Să respirăm liber!

• Pandemia a făcut ca respirația să devină o temă de maxim interes. Ce se petrece, de fapt, în plămânii noștri? Cum putem ști dacă suferința noastră e gravă, sau doar o simplă răceală, provocată de anotimp? Aflați răspunsul, cu ajutorul între­bă­rilor de mai jos •

Dacă respirăm adesea cu greutate, înseamnă că avem o problemă cu plămânii?

În momentul când intervine o dispnee (dificul­tate de respirație), este firesc să ne gândim în pri­mul rând la plămâni. Ei sunt cei care ne aprovi­zionează organismul cu oxigen. Și anume, în felul următor: coșul pieptului se dilată sub acțiunea muș­chilor diafragmei (eventual și a celor intercos­tali, dacă nevoia de aer este mai mare). Ca urmare a extinderii cutiei toracice, apare în plămâni o ușoară subpresiune, care determină aspirarea aerului prin trahee și bronhii, în alveolele pulmonare. Acolo, oxigenul din aerul inspirat este transferat în sânge, iar la schimb se preia dioxidul de car­bon, un produs rezidual, re­zultat din metabolismul celu­lar, care ur­mează a fi expulzat prin expirație. În situația când bronhiile sunt încărcate cu mu­cus sau îngustate (așa cum se întâmplă, de exemplu, în astm sau în bronșita cronică), aerul rău se va elimina mai greu și cel bogat în oxigen nu va mai fi inspirat cu ușurință. Schim­bul de oxigen și dioxid de car­bon este îngreunat și în cazul unei pneumonii, din pricina lichidului acumulat în alveo­lele pulmonare.

Însă, de multe ori, cauzele dispneei n-au de-a face cu aparatul respirator. Când glanda tiroidă își mărește volumul (dând naștere gușei), ea presează asupra traheei, împiedicând circulația aerului. Femeile cu menstre abundente respiră greu, uneori, deoarece suferă de anemie, ceea ce înseamnă că sângele lor nu conține suficiente globule roșii. Acestea sunt cele care transportă oxigenul în fluxul sangvin. De aceea, în anemie, aprovizionarea organelor cu oxigen este deficitară. Ele semnalează prompt lipsa elementului vital – și imediat respi­rația se accelerează instinctiv, pentru a crește apor­tul de oxigen. Insuficiența cardiacă reprezintă de ase­menea un motiv de îngreunare a respirației. Când inima nu funcționează normal, ea pompează în plămâni o cantitate de sânge prea mică și, deci, nu oferă destul oxigen în schimbul dioxidului de carbon. Însă există multe alte cauze posibile, printre care și unele de natură psihică, de exemplu atacurile de panică sau sindromul anxios. În con­cluzie, dacă aveți o tulburare respiratorie, ar trebui să vă adresați neapărat unui medic, singurul în mă­sură să-i identifice originea.

De ce ne pierdem mereu suflul, când nu suntem în formă?

Când aleargă să prindă autobuzul oprit în stație, o persoană nedeprinsă să facă mișcare va gâfâi minute întregi, după ce a reușit, cu chiu, cu vai, să se urce. Însă, de data aceasta, vina nu aparține plămânilor, ci inimii și sistemului circulator, care nu se află într-o stare prea bună. La cei neantrenați, inima nu izbutește să facă față în momentul când un efort fizic o obligă să pompeze rapid sângele în mușchi, pentru a le oferi o porție suplimentară de oxigen. În compensație, se va accelera automat respirația, organismul încercând astfel să-și mă­reas­că aportul total de oxigen. Un antrenament de rezistență practicat cu regularitate, ca de pildă joggingul, plimbările pe bicicletă, nordic walking sau înotul, ne poate îmbunătăți condiția fizică în decurs de câteva săptămâni.

Ce se petrece în plămânii noștri, atunci când avem o răceală?

Nu cine știe ce. La o viroză banală sau o gripă, tusea uscată n-are de-a face cu plămâ­nii, ci este provocată mai curând de inflamația zonei faringo-laringiene, care generează o tuse iritativă caracteristică. Aceasta durează rareori mai mult de două săptămâni. Dacă devine foarte supărătoare, se pot administra medica­mente antitusive, deși în prezent ele se recomandă exclusiv în cazuri excepțio­nale. Sunt de preferat preparatele pe bază de plante, de exemplu cele cu extracte de nalbă-mare, mușchi de piatră sau pătlagină, care au, totodată, și acțiu­ne antiinflamatorie. Nici medicamentele de sinteză destinate fluidificării și elimi­nării secrețiilor bronşice nu se mai pre­scriu la o tuse simplă, ci sunt înlocuite cu alternative vegetale, cum ar fi iedera sau rădăcina de ciuboțica-cucului. Sen­zația de jenă în gât poate fi combătută cu bom­boane cu miere sau extract de salvie. Contra du­rerilor de gât ne ajută comprimatele de supt cu efect analgezic, ce reduc sensibilitatea așa-numiților receptori ai tusei, plasați în faringe.

Când trebuie să ne prezentăm cu tusea la medic?

Când tinde mai degrabă să se agraveze, în loc de a se ameliora, când durează mai mult de două săp­tămâni sau când apare o febră mai mare de 38,5 grade. Tusea inofensivă poate coborî în bronhii, dând naștere unei bronșite: o inflamație a bron­hiilor – acele prelungiri ramificate ale traheei.

