O privire de vultur

• Atenție! Ochii noștri au mari probleme. Ecranele și telefoanele inteligente ne-au schimbat dramatic deprinderile vizuale. Cum ne putem păstra vederea pe termen lung? Lectura acestui articol vă oferă câteva informații utile •

Tulburarea de umezire a ochilor

Faptul că ne plimbăm privirea ceasuri întregi pe un ecran – fie el în format TV sau telefon de buzu­nar – ne modifică deprinderile vizuale. Trăim într-un univers digital, iar activitatea ce presupune contactul îndelungat cu imaginile în mișcare, con­centrarea permanentă asupra unui afișaj electronic, utilizarea excesivă a aparatelor de mici dimensiuni – toate acestea stresează organul vederii. Lucrul la calculator, de exemplu, obosește ochii mai mult decât citirea unui text tipărit, deoarece ne determină să clipim mai rar. Or, numai închiderea pleoa­pelor întinde lichidul lacrimal pe suprafața corneei, umezind-o. A­cest lichid conține grăsimi care împiedică filmul lacrimal să se evapore prea repede. Activita­tea la computer reduce mișcă­ri­le pleoapelor, de la ritmul nor­mal, de 12-14 pe minut, la numai 4-6 (în momentele când lucrăm cu maximă con­cen­trare). În consecință, filmul lacrimal devine instabil și provoacă așa-numita „tulburare de umezire a ochilor” (Digital Eye Strain – DES), larg răspândită astăzi, mai ales în rândul oamenilor tineri. Problema este agravată suplimentar de condițiile de lucru ne­fa­vorabile, cum ar fi: plasarea monitorului prea sus ori la o distanță mai mică de 30 centimetri, lumina stridentă emisă de el sau contrastul nesatisfăcător între text și fundal. Tulburarea DES se manifestă, în faza inițială, printr-o senzație de presiune la nivelul ochilor, dureri de cap, oboseală instalată rapid, fotosensibilitate, vedere încețoșată, uscarea, înroșirea și iritarea ochilor. Potrivit studiilor, aproa­pe 70% dintre cei ce lucrează curent la calculator prezintă asemenea simptome, care amenință să se cronicizeze în cazul când sunt neglijate. În situații extreme, DES poate duce și la formarea de cicatrici corneene.

Lacrimi artificiale

Cu toate acestea, mare parte din persoanele afec­tate nu apelează la un consult medical. Fiindcă senzația tipică de apăsare se resimte la început în spatele globului ocular, foarte puțini dintre suferinzi se gândesc că ea ar putea avea vreo legătură cu suprafața ochiului. Ei cer ajutorul unui oftalmolog abia atunci când îi deranjează roșeața persistentă și uscăciunea. Pe lângă indicațiile referitoare la optimizarea condițiilor existente în spațiul de lucru, medicul va prescrie unul din numeroasele preparate utilizabile în terapie: picături oftalmice (lacrimi artificiale) și unguente. Acestea realizează o umec­tare și lubrifiere intensă, în scopul de a preveni deteriorarea sau infectarea suprafeței ochiului. Pentru a rămâne cât mai mult timp pe cornee, ele includ în compoziția lor substanțe ce reprezintă constituenți naturali ai filmului lacrimal, cum este hialuronatul de sodiu (o sare a acidului hialuronic). Având așadar o structură compatibilă cu fiziologia globului ocular, lacrimile artificiale sunt totodată produse farmaceutice sterile, cu un pH asemănător cu cel al sângelui (în jur de 7,4). Mulți pacienți sunt îngrijorați de faptul că, odată ce încep un asemenea tratament, vor fi obligați să-l respecte pentru tot restul vieții. Oftalmologii subliniază însă că nu exis­tă riscul unei astfel de dependențe și că, de multe ori, picăturile sunt recomandate cu rol profi­lactic. În afară de calmarea corneei, ele previn și apariția unor denivelări pe conjunctivă. Este impor­tant de știut că rezultatele medicației nu se vor face simțite de pe o zi pe alta, prin urmare pacienții tre­buie să se înarmeze cu o doză rezonabilă de con­secvență și răbdare. Adesea, ei au impresia greșită că preparatul care le-a fost recomandat nu-i ajută, deci abandonează tratamentul sau aleargă de la un cabinet la altul, în speranța că vor găsi o soluție mai rapidă.

