„Sufăr de hipertrofie benignă de prostată” (Răspuns pentru DAN N. – Suceava, F. AS nr. 1393)
Stimate domn, hipertrofia sau hiperplazia benignă de prostată este considerată de unii specialiști ca o parte a procesului normal de îmbătrânire, legat de activitatea hormonilor sexuali masculini. Este prezentă la 42% din bărbații cu vârsta cuprinsă între 51-60 ani, crescând la 90% în cazul bărbaților de peste 85 de ani. Afectează negativ calitatea vieții a peste o treime dintre bărbații cu vârsta de peste 50 de ani. Este la fel de frecvent întâlnită la albi și negri, însă simptomele sunt mai severe la negri, posibil din cauza nivelului mai crescut de testosteron, precum și de receptori ai acestuia.
Deși nivelul de testosteron scade cu vârsta, se consideră că derivatul său, dihidrotestosteronul, care acționează doar local, la prostată, poate fi motivul acestei hipertrofii. De notat că bărbații castrați nu dezvoltă hipertrofie benignă de prostată. În afară de testosteron, este posibil ca alți factori, cum ar fi sindromul metabolic (cuprinzând excesul de grăsime în jurul taliei, tensiunea arterială, colesterolul și glicemia crescute), precum și nivelurile crescute ale hormonilor insulină, angiotensină II și noradrenalină, ar putea contribui la producerea hipertrofiei benigne de prostată.
Clinic vorbind, simptomele asociate hipertrofiei benigne a prostatei includ:
* Urinare frecventă, atât ziua, cât și noaptea, de obicei eliminând doar o cantitate mică de urină.
* Urgență urinară, adică senzația imperioasă de urinare, însoțită de pierderea de control.
* Dificultate în inițierea procesului de urinare și jetul slab.
* Golirea incompletă a vezicii urinare, cu senzația de cantitate reziduală de urină rămasă în vezică.
* Incontinență urinară.
* Infecția urinară, incapacitatea de a urina și urinarea cu sânge sunt alte manifestări mai puțin întâlnite.
Trebuie spus că severitatea simptomelor nu este legată de volumul prostatei, unii având simptome importante la volum relativ mic al prostatei, iar alții, simptome minime, la un volum semnificativ crescut al prostatei. La unii, simptomele se diminuează spontan, cu timpul.
Simptomele asociate hipertrofiei benigne de prostată pot fi cauzate și de alte boli, precum: • Infecție urinară. • Prostatită (inflamația prostatei). • Îngustarea uretrei. • Pietre urinare și renale. • Probleme neurologice la nivelul vezicii urinare. • Cancer de prostată.
Factorii de risc care predispun la instalarea hipertrofiei benigne de prostată includ:
* Vârsta (simptomele sunt rare sub 40 ani, iar mai mult de o treime dintre bărbați au simptome semnificative la vârsta de 60 ani și mai ales spre 80 ani).
* Istoricul familial – cei cu istoric de hipertrofie benignă de prostată în familie prezintă un risc sporit.
* Diabetul și bolile cardiovasculare pot crește riscul, mai ales în cazul celor cu boli cardiovasculare care folosesc medicamente betablocante.
* Stilul de viață – lipsa de exercițiu fizic și obezitatea predispun la apariția bolii.
Abordări naturiste:
* Stilul de viață – mișcarea este esențială, ajută tonusul corpului și menține greutatea la un nivel acceptabil.
* Alcoolul – trebuie consumat cu moderație, de preferință nu seara.
* Băuturile acidulate – trebuie eliminate total.
* Cafeaua se elimină, fiind un stimulent iritant.
* Fumatul este exclus! El crește și riscul de cancer de vezică urinară.
* Alimentele cu îndulcitori artificiali trebuie eliminate.
* Golirea programată a vezicii, pentru a o reantrena.
* Exercițiile Kegel – ajută la întărirea zonei pelvine (contractarea și relaxarea mușchilor anusului, în serii de 100 exerciții pe zi).
* Plantele medicinale – Saw palmetto este cea mai cunoscută plantă pentru hipertrofia benignă de prostată. De asemenea, Pygeum africanum (prun african) este și el eficace.
* Acupunctura este de mare folos pentru combaterea simptomelor acestei boli.
* Homeopatia este și ea foarte utilă. Medicamente cum ar fi Chimaphila umbelata, Causticum, Lycopodium, Saw Palmetto pot fi de ajutor în diferite faze și la simptome diferite, dar cea mai utilă este o medicamentaţie individualizată.
Vă urez succes!
Dr. biolog VIORICA VINTILĂ – tel. 0744/487.659, e-mail: [email protected]
„Mama mea a fost diagnosticată cu Alzheimer” (Răspuns pentru SILVIA – Bacău, F. AS nr. 1418)
Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos central, care determină probleme de memorie, gândire și comportament. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței, termen general folosit pentru pierderea memoriei și a altor capacități cognitive. Demența nu înseamnă nebunie, ci un set de simptome precum afectarea memoriei și a gândirii.
