În lumea largă, pe urmele lui MOȘ CRĂCIUN

NORVEGIA

În țările scandinave, Crăciunul a ajuns cu mare întârziere, prin secolul XI, când nordul Euro­pei a trecut, cu chin mare, la creștinism. Dar norve­gienii au compensat acest neajuns. La ei, Crăciunul nu este o sărbătoare de câteva zile, ci durează aproa­pe o lună. Târgurile de Crăciun se deschid deja în noiembrie, și sunt organizate ne­numărate concerte stradale. Copiii primesc da­ruri încă de la Moș Ni­colae, cel mai des, sub forma unui calendar de Ad­vent, care marchează cu câte o bucățică de ciocolată fiecare zi de decembrie, până la sosirea Crăciunului.

Tot în perioada Ad­ventului, nor­vegienii se pun deja pe sărbătorit, organizând petreceri nu­mite jule­bord, unde mâncarea se pune în co­mun, iar berea se prepară acasă, o băutură aromată, dulce și mai ales tare.

Și păsările au parte de un festin de Crăciun

Foarte legați de natură, căreia multă vreme i s-au și închinat, norvegienii nu uită de Crăciun nici animalele din păduri. Păsărilor, de pildă, le oferă mănunchiuri de grâu, atârnate în copaci, în apropierea gospodăriei. Obiceiul e numit „jule­nek” și exprimă „ospitalitatea țăranului norve­gian, care se ex­tinde către păsări, pe care le invită să-i fie oaspeți, agă­țând un mă­nunchi nebătut de grâu pe un stâlp de la ușa hamba­rului”. În tradiția popu­lară, se credea că mă­nunchiul de grâu ajută ță­ranii să ghicească cum va fi recolta anului ur­mător. Dacă boabele de grâu erau mâncate de păsări, urma o recoltă bună, dacă spicele rămâ­neau nemâncate, era de așteptat să urmeze o recoltă proastă sau chiar o foamete în toată puterea cuvântului.

Dar norvegienii nu sunt generoși de Crăciun doar cu păsările, ci și cu… britanicii, cărora le oferă în dar un brad uriaș, drept mulțumire pentru ajutorul oferit de aceștia Norvegiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bogat decorat, bradul este amplasat în Piața Trafalgar, din centrul Londrei, iar când luminile de pe el sunt aprinse, mii de oameni vin să asiste la spec­taculosul moment.

Inimile de hârtie ale lui Andersen

În ce privește împo­do­birea bradului tradi­țio­nal de Crăciun, în Nor­vegia, el este deco­rat nu cu globuri, ci cu inimioare de hârtie co­lorată, numite „Julekur­ver”. Despre ele se spu­ne că ar fi fost create de îndrăgitul scriitor de povești, Hans Christian Andersen, care ne-a fer­mecat și nouă copilăria cu basme mi­nu­nate, precum „Crăiasa zăpezii”, „Mica sirenă” ori „Hainele cele noi ale împă­ra­tului”.

Bunătățuri de Crăciun

Tradiționaliști de excepție, norvegienii mă­nâncă de Crăciun ce-au mâncat și strămoșii lor: vânat, „surkal”, o mâncare din varză gătită cu semințe de chimen, măr, oțet, zahăr, sare și unt. Printre desertu­rile tradi­ționale, un rol de frunte îl ocupă „Jule­kake”, o pră­jitură dospită cu droj­die, plină de miro­denii, de stafide și de fructe confiate.

„Musevisa” și „Julebukking”

Printre melodiile de Crăciun care se bucură de mare trecere în Norvegia, la loc de frunte se află „Mu­se­visa”, în care nu este vorba, așa cum am cre­de, despre nașterea lui Hris­tos și sosirea magilor „mer­gând la stea”, ci despre o familie de… șoricei, care trăiesc împreună un Crăciun ca la carte, plin de daruri și voie bună. Dar cea mai popu­lară dintre tradițiile norve­giene este „Julebukking”. Deghizați cu măști și cos­tume, copiii colindă, în pe­rioada dintre Crăciun și Re­velion, mergând din poartă în poartă. Gazdele se străduiesc să le ghicească identi­tatea și le oferă bomboane. Prin une­le locuri, se obișnuiește ca ceata veselă să nu plece înainte de a include prin­tre colindători măcar un singur membru al fami­liei vizitate, grupul mărindu-se astfel de la casă la casă.

