Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE – medic primar dermatolog, specialist acupunctură și homeopatie – București, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: [email protected]

„Sufăr de hipertrofie benignă de prostată” (Răspuns pentru DAN N. – Suceava, F. AS nr. 1393)

Stimate domn, hipertrofia sau hiperplazia be­nignă de prostată este considerată de unii specialiști ca o parte a procesului normal de îmbătrânire, legat de activitatea hormonilor sexuali masculini. Este prezentă la 42% din bărbații cu vârsta cuprinsă între 51-60 ani, crescând la 90% în cazul bărbaților de peste 85 de ani. Afectează ne­gativ calitatea vieții a peste o treime dintre bărbații cu vâr­sta de peste 50 de ani. Este la fel de frecvent întâlnită la albi și negri, însă simptomele sunt mai severe la negri, posibil din cauza nivelului mai cres­cut de testosteron, precum și de receptori ai acestuia.

Deși nivelul de testosteron scade cu vârsta, se consideră că derivatul său, dihidro­tes­to­steronul, care acționează doar local, la prostată, poate fi motivul acestei hipertrofii. De notat că bărbații castrați nu dezvoltă hipertrofie benignă de prostată. În afară de tes­tosteron, este posibil ca alți factori, cum ar fi sindromul metabolic (cuprinzând excesul de grăsime în jurul taliei, tensiunea arterială, colesterolul și glicemia crescute), precum și nivelurile crescute ale hormonilor insulină, an­giotensină II și noradrenalină, ar putea contribui la producerea hipertrofiei benigne de prostată.

Clinic vorbind, simptomele asociate hiper­tro­fiei benigne a prostatei includ:

* Urinare frecventă, atât ziua, cât și noaptea, de obicei eliminând doar o cantitate mică de urină.

* Urgență urinară, adică senzația imperioasă de urinare, însoțită de pierderea de control.

* Dificultate în inițierea procesului de urinare și jetul slab.

* Golirea incompletă a vezicii urinare, cu senzația de cantitate reziduală de urină rămasă în vezică.

* Incontinență urinară.

* Infecția urinară, incapacitatea de a urina și urinarea cu sânge sunt alte manifestări mai puțin întâlnite.

Trebuie spus că severitatea simptomelor nu este legată de volumul prostatei, unii având simptome importante la volum relativ mic al prostatei, iar alții, simptome minime, la un volum semnificativ crescut al prostatei. La unii, simptomele se di­minuează spontan, cu timpul.

Simptomele asociate hipertrofiei benigne de pros­­tată pot fi cauzate și de alte boli, precum: • Infecție urinară. • Prostatită (inflamația prostatei). • Îngustarea uretrei. • Pietre urinare și renale. • Pro­bleme neurologice la nivelul vezicii urinare. • Can­cer de prostată.

Factorii de risc care predispun la instalarea hipertrofiei benigne de prostată includ:

* Vârsta (simptomele sunt rare sub 40 ani, iar mai mult de o treime dintre bărbați au simptome semnificative la vârsta de 60 ani și mai ales spre 80 ani).

* Istoricul familial – cei cu istoric de hiper­trofie benignă de prostată în familie prezintă un risc sporit.

* Diabetul și bolile cardiovasculare pot crește riscul, mai ales în cazul celor cu boli cardiovas­cu­lare care folosesc medicamente betablocante.

* Stilul de viață – lipsa de exercițiu fizic și obezitatea pre­dispun la apariția bolii.

Abordări naturiste:

* Stilul de viață – mișcarea este esențială, ajută tonusul cor­pului și menține greutatea la un nivel acceptabil.

* Alcoolul – trebuie consu­mat cu moderație, de preferință nu seara.

* Băuturile acidulate – trebuie eliminate total.

* Cafeaua se elimină, fiind un stimulent iritant.

* Fumatul este exclus! El crește și riscul de cancer de vezică urinară.

* Alimentele cu îndulcitori artificiali trebuie eliminate.

* Golirea programată a vezicii, pentru a o reantrena.

* Exercițiile Kegel – ajută la întărirea zonei pelvine (contractarea și relaxarea mușchilor anusului, în serii de 100 exerciții pe zi).

* Plantele medicinale – Saw palmetto este cea mai cunoscută plantă pentru hipertrofia benignă de pros­tată. De asemenea, Pygeum africanum (prun african) este și el eficace.

* Acupunctura este de mare folos pentru comba­terea simptomelor acestei boli.

* Homeopatia este și ea foarte utilă. Medicamente cum ar fi Chimaphila um­belata, Causticum, Lycopo­dium, Saw Palmetto pot fi de ajutor în diferite faze și la simptome diferite, dar cea mai utilă este o medi­ca­men­taţie individualizată.

Vă urez succes!

Dr. biolog VIORICA VINTILĂ – tel. 0744/487.659, e-mail: [email protected]

„Mama mea a fost diagnosticată cu Alzheimer” (Răspuns pentru SILVIA – Bacău,  F. AS nr. 1418)

Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos central, care determină proble­me de memorie, gândire și com­portament. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a de­menței, termen general folosit pen­tru pierderea memoriei și a altor capacități cognitive. Demența nu înseamnă nebunie, ci un set de simp­tome precum afectarea me­moriei și a gândirii.