Ochelarii salvatori

Ca tendință generală, numărul celor ce simt nevoia să-și corecteze vederea se află în conti­nuă creștere. O statistică a „Consiliului Eu­ropean de Optometrie și Optică”, dată publicității în 2017, ne informa că, la data respectivă, purtau ochelari de vedere 48% dintre europeni. Cifra reprezenta media calculată pentru totalul populației de pe continentul nostru. Existau și țări care o depășeau cu mult, de exemplu Slovacia (85%), însă România se plasa atunci la numai 45%. Din păcate, între timp „a recuperat decalajul”, atingând în prezent nivelul de 50%. Industria optică a reacționat prompt la evoluția pieței și oferă astăzi produse adaptate celor mai diferite nevoi ale utilizatorilor. Cei ce necesită o singură pereche de ochelari pentru corecția mio­piei sau a prezbitismului folosesc lentilele mo­nofocale. În mo­mentul când apar și dificultățile la citit, problema se re­zolvă cu ajutorul lenti­lelor bifocale. Dar foarte mulți oameni (și în orice caz cei care între­buin­țează permanent calcu­la­torul) au nevoie de vedere clară în trei zone: apropiată, intermediară și la distanță – ceea ce ar presupune să aibă la dispoziție trei perechi de ochelari și să le schimbe mereu între ele. Pentru a-i scuti de acest neajuns, au fost create lentilele progresive. De asemenea, producătorii au realizat un tip de ochelari destinat în mod special celor ce își petrec mare parte din timp în fața calculatorului. Ochelarii de lucru acoperă un registru al vederii de aproape foarte larg, mergând de la 30 la 80 centi­metri, însă există și variante care asigură o vedere ireproșabilă până la 2 sau chiar 4 metri, cuprinzând astfel nu numai spațiul din jurul computerului, ci și camera în întregime, sau o bună parte din ea. Toto­dată, este posibilă și opțiunea de tratare supli­men­tară a lentilelor, în așa fel încât ele să funcționeze ca un filtru pentru lumina albastră emisă de ecran – care, după cum se știe, este dăunătoare pentru ochi. Iar acesta nu este singurul avantaj prezentat de len­tilele astfel tratate: în plus, ele acționează anti-reflex (reduc reflexiile luminoase) și accentuează contras­tul, permițând ochiului să perceapă imagini mult mai clare.

Tot mai mulți copii miopi

Trendul ascendent al ponderii reprezentate în totalul populației de oamenii care apelează la oche­lari ca mijloc de corectare a vederii este vizibil mai ales la adulții tineri și foarte tineri. Dacă în 2008 se aflau în această situație aproximativ 27% din cei cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani, procentul deți­nut de ei în categoria de vârstă amintită se ridică acum la 35%. În opinia specialiștilor, fenomenul nu se explică doar prin faptul că tinerii s-au deprins să stea prea mult cu privirea lipită de smartphone, tabletă sau laptop, ci este totodată și o consecință a amplorii pe care a luat-o (și continuă s-o ia) miopia la copii. 15% dintre ei sunt miopi în momentul când ies de pe băncile școlii. Iar atunci când ajung să împlinească 25 de ani, aproape jumătate suferă de miopie. Motivul: în copilărie, ei au petrecut prea puțin timp afară din casă, la lumina zilei, au avut prea rar prilejul de a se uita în depărtare, fără să-și concentreze privirea asupra unui obiect anume. Într-adevăr, o metaanaliză realizată recent a comparat rezultatele unei serii întregi de studii clinice și a condus la concluzia că riscul de miopie poate fi redus cu 50% atunci când copiii se joacă minimum două ore pe zi în aer liber, beneficiind de lumina naturală. Aceasta ar fi de dorit, din nefericire, realitatea arată cu totul altfel, atât la copii, cât și la adolescenți. În cadrul unui studiu de ultimă oră, cercetătorii de la „John Hopkins Bloomberg School of Public Health” din Baltimore (SUA) au remarcat un lucru ce ar trebui să ne dea fiori: în zilele noastre, un băietan de 19 ani face la fel de puțină mișcare ca un vârstnic de 60.

