– Pensiile speciale au devenit tema principală de dezbatere electorală înaintea alegerilor parlamentare. USR a ținut-o ca arsenal de final de campanie, PSD a încercat s-o acapareze, cu o zi înaintea demisiilor din Parlament ale celor de la USR. PNL a acuzat USR-PLUS de populism. Cine punctează mai bine, până la urmă? Sunt pensiile speciale o temă relevantă cu efect electoral?
– Prin cuantumul lor exagerat, pensiile speciale au devenit o sfidare la adresa cetățenilor care încasează o mult mai modestă pensie bazată pe contributivitate. Ele fac parte din instrumentele politice care au dus la crearea unor inegalități scandaloase, prin constituirea unor categorii privilegiate fără merit. Tocmai de aceea, cetățenii sunt foarte sensibili la acest subiect. USR are tot dreptul să revendice această temă în campanie, pentru că a fost primul partid care a depus, în 2017, un proiect de lege privind desființarea pensiilor speciale, de fapt, indemnizații pentru parlamentari. În plus, demisiile parlamentarilor USR (cu efect din 18 decembrie) nu sunt ipocrite, de vreme ce ei nu vor beneficia de pensiile speciale, aflându-se toți la primul mandat. Doar cei aflați la al doilea mandat, cum este liderul PSD Marcel Ciolacu, vor primi indemnizațiile. Este corect, deci, să vorbim de ipocrizie în cazul PSD, mai ales că domnul Ciolacu refuză să convoace plenul Parlamentului pentru a parafa prin vot desființarea scandaloaselor indemnizații. PNL este ultimul partid care a depus, abia în aprilie 2020, un proiect de lege pentru desființarea pensiilor speciale pentru parlamentari. Așadar, dacă am avea televiziuni corecte și imparțiale, nu cum sunt cele deținute de patroni penali, USR-PLUS ar trebui să puncteze cel mai eficient pe tema pensiilor speciale pentru parlamentari, mai ales că acest partid propune desființarea tuturor pensiilor speciale.
– La peste două săptămâni de la alegerile din SUA, președintele Donald Trump a autorizat începerea procesului de tranziție către administrația Biden. Înseamnă oare această concesie că s-a resemnat și că va accepta înfrângerea? De cealaltă parte, Joe Biden își alcătuiește echipa. În fruntea diplomației a fost numit Anthony Blinken. Ce referințe are și ce putem aștepta de la el, din perspectiva geo-strategică a României?
– Oficial, Donald Trump nu și-a admis înfrângerea. Dimpotrivă, anunță că va câștiga alegerile și cere donații pentru a continua procesele menite să schimbe rezultatul votului din 3 noiembrie. Analiștii cred însă că Trump se pregătește de fapt pentru o nouă candidatură, în 2024. Dacă a decis, totuși, că nu mai poate amâna tranziția, aceasta se datorează faptului că a eșuat în toate tentativele sale de a demonstra că alegerile au fost fraudate, pierzând toate procesele, din lipsă de probe, și nereușind să blocheze validarea alegerilor în statele controversate, în care spera să câștige, dar a pierdut. Tot mai mulți Republicani au început să-i ceară să renunțe la obstrucționarea lui Biden, iar mediul de afaceri a început, și el, să-i devină ostil. În sfârșit, lovitura de grație pare să fi venit de la peste 100 de experți și foști oficiali din domeniul securității, care au avertizat, într-o scrisoare deschisă, că întârzierea tranziției vulnerabilizează SUA în cazul unui atac terorist. Între timp, Joe Biden își construiește o echipă alcătuită din foști oficiali și experți ai administrațiilor Clinton și Obama, cum este și viitorul Secretar de stat, Anthony Blinken, un diplomat de carieră, educat în Franța, provenit dintr-o familie de intelectuali. Este considerat un profesionist și un prieten al Europei, dar să nu uităm că, împreună cu restul echipei de politică externă, alcătuită tot din profesioniști, el va promova exclusiv interesul Statelor Unite. Locul României în strategia SUA este dictat de poziția sa de stat membru al NATO, situat la granița cu Rusia și cu Orientul Mijlociu. Cum Administrația Obama, din care au făcut parte Blinken și Biden, este cea care a decis includerea României în scutul strategic al NATO, cum geografia nu se schimbă, pericolul reprezentat de Moscova pentru Europa s-a accentuat și Orientul Mijlociu a rămas o zonă nesigură, nu va scădea probabil nici importanța pe care SUA o acordă, deja, României.
