La fiecare patru ani, în prag de alegeri, marile probleme ale țării prind, brusc, glas, în discursurile cu aer de maximă preocupare ale celor care ne cer votul. Se arată cu degetul în stânga și în dreapta, se fac promisiuni cu maximă generozitate. Dar, ca un făcut, după ce se împart locurile călduțe, peste unele dintre temele serioase de discuție se așterne o tăcere generală. Pentru că fiecare dintre partide – cu atât mai mult cele vechi – are vulnerabilități pe anumite teme. Necazul e că aceste vulnerabilități de partid devin, prin propagarea lor continuă, la cel mai înalt nivel, probleme de sistem, probleme de țară.
Iar una dintre aceste probleme care ne afectează, până la urmă, pe toți, mai devreme sau mai târziu, este impostura academică: falsificarea de CV-uri, inventarea de abilități inexistente, plagierea lucrărilor de doctorat, licențe, masterate și doctorate făcute „de formă”, în cârdășie cu instituțiile de învățământ superior. „Blindați” cu astfel de lauri câștigați pe nedrept, foarte mulți indivizi au făcut carieră în politica românească în ultimii ani. Plagiatul doctoral al lui Victor Ponta e doar cel mai cunoscut dintre cazuri. Dar propagarea falsului a ajuns până la vârful Poliției Române. Iar inițiativele menite să pună ordine în sistemul de valori și de competențe din România au căzut „cu succes” la vot, în Parlament, în ultimii ani.
Un grup format din 50 de personalități ale vieții culturale și publice din România a transmis, zilele trecute, o scrisoare deschisă politicienilor români, în care se pune degetul pe rană: „Cu ce drept ne cereți votul, câtă vreme nu spuneți nimic despre ce veți face, pentru ca legile din următorii ani să nu mai fie legi date de impostori și hoți, în apărarea imposturii și a hoției?”.
Autorii scrisorii vin cu propuneri concrete, pentru deparazitarea instituțiilor statului de „frăția penal-academică”. Sunt idei care pot fi puse în practică în foarte scurt timp, dacă va exista, desigur, voință politică. Prima dintre ele este înființarea unui Registru Național al Diplomelor, o bază de date care să cuprindă toate diplomele de studii emise începând cu 1990: un loc unde oricine poate verifica, transparent, studiile unui politician sau ale unui șef de instituție!
A doua idee vizează obligația angajaților din instituțiile de stat de a-și asuma, sub sancțiunea legii penale, faptul că actele de studii depuse la angajare sunt autentice. Studiile angajaților statului să fie publice, așa cum sunt și averile lor! Semnatarii scrisorii mai cer obligativitatea postării CV-urilor pe site-urile instituțiilor, pentru toți cei care ocupă funcții de conducere. Pare uimitor, dar în 2020, încă mai există personaje de conducere al căror CV este, pur și simplu, secret!
În fine, o măsură, în mod cert, dureroasă, pentru unii, ar fi eliminarea sporului de doctorat pentru toate persoanele angajate în sistemul public, cu excepția celor care lucrează în învățământ, cercetare, cultură și sănătate. De fapt, inflația de doctorate s-a datorat acestor sporuri arbitrare…
Sunt măsuri de minim bun simț: mediul public și cel universitar din România – care poartă o răspundere uriașă pentru multe dintre derapajele ultimilor ani – au obligația să ia seamă de aceste idei. Ne iluzionăm, crezând că putem merge la nesfârșit pe drumul cel bun, conduși de impostori și de oameni nepregătiți pentru posturile pe care le ocupă, analfabeți plătiți de către contribuabili.