FRANȚA

Puțină istorie

Crăciunul a fost sărbătorit pentru prima dată în Franța la Reims, în 496, când Clovis I, primul rege al francilor, a trecut la creștinism, bote­zându-se alături de cei 3.000 de luptători ai săi. Cum și alți regi au ales Crăciunul pentru a se încorona sau pentru alte evenimente importante, acest moment a devenit, cu anii, atât o sărbătoare religioasă, cât și una laică.

„Secretariatul lui Père Noël”

Ceva unic în Franța este „secretariatul lui Père Noël” (Moș Crăciun), creat în 1962 de Jacques Marette, mi­nistrul Poș­tei și Tele­co­mu­nicațiilor, care a dorit să se asigure nu va exista vreun copil în această țară care să-i scrie Mo­șu­lui și să nu primească răspuns. Inițiativa a cunoscut un suc­ces fulminant. Dacă în anii 1940, Poșta estima că micuții din țară trimiteau anual către Moș circa 3.000 de scrisori, numărul acestora ajunsese, în 2012, la peste 1.700.000!

Polițistul din iesle

Un aspect important al Crăciunului franțuzesc (și al majorității țărilor catolice) este ieslea, la Crèche, în jurul căreia se cântă colindele de Cră­ciun. În unele părți ale Franței, pe lângă Sfânta Familie, care este înfățișată în iesle, alături de cei trei magi, păstorii și îngerii, apar și alte figurine, mai pito­rești, care fac parte din viața de zi cu zi: ba un polițist, ba un primar, un măcelar, un brutar sau un preot. Nu în toate țările lumii Crăciunul este așa de sfânt ca la noi.

„Trezirea” de Crăciun

Un alt obicei des întâlnit în casele francezilor este acela de a arde buturugi din lemn de cireș, stropite cu vin roșu. Buturugile ard toată noaptea de Ajun, iar lângă ele sunt lăsate aprinse și câteva lumânări, ceva de mâncare și de băut, în even­tualitatea în care Maria și Pruncul Isus vor trece pe acolo. În Ajun se postește, iar la miezul nopții, lumea merge la Biserică pentru a asista la slujbă. Urmează o masă festivă bogată, de pe care nu lip­sesc rafinamentele franțuzești: curcan la cuptor cu castane, gâscă friptă, carne de vânat, stridii, ho­mar, foie gras și, desigur, brânzeturi. Iar ca desert, se mănâncă o ruladă cu cio­co­lată, numită „bûche de Noël”, care sea­mănă cu bușteanul ars în Ajun. În unele părți ale Franței, de Crăciun se servesc la masă nu mai pu­țin de 13 deserturi, fie­care făcut din alte feluri de fructe și aluaturi.

AUSTRALIA

Lumini orbitoare și flori

În Australia, sosirea Crăciunului coincide cu începutul vacanței de vară, de care copiii se bucu­ră de la mijlocul lui decembrie și până la înce­putul lui fe­brua­rie. Cum afară este teribil de cald și pe nicăieri nu se vede zăpadă, oamenii se stră­duiesc să com­pen­seze acest nea­juns reconstituind at­mosfera Crăciunului cu cât mai multe lu­mini și beteală. „Dacă nu e zăpadă, măcar să fie deco­rațiuni din belșug”. Drept urmare, instalațiile de lumini cu care își împodobesc casa sunt ful­minante și își fac apariția încă din prima zi de decembrie. Australienii își ornează casele și cu „tufișul de Crăciun”, un arbust australian cu flori, ale cărui sepale capătă, în preajma sărbătorilor de iarnă, culoarea roșu-aprins. Pentru a accentua și mai mult atmosfera de sărbătoare, în unele re­giuni se obișnuiește și aprinderea de artificii în parcurile orașelor.

Colinde la lumina lumânării

O tradiție a Crăciunului, născută în Australia și devenită treptat populară în multe părți de pe glob, este cea a colindelor cântate la lumina lu­mâ­nării („Carols by Candlelight”), în săptămâna premegătoare Crăciunului. Oamenii se adună în aer liber, de obicei într-un parc, și cântă împreună colinde, ținând în mâini o lumânare sau candelă aprinsă. Minunat de frumos!