Semnele de recunoaștere ale bron­șitei sunt, în afară de tuse, for­marea de mucus abundent pe căile respiratorii, dificultatea de respirație și senzația de apăsare pe piept. Și aici, agentul patogen este aproape întotdeauna un virus, așadar tratamentul cu antibiotic nu va fi de niciun folos. În cel mai rău caz, din răceala comună se va dezvolta o pneu­monie, care afectează alveolele sau țesutul ce le înconjoară. Simptomele tipice sunt (pe lângă tuse) starea de epuizare, febra peste 39 de grade, disp­neea și durerile în piept. Dacă ați ajuns în acest stadiu, este urgent să vă faceți o programare la medic, fiindcă pneumonia netratată cu antibiotic vă amenință viața.

Ce este tusea tabagică?

Nicidecum un fleac, ci o încercare dis­perată a organis­mu­lui de a se apăra îm­potriva toxinelor conținute în fumul de țigară. Cine ex­pec­to­rează mucus în fie­ca­re dimineață are deja bronhiile a­fectate. Căci în mod normal, cilii vibra­tili, niște mici excrescențe ale mucoasei bronșice aflate în continuă mișcare, expulzează din bronhii praful, germenii patogeni și substanțele nocive. Abia când acest mecanism propriu de curățare nu mai func­ționează, deoarece cilii au avut de suferit din pri­cina substanțelor dăunătoare din fumul de țigară, se acumulează cantități mai mari de secreții bron­şice. Bronșita devine cronică, provocând în­gustarea căilor respiratorii și supradilatarea al­veolelor pulmonare (afecțiunea se numește BPOC – bron­hopneumopatie cronică obstructivă). Înce­pând din acest moment, plămânii sunt deteriorați pe termen lung. De aceea: lăsați-vă de fumat la timp – dacă nu mai devreme, măcar atunci când începe să se manifeste tusea tabagică. Din fericire, ea poate dispărea în decurs de patru până la șase săptămâni din clipa când renunțați la consumul de nicotină.

Ne putem proteja împotriva pulberilor fine?

Auzim mereu vorbindu-se despre pulberile fine și emisiile motoarelor diesel. Agenția Europeană pentru Mediu raportează că 428.000 de europeni mor, anual, din cauza poluării aerului cu pulberi fine (particule cu diametrul mai mic de 2,5 mi­croni). Cea mai poluată dintre țările de pe continent este Germania (cu aproximativ 45.000 de decese pe an), urmată de Italia, Anglia, Polonia și Franța. În România, poluarea cu particule fine face în jur de 25.000 de victime pe an.

Pulberile ultrafine, provenite și de la pneuri și frâne, dar și de la sis­temele de încălzire, pătrund adânc în plă­mâni, parțial și în sân­ge. Astfel încât ele dău­nează nu numai plă­mânilor (provo­cân­du-le inflamații și stres oxidativ), ci toto­dată produc efecte negative și asupra sistemului cardio­vas­cu­lar, favo­rizând vaso­cons­tricția, hiper­ten­siu­nea, pro­gre­sia accele­rată a ate­rosclerozei, tul­burările de ritm cardiac, ische­mia miocardică și ris­cul de infarct. De aceea, mai ales persoa­nele cu afecțiuni pul­mo­nare (cum ar fi astmul) și vârstnicii ar trebui să se țină cât mai departe de zonele polua­te cu pulberi fine (centrul orașului și arterele intens circulate), în zilele când se anunță depășirea limi­telor admise.

Dar și acasă pot fi luate unele măsuri de pro­tecție:

* Nu fumați în locuință și nu țineți permanent lumânări aprinse.

* Aveți grijă să aerisiți bine încăperile.

* Procedați cât mai des la curățarea umedă a pardoselii, deoarece studiile au arătat că în interi­oarele cu podele lustruite (gresie sau parchet), poluarea cu particule în suspensie este mai pronun­țată decât în cele cu covoare sau mochetă, care atrag și rețin o parte din praf, de unde el poate fi îndepărtat apoi cu aspiratorul.

* În lunile de iarnă, când caloriferele usucă aerul, ar fi indicat să folosiți un umidificator, deoa­rece un nivel de umiditate mai mare de 40% va împiedica praful să se ridice de pe suprafețele ne­tede. Iar dacă utilizați acasă o imprimantă cu toner, n-ar fi o idee rea ca, la următoarea achiziție, să ale­geți una cu cerneală.

E adevărat că la femei, cancerul pulmonar se întâlnește mai frecvent decât la bărbați?

Din păcate, da. Deși la bărbați ocupă primul loc în ce privește numărul de cazuri noi și rata morta­lității, cifrele absolute indică o scădere în ultimii ani. În schimb, la femei, unde acest tip de cancer se situează abia pe locul 4 (după cancerele de sân, col uterin și colorectal), se remarcă o ten­dință îngrijorătoare de creștere, atât în Europa, cât și pe plan mondial. Cea mai mare incidență a cancerului pulmonar se înregistrează în Ungaria. Creșteri importante s-au consemnat și în Dane­marca, Olan­da, America de Nord, China, Australia și Noua Zeelandă. Peste 90% dintre cei diagn­osticați au fost sau continuă să fie fumători, riscul de îmbolnăvire fiind la ei de 30 de ori mai mare decât la nefu­mători. Organizația Mondială a Sănă­tății informa, în 2018, că bolile maligne au devenit în multe țări prima cauză de mortalitate, luând locul afecțiunilor cardiovasculare, ce deținuseră până acum cea dintâi poziție în statistici.