Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Ne putem apăra de DEMENȚĂ?

– Un stil de viață sănătos vă protejează mai bine decât orice medica­ment. În cele ce urmează, specialiștii vă explică ce aveți de făcut. Iar noile orizonturi deschise în terapie au darul de a insufla speranță –

Foto: Shutterstock – 5

Te oprești câteodată în mijlocul unei fra­ze, fiindcă nu-ți vine în minte cuvân­tul pe care îl căutai. Sau ai intrat în cămară și te întrebi de ce anume te-ai dus acolo. Sau pleci de acasă și pe drum îți dai seama că nu ești tocmai sigur dacă ai închis aragazul ori ai scos din priză fierul de călcat. Oare aceste lucruri și al­tele asemănătoare se încadrează în ceea ce ar tre­bui să ne îngrijoreze, pentru că semnalează înce­putul unei demențe? După părerea medicilor neu­rologi, situația devine cu adevărat gravă abia în momentul când lapsu­surile ne afectează rutina zilnică. „Însă dacă vă faceți griji, solicitați un control me­dical”, ne sfătuiesc ei. „Testul neu­ro­psihologic este simplu, durează în jur de 15 minute și indică în ce măsură creierul funcțio­nează corespunzător vârstei.”

În prezent, aproximativ 46,8 milioane de oa­meni de pe glob suferă de o formă sau alta de de­mență, și 7,7 milioane primesc an de an acest diag­nostic. Boala constă într-o pierdere treptată a apti­tudinilor fizice și cognitive, până la punctul în care pacientul devine incapabil să-și organizeze singur viața. Cercetările științifice, finanțate cu sume uriașe, n-au condus până acum la rezultatul sperat. Deocamdată afecțiunea nu este vindeca­bilă, i se poate doar încetini evoluția. Tocmai de aceea, ea inspiră multă teamă, în special printre cei ce au avut un asemenea caz în familie. Cu toate acestea, specialiștii ne încredințează că există motive de speranță: „Fiecare dintre noi poate face foarte mult pentru a-și proteja creierul și a-l menține în formă timp îndelungat.”

Ce tipuri de demență există?

Alzheimer (circa 60%)

Debut și evoluție – Evoluție insidioasă, pe măsură ce se distrug neuronii. Principala cauză o constituie formarea de plăci din beta-amiloid și acumularea de proteine tau.

Prognostic – Nu este vindecabilă în mo­men­tul de față, însă în anumite împrejurări, se poate încetini agravarea simptomelor.

Demență vasculară (circa 20%)

Debut și evoluție – Debutează brusc, pentru ca apoi să evolueze gradual sau insidios. Este pro­vocată de tulburările circulației cerebrale, apărute ca urmare a deteriorării vaselor de sânge de la ni­velul creierului.

Prognostic – Nevindecabilă, uneori cursul ei poate fi influențat favorabil.

Demență secundară (circa 10%)

Debut și evoluție – Manifestările ei repre­zintă consecința unei patologii de bază, ca defici­tul de vitamina B12, depresia, o disfuncție tiroi­dia­­nă, o infecție, sau apare ca efect al adminis­tră­rii unor medicamente.

Prognostic – În funcție de afecțiunea din care derivă, este vindecabilă, sau cel puțin simp­to­matologia se poate remite parțial.

Pe lângă cele prezentate mai sus, există și for­me combinate (10%), de exemplu:

* Demența cu corpi Lewy – care aso­ciază simptome ale bolii Parkinson cu unele ale bolii difuze cu corpi Lewy, cele două afec­țiuni având în comun prezența unor conglomerate de proteine ce poar­tă denumirea respectivă.

* Demența mixtă – ca­rac­terizată prin faptul că pacienții sunt afectați concomitent atât de Alzheimer, cât și de o demență vasculară.

Demența poate fi prevenită

Nu mai departe de vara trecută, la sfârșitul lu­nii iunie, o echipă internațională de cercetare, for­mată din 28 de specialiști, a făcut cunoscute, în paginile prestigioasei reviste medicale „Lan­cet”, cele mai noi strategii de combatere a demenței. În opinia autorilor articolului, există posibilități reale de prevenire a acestei temute boli. „Și nu este ni­cio­dată prea devreme sau prea târziu pen­tru a lua măsuri”, subliniază ei, numind doispre­zece fac­tori favorizanți, că­rora s-ar cuveni să le acordăm o atenție spe­cială. Aceștia sunt: de­fi­ciențele de auz, lipsa de instruire, traumatis­mele cranio-cerebrale, hipertensiunea arte­rială, con­sumul de al­cool, obezitatea, fuma­tul, depresia și stresul, izolarea socială, po­lua­rea aerului, sedenta­rismul și diabetul de tip 2. Se esti­mează că dacă s-ar acționa în sens pozitiv asupra tuturor aces­tor factori, numărul cazurilor de demen­ță ar putea fi scăzut cu 40%.