Moș Crăciun de Australia se îmbracă lejer

Când sosește în Australia, Moș Crăciun își lasă renii să se mai odih­nească și înhamă la sanie… canguri. De asemenea, având în vedere tem­peratura locală, e nevoit să-și schim­be îmbrăcămintea prea călduroasă pentru una ceva mai lejeră. Și ca să se ră­corească după atâta umblat, copiii îi dăruiesc nu doar bomboane de cio­colată, ci și o bere rece! Cel mai ade­sea, aceasta este însă fără alcool, dat fiind că Moșul trebuie să fie vigilent când își conduce sania fermecată.

În ce privește masa tradițională de Crăciun, ea poate lua forma unui gră­tar sau a unui picnic pe plajă. În loc de porc, se mănâncă friptură de curcan, carne rece, fructe de mare și pește. Ca desert, de Cră­ciun austra­lienii preferă tradiționalul lor pudding.

Cutia milei

Ca și alte țări din sfera de influență britanică, Aus­tralia sărbătorește în a doua zi de Crăciun așa-numitul „Bo­xing Day”, ziua milei. După ce s-au împărțit cadourile de Cră­ciun în familie, e rândul să capete daruri și oamenii nevoiași. De „Boxing Day” toate magazinele sunt des­chise, au oferte la pre­țuri scăzute, într-o în­cercare ca binele să fie al tuturor.

CHINA

Cum au ajuns chinezii să celebreze Crăciunul

Deși în China Cră­ciunul nu figurează prin­tre sărbătorile oficiale, doar circa 2,5% din popu­lație fiind creștină, el a început să-și facă simțită prezența, mai ales în marile orașe. Motivul? Pro­babil, Crăciunul i-a fer­me­cat pe chinezi prin starea bună de spirit pe care o insuflă. Încet-încet, în unele magazine au început să-și facă apariția brazi de Crăciun, iar pe străzi strălucesc ghirlande lumi­noase. Doar puțini chinezi împodobesc însă un brad în propriile locuințe. Bradul folosit e de regulă din plastic și este împodobit cu ghir­lan­de și flori din hârtie.

Prilej de petreceri

Cei mai atrași de Crăciun sunt tinerii din orașe, unde petrecerile de Crăciun au devenit tot mai populare, găzduite atât acasă, cât și în oraș, în localuri, în cafenele, restaurante sau chiar și în baruri, extrem de populare în această parte a Asiei. Cei mai mulți chinezi care săr­bătoresc Crăciunul îl privesc ca pe un prilej fericit de a se reuni cu prietenii sau familia. Puțini dintre ei știu că de Crăciun se săr­bă­to­rește nașterea lui Hris­tos, că această săr­bă­toare are o semni­ficație religioasă. O altă ten­dință care a început să câștige teren este ca în Ajunul Cră­ciunului, oamenii să-și ofere unii al­tora mere. Explicația este de natură ling­vistică. Ajunul Cră­ciunului este numit în chineză „Ping’an Ye”, care înseamnă și „seară liniștită”, dar și „măr” (numele a fost împrumutat de la celebrul colind american „Silent Night”). Legat de Crăciun, trebuie spus că unii chinezi se duc chiar și la colindat, deși nu multă lume pricepe ce înseamnă textul melodiilor. Bucuria ritualurilor nu are nevoie de traducere.

Crăciunul la creștinii din China

Cei circa 44 de milioane de creștini care tră­iesc în China obișnuiesc să meargă în masă la slujbele de Crăciun, prezența lor în lăcașele de cult făcând ca puținele biserici din țară să devină neîncăpătoare. Spre deosebire de Occident, unde dimensiunea spirituală a sărbătorii se pierde, chinezii celebrează Crăciunul cu toată fervoarea și dăruirea. Pentru ei, Crăciunul este cea mai im­portantă sărbătoare a anului, depășind ca im­por­tanță chiar și Anul Nou (care în China are o sem­nificație aparte).

Foto: Shutterstock – 2