Boala Alzheimer nu reprezintă o componentă normală a înaintării în vârstă, însă vârsta înaintată este cel mai cunoscut factor de risc pentru dezvol­tarea bolii. Un aspect important este faptul că boala Alzheimer se agravează în timp, fiind o boală pro­gresivă, în timp ce demența se agravează gradual, pe parcursul mai multor ani. În stadiile timpurii, pierderea memoriei este ușoară în stadiile târzii, persoanele cu Alzheimer își pierd capacitatea de a purta o conversație și de a răspunde la stimulii de mediu.

Cauzele principale ale bolii Alzheimer sunt o com­binație de factori genetici, comportamentali și de me­diu. Din punct de ve­dere bio­logic, în determi­narea apa­riției bolii Alzhei­mer sunt implicate anumite proteine de la nivelul cre­ierului, care nu mai funcțio­nează normal, perturbă acti­vitatea neuro­nilor și elibe­rează substanțe toxice. Alte cauze ale declanșării bolii Alzheimer pot fi: depresia, diabe­tul zaharat, hipertensiunea arterială. Acestea pro­duc afecțiuni cardiovasculare care au ca urmare alterarea memoriei. Persoanele care au suferit un traumatism cranio-cerebral, cu pierderea stării de conștiență cel puțin o oră, sunt expuse unui risc major de a face boala Alzheimer. Fumatul și al­coolul sunt factori de risc pentru tulburările de memorie ce apar odată cu înaintarea în vârstă.

Persoanele active din punct de vedere intelec­tual (cele care citesc, desfășoară activități stimu­lative pentru intelect sau legate de procesul de în­vățare) au un risc scăzut de a face boala Alzheimer.

Medicii spun că boala Alzheimer nu are trata­ment pentru o vindecare completă, dar se poate în­cetini agravarea simptomelor de demență și se poa­te îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor cu Alz­hei­mer.

Tratamentul pentru încetinirea agravării simp­tomelor începe cu:

* O alimentație benefică pentru sănătatea creierului – ulei de măsline, Vitamina C și Vita­mina A, afine, căpșuni, roșii, broccoli, avocado. De asemenea, drojdia de bere este un medicament na­tu­ral, care împiedică apariția și dezvoltarea bolilor degenerative, menține sănătatea sistemului nervos și a celui cardiac, susține efortul care îmbunătățește performanțele fizice și intelectuale. Ea conține vitamina B12, care acționează asupra sistemului nervos central, mărește puterea de concentrare, favorizează eliminarea unor simptome specifice stre­sului psihologic și vitamina B15, care favori­zează schimburile de oxigen la nivelul țesuturilor și este un remediu-minune contra îmbătrânirii.

Cura de drojdie de bere – se prepară un amestec din 1 linguriță de drojdie de bere cu 2 lingurițe de miere de rapiță sau tei. Se freacă bine, până se ob­ține o pastă omogenă. Doza zilnică este de 3 lin­gu­rițe de drojdie de bere astfel preparată, adminis­trată pe stomacul gol, dimineața, la prânz și seara. Cura se face două săptămâni pe lună, cu o pauză de o săp­tămână, și se poate relua. Cei care nu pot su­por­ta gustul drojdiei de bere pot folosi (conform pros­pectului), drojdia de bere pastile (se găsește la plafar).

Suplimente alimentare benefice în regenerarea sistemului nervos și încetinirea agravării simpto­me­lor bolii Alzheimer: Ginkgo Curcumin 95, 1x1capsule pe zi; Memory Stem, 3x1capsule pe zi; Oxy Max, 3x 20 picături pe zi.

Recomand în plus activități de dezvoltare a me­moriei și atenției, prin dezlegare de integrame și diagrame, scrabble, jocuri de societate, plimbări în aer curat.

Farm. spec. PAUL TISMAȘ – tel. 0745/137.537, e-mail: [email protected]

„Aud încontinuu ţiuituri în urechi” (Răspuns pentru AURA M. – Bucureşti, F. AS nr. 1420)

Cam devreme au apărut aceste ţiuituri în urechi de care, de regulă, se plâng oameni peste vârsta de 65 de ani. În primul rând, vă sfătuiesc ca, dacă sun­teţi supraponderală sau obeză, să vă daţi silinţa să slăbiţi cât mai repede şi cât mai mult, aceasta reali­zându-se printr-un regim alimentar prepon­derent vegetarian, din care se scoate definitiv car­nea de porc şi derivatele, precum şi smântâna, untul, cio­colata şi dulciurile concen­trate. Beţi multă apă plată şi „Ceai Circulatoriu-plant (pi­cioa­re fără va­rice)” câte 3-4 căni pe zi. Are me­nirea de a îmbunătăţi circulaţia sanguină în zonele perife­rice ale corpului, inclusiv în zona cerebrală, zonă ce în cazul dvs. a fost afectată în timpul intervenţiei chirur­gi­cale pentru corectarea de­viaţiei de sept nazal.

De mare folos vă este şi mişcarea. Mergeţi cât mai mult pe jos, cel puţin 60 de minute pe zi, într-un parc din apropierea locuinţei. Da­că nu sunt re­zultate no­tabile după utilizarea cea­iu­lui respectiv şi după aceste schimbări în stilul de viaţă şi de alimentaţie, contac­taţi-mă.