocul­pabilizare, tulburări de somn, dispariția poftei de mâncare, scăderea greutății corporale și uneori chiar pierderea dorinței de a trăi. Depresivii sunt în general lip­siți de speranță, simt un gol lăuntric în care nu mai există nicio emoție. Sunt ca împietriți și, în același timp, încordați, de parcă s-ar afla în fața unei co­misii de examen. Totul devine pentru ei prea greu, prea com­plicat, n-au energie nici pentru activitățile mărunte, până și spă­latul pe dinți îi costă un efort uriaș.

Revenirea la normalitate

Odihna, somnul prelungit, plecarea în conce­diu nu rezolvă nimic în această situație și spe­cialiștii ne explică de ce: „Cauza problemei nu este suprasolicitarea. Depresia îl însoțește pe cel plecat în concediu și nu se va ameliora. Iar supli­mentarea orelor de somn nu va face decât să accentueze simptomele.” Unicul demers tera­peutic cu șanse de izbândă se sprijină pe doi piloni: medicația antidepresivă și psihoterapia. Medicamentele sunt indispensabile în faza de început, mai ales la depresiile moderate și severe, căci ele refac echilibrul neurotransmițătorilor. Concomitent, pacientul ar trebui să-și schimbe sti­lul de viață. Alimentația sănătoasă, somnul și sportul îl vor ajuta să-și îmbunătățească starea de spirit. În numeroase cazuri s-au dovedit utile și metodele alternative: yoga, meditația, acupunc­tura. Contactele cu prietenii și solicitudinea per­manentă a membrilor de familie sunt esențiale, fiindcă îi arată suferindului că nu este singur și îi oferă suportul afectiv de care el are nevoie, facilitându-i reinserția socială.

Însă în prima linie a luptei cu depresia se situează psihoterapia. Mulți depresivi care s-au recuperat integral mărturisesc că nu și-ar fi putut recăpăta controlul asupra propriei vieți dacă n-ar fi beneficiat zi de zi, pas cu pas, de susținerea unui psiholog priceput și dedicat. Asemenea con­fesiuni găsiți pe internet. Și tot de acolo am pre­luat pentru dvs. un fragment dintr-un text apar­ținând doamnei Maria Verdi, psiholog și psiho­terapeut de excepție: „Prin psihoterapie, noi dorim să îi învățăm să experimenteze indepen­dența. În spatele unei depresii, există o depen­dență relațională, tocmai datorită nevoii de iubire nesatisfăcută, de cele mai multe ori, din copilărie. În urma psihoterapiei, pacientul învață să se iubească, să fie sincer cu nevoile sale și blând cu el însuși, învață să comunice fără măști, să interacționeze social mult mai ușor, învață să-și gestioneze emoțiile, să ia decizii, să găseas­că soluții, își descoperă abilitățile, devine creativ, descoperă că viața este minunată și că poate fi trăită fără depresie.”

TEST

Sunt depresiv?

Observați la dvs., timp de mai mult de două săptămâni, următoarele simptome:

1 … o dispoziție pesimistă?

2 … dezinteres și/sau lipsă totală de bucurie, chiar și în momentele când aveți de-a face cu lucruri și evenimente plăcute?

3 … lipsă de elan și/sau oboseală extremă și/sau neliniște interioară?

4 … un deficit de încredere în forțele proprii și/ sau o diminuare a stimei de sine?

5 … dificultate de concentrare și/sau tendința de a despica mereu firul în patru și/sau ezitări în luarea deciziilor?

6 … sentimente de culpabilitate și/sau o atitu­dine excesiv de autocritică?

7 …lipsă de speranță și/sau convingerea că perspectivele dvs. de viitor sunt sumbre?

8 … insomnie rebelă?

9 … scăderea poftei de mâncare?

10 …deznădejde profundă și/sau gânduri de suicid?

Evaluarea testului

0 răspunsuri afirmative – Nu există in­dicii că ați suferi de o depresie.

2 răspunsuri afirmative – Este posibil să aveți o formă ușoară de depresie. V-am sfătui să discutați deschis cu un medic despre problemele dvs.

3-4 răspunsuri afirmative – După toate probabilitățile, dvs. sunteți deja depresiv. Adre­sați-vă cât de curând unui medic sau psiho­tera­peut.

5 sau mai multe răspunsuri afirmative – Luați neîntârziat legătura cu un medic, deoa­rece avem motive să presupunem că suferiți de o depresie severă. Aveți urgent nevoie de ajutor calificat.

Sfatul specialistului

Pentru mai puțin stres și un somn odihnitor

Cineva care suferă într-adevăr de o depresie necesită, în majoritatea cazurilor, un tratament cu antidepresive prescris de un medic (psihiatru, neurolog, medic de familie), precum și de psihoterapie. În schimb, acolo unde este vorba doar de o tensiune nervoasă care va ceda la un moment dat, de oboseală, de traversarea unei perioade stresante sau de stări depresive minore, vă pot fi de folos preparatele cu vitamine, minerale și extracte din plante. Acestea vă vor ajuta să gestionați mai bine activitățile curente și tot ce presupune viața de zi cu zi.

* Vitamine și mine­rale – Carența de mag­neziu constituie, uneori, cauza epuizării nervoase. O puteți compensa prin ad­minis­trarea unuia dintre nume­roasele suplimente co­mercia­lizate în farmacii, de exem­plu: Magneziu orosolubil (Ale­via), Magneziu (Favisan), Bio-mag­neziu (Pharma Nord). Atunci când sistemului nervos nu i se asigură un aport corespunzător de vitamina B12, productivitatea creierului scade. Vitamina este conținută în: pește, fructe de mare, carne (de pasăre, vită, miel, porc), lactate, cereale integrale, ciuperci shiitake, lăptișor de matcă. V-o puteți procura și din suplimente nutriționale (ex. Vita­mina B12 – Parapharm; Vitamina B12 cu aromă de cireșe – GNC; B12 – KAL) și, de asemenea, v-o puteți administra sub forma unor soluții injectabile, ca Sicovit B12 (Sicomed) sau Vita­mi­na B12 (Zentiva).

* Plante cu proprietăți terapeutice – Exis­tă plante ale căror principii active combat eficient neliniștea și nervozitatea. Passiflora are efect calmant și anxiolitic (ex. Passiflora – Dacia Plant; Passiflora – Medica Farmimpex; Passi­flora – Hofi­gal; Passion Flower – Solaray). La­vanda ajută contra tulburărilor de somn (Lavendel – Doppelherz; Tinctură de levănțică – Plant­Extrakt; Ulei de levănțică – Hofigal). Extractul de Rho­diola rosea acționează contra stresului cronic și a senzației de extenuare (ex. Rhodiola – Zenyth; Super Rhodiola – Solaray; Rhodiola Ex­tract – GNC). Iar extractele de ovăz, boabe de cafea și passiflora, reunite în preparatul Neurexan (pro­ducător: „Biologische Heilmittel”), resta­bilesc calmul, alungă insomnia, asigură creșterea capa­cității de concentrare și, în subsidiar, con­tribuie la reducerea greutății cor­porale.

* Activitate fizică – În special sporturile clasice de re­zistență, cum sunt înotul, plim­bările cu bicicleta, joggingul sau Nordic Walking repre­zintă un adjuvant prețios, care susține cu succes orice tera­pie antidepresivă și îm­bunătățește sensibil ca­litatea somnului.