Boala Alzheimer nu reprezintă o componentă normală a înaintării în vârstă, însă vârsta înaintată este cel mai cunoscut factor de risc pentru dezvoltarea bolii. Un aspect important este faptul că boala Alzheimer se agravează în timp, fiind o boală progresivă, în timp ce demența se agravează gradual, pe parcursul mai multor ani. În stadiile timpurii, pierderea memoriei este ușoară în stadiile târzii, persoanele cu Alzheimer își pierd capacitatea de a purta o conversație și de a răspunde la stimulii de mediu.
Cauzele principale ale bolii Alzheimer sunt o combinație de factori genetici, comportamentali și de mediu. Din punct de vedere biologic, în determinarea apariției bolii Alzheimer sunt implicate anumite proteine de la nivelul creierului, care nu mai funcționează normal, perturbă activitatea neuronilor și eliberează substanțe toxice. Alte cauze ale declanșării bolii Alzheimer pot fi: depresia, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială. Acestea produc afecțiuni cardiovasculare care au ca urmare alterarea memoriei. Persoanele care au suferit un traumatism cranio-cerebral, cu pierderea stării de conștiență cel puțin o oră, sunt expuse unui risc major de a face boala Alzheimer. Fumatul și alcoolul sunt factori de risc pentru tulburările de memorie ce apar odată cu înaintarea în vârstă.
Persoanele active din punct de vedere intelectual (cele care citesc, desfășoară activități stimulative pentru intelect sau legate de procesul de învățare) au un risc scăzut de a face boala Alzheimer.
Medicii spun că boala Alzheimer nu are tratament pentru o vindecare completă, dar se poate încetini agravarea simptomelor de demență și se poate îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor cu Alzheimer.
Tratamentul pentru încetinirea agravării simptomelor începe cu:
* O alimentație benefică pentru sănătatea creierului – ulei de măsline, Vitamina C și Vitamina A, afine, căpșuni, roșii, broccoli, avocado. De asemenea, drojdia de bere este un medicament natural, care împiedică apariția și dezvoltarea bolilor degenerative, menține sănătatea sistemului nervos și a celui cardiac, susține efortul care îmbunătățește performanțele fizice și intelectuale. Ea conține vitamina B12, care acționează asupra sistemului nervos central, mărește puterea de concentrare, favorizează eliminarea unor simptome specifice stresului psihologic și vitamina B15, care favorizează schimburile de oxigen la nivelul țesuturilor și este un remediu-minune contra îmbătrânirii.
Cura de drojdie de bere – se prepară un amestec din 1 linguriță de drojdie de bere cu 2 lingurițe de miere de rapiță sau tei. Se freacă bine, până se obține o pastă omogenă. Doza zilnică este de 3 lingurițe de drojdie de bere astfel preparată, administrată pe stomacul gol, dimineața, la prânz și seara. Cura se face două săptămâni pe lună, cu o pauză de o săptămână, și se poate relua. Cei care nu pot suporta gustul drojdiei de bere pot folosi (conform prospectului), drojdia de bere pastile (se găsește la plafar).
Suplimente alimentare benefice în regenerarea sistemului nervos și încetinirea agravării simptomelor bolii Alzheimer: Ginkgo Curcumin 95, 1x1capsule pe zi; Memory Stem, 3x1capsule pe zi; Oxy Max, 3x 20 picături pe zi.
Recomand în plus activități de dezvoltare a memoriei și atenției, prin dezlegare de integrame și diagrame, scrabble, jocuri de societate, plimbări în aer curat.
Farm. spec. PAUL TISMAȘ – tel. 0745/137.537, e-mail: [email protected]
„Aud încontinuu ţiuituri în urechi” (Răspuns pentru AURA M. – Bucureşti, F. AS nr. 1420)
Cam devreme au apărut aceste ţiuituri în urechi de care, de regulă, se plâng oameni peste vârsta de 65 de ani. În primul rând, vă sfătuiesc ca, dacă sunteţi supraponderală sau obeză, să vă daţi silinţa să slăbiţi cât mai repede şi cât mai mult, aceasta realizându-se printr-un regim alimentar preponderent vegetarian, din care se scoate definitiv carnea de porc şi derivatele, precum şi smântâna, untul, ciocolata şi dulciurile concentrate. Beţi multă apă plată şi „Ceai Circulatoriu-plant (picioare fără varice)” câte 3-4 căni pe zi. Are menirea de a îmbunătăţi circulaţia sanguină în zonele periferice ale corpului, inclusiv în zona cerebrală, zonă ce în cazul dvs. a fost afectată în timpul intervenţiei chirurgicale pentru corectarea deviaţiei de sept nazal.
De mare folos vă este şi mişcarea. Mergeţi cât mai mult pe jos, cel puţin 60 de minute pe zi, într-un parc din apropierea locuinţei. Dacă nu sunt rezultate notabile după utilizarea ceaiului respectiv şi după aceste schimbări în stilul de viaţă şi de alimentaţie, contactaţi-mă.