Producătorii aduc pe piață lentile din ce în ce mai sofisticate, precum și rame cu forme și culori seducătoare, purtând uneori semnătura unor designeri celebri. Oche­larii nu ne mai îmbătrâ­nesc figura. Ei se armo­nizează cu forma feței și devin un accesoriu es­tetic, care comple­tea­ză fericit o ținută. Cu toate acestea, unii refu­ză să-i poarte. Și iată cum comentează medi­cii oftalmologi: „Fieca­re e liber să decidă pen­tru sine. Când ieși să faci jogging, poți alege să te încalți cu adidașii noi, cu unii vechi și scâlciați ori să alergi desculț. Numai că o alegere greșită te condamnă la suferință.”

Cum ne protejăm împotriva radiațiilor UV și a luminii albastre

Razele ultraviolete sunt nocive pentru cornee și cristalin. Există ochelari de soare cu diferite cate­gorii de filtru, la care se specifică permeabilitatea la lumină a lentilelor, respectiv protecția UV asigu­rată de ele. Desigur, oamenii care sunt expuși zilnic radiațiilor UV, de exemplu fiindcă muncesc sub cerul liber, cu un soare dogoritor deasupra capului, necesită o protecție specială. Dacă însă avem de-a face cu o lumină de zi obișnuită, este de presupus că razele ultraviolete nu ne vor distruge structurile glo­bului ocular. De aceea, pentru uz personal putem achiziționa liniștiți o pereche de ochelari fără pro­tecție UV. Situația este similară și în cazul luminii albastre, generate de LED-urile încorporate în tele­foanele inteligente, tablete sau monitoare. Studiile pe tema nocivității luminii din registrul albastru al spectrului cromatic au condus deocamdată la con­cluzii contradictorii. În principiu, ea poate provoca leziuni fotochimice pe retină. Dar și aici, ca în atâtea alte contexte, hotărâtoare este doza, mai exact, intensitatea lu­minii albastre. Sigur este în schimb faptul că ea blochează pro­ducția de melatonină la nivelul creierului. Deci, dacă vă temeți că deficitul de hor­mon al somnului vă va împiedica să adormiți, comutați-vă smartphone-ul în regim de noapte (care filtrează și elimină parțial lumina albastră, cu lun­gimea de undă respectivă). Sau, și mai bine, lă­sați-vă telefonul în bucătărie până dimineața. Băgați-vă în pat și citiți câteva pagini dintr-o carte, în loc să vă verificați mailurile.

Se poate amâna instalarea prezbitismului prin schimbarea alimentației sau gimnastica ochilor?

De fapt, nu. Nici cu yoga, nici cu exerciții pentru globii oculari sau o salată zilnică de crudități. Căci, pe măsură ce trec anii, cristalinul îmbătrânește. Dacă la copii el este foarte elastic, mai târziu, țesutul devine tot mai compact, se îngroașă și își pierde parțial plasticitatea. Însă ușurința cu care își schimbă forma este o calitate esențială a crista­linului, deoarece astfel lumina care pătrunde prin pupilă poate focaliza pe retină, iar nu în spatele ei. Pentru o vreme, acest viciu de refracție este com­pensat prin activitatea mușchiului ciliar. Dar vine și ziua când suntem obligați să ținem ziarul ceva mai departe de ochi, fiindcă numai așa textul este lizibil. Și de atunci încolo, nu vom avea încotro și va trebui să ne ajutăm permanent cu o pereche de ochelari. Nimic nu poate schimba asta: nici gimnastica ochilor, nici vitaminele A, B și C, nici betacarotenul din sucul de morcovi, nici luteina din legumele cu frunze verzi, nici sfecla roșie sau acizii grași din pește. „Poate că un antrenament al mușchiului ciliar ar putea să amâne puțin momentul când ne vom cumpăra ochelarii aceia scumpi, cu lentile progresive. Însă va fi vorba doar de câteva luni, nu de ani”, spun medicii.

Viciile de refracție

Când un om suferă de miopie sau prez­bi­tism, ori vede imagini distorsionate, cauza rezi­dă în particu­laritățile anatomice ale ochiului său.

Miopia – Dacă globul ocular este alungit, fas­ciculul de lumină focalizează într-un punct situat în fața retinei. Obiectele din depărtare se văd neclar.

Prezbitismul – Dacă globul ocular este prea scurt, punctul în care se întâlnesc razele de lumină se află în spatele retinei. Obiectele din apropiere se văd neclar.

Astigmatismul – Din cauza curburii im­per­fecte a corneei, razele luminoase nu foca­lizează într-un punct de pe retină, ci apar sub forma unor bare. Imaginea este distorsionată.