Auzul bun ajută creierul

Specialiștii dispun de suficiente date care îi autorizează să afirme că hipoacuzia se numără printre principalele premise ce fa­cilitează apariția unei demențe. Și invers: riscul de a dezvolta boala poate fi consi­derabil redus prin compensarea defi­ci­en­țelor auditive. Cea mai plauzibilă expli­cație a acestui fapt pare a fi aceea că oamenii cu auzul normal sunt mai activi și mai implicați social, be­ne­ficiază de mai multe con­tacte apte să-i stimuleze și să le ofere satisfacții, spre deosebire de hipoacu­zici, care tind să trăias­că în izolare, ris­când să fie acaparați de depresie, apatie și anxie­tate – stări ce pregătesc terenul de­clanșării unei demențe. Un alt aspect demn de luat în considerare este și acesta: atunci când cre­ierul trebuie să de­pună eforturi sporite în zona per­cep­țiilor audi­tive, scade auto­mat acti­vitatea în cele­lalte arii cerebrale – inclusiv în cea destinată me­moriei. Și nu trebuie să uităm niciun moment că stimulii acustici sunt indispen­sabili pentru bu­na funcționare a creieru­lui. De aceea, fiecare dintre noi ar trebui să-și pro­tejeze auzul, să evite ex­punerea la un nivel ridicat de zgomot și să se prezinte periodic la un cabinet ORL, pentru a-și face o audiogramă. Iar dacă me­dicul ne prescrie un aparat auditiv, este absolut necesar să-l pur­tăm.

Ce rol joacă vasele de sânge?

Nu se poate discuta în mod serios despre pre­ve­nirea demenței fără o preocupare constantă pen­tru sănătatea sistemului circulator. Și creierul este alimentat prin intermediul unor vase de sânge, iar tulburările de irigație sangvină pe acest palier se soldează cu efecte dramatice. Ca să ne asigurăm că pereții vaselor se mențin intacți și își păstrează elasticitatea, este nevoie să ne su­praveghem per­manent tensiunea. O putem con­tro­la cu prilejul fie­cărei vizite la medicul nostru de familie, dar și acasă, cu ajutorul tensiometrului personal. Pentru adulții cu vârste cu­prinse între 35 și 65 de ani, o tensiune sistolică mai mare de 140 mmHg ar trebui să fie un semnal de alarmă, întrucât ea ma­jorează cu 60% riscul de de­men­ță vasculară. În ace­lași sens acționează fumul de țigară și po­lua­rea aerului cu mi­cropar­ticule în sus­pen­sie, am­bele contribuind din plin la dete­rio­­rarea vaselor sangvine. În schimb, activi­tatea fizică le poate îmbunătăți elasticitatea și, pe această cale, va readuce ten­siunea mărită la valorile ei nor­male (sau cât mai aproape de ele). De ase­menea, un stil de viață „prietenos” cu siste­mul cir­cu­lator ar trebui să in­cludă, nea­părat, și ținerea sub con­trol a greu­tății corporale. Este necesar ca supra­ponderalitatea să fie combătută cosec­vent, chiar și la o vârstă înaintată, deoa­rece kilogramele în plus apasă asupra pe­reților vasculari, determinând dila­tarea lor nefirească. Este ceea ce se întâmplă, de exemplu, cu venele membrelor infe­rioare, unde perturbarea fluxului sang­vin duce în cele din urmă la insuficiență ve­noa­să și apariția varicelor.

Corpul și mintea, mereu în mișcare

A fi activ în permanență, pe toate planurile – acesta este cel dintâi imperativ al protecției îm­potriva demenței. Stimularea mentală impulsio­nează formarea de neuroni și de noi sinapse, indi­ferent de vârstă. Creierul se comportă ca un mușchi: dacă nu-l antrenăm, va slăbi. Tocmai de aceea, pensionarea marchează în viața oricui un moment de cotitură, ce se cere gestionat cu multă lucidi­tate și înțelepciune, fiindcă el anulează par­țial comunicarea socială și exersarea capaci­tăților cog­nitive. Din acest motiv, neurologii îi sfătuiesc pe cei retrași din activitatea profesională să-și caute neîntârziat o nouă preocupare: să se dedice unui vechi hobby, neglijat în ultimii ani din lipsă de timp, să învețe o limbă străină, să cânte la un instrument – sau orice altceva le face plăcere. Alte modalități de a pune creierul la lucru sunt lec­­tu­rile, jocurile puzzle sau rezolvarea de inte­grame.

„Însă nu este suficient să fim activi doar men­tal, exercițiul fizic are la rândul său o însemnă­tate enormă, care nu trebuie trecută cu vederea”, ne îndeamnă specialiștii. Când facem zilnic mișcare, ne asigurăm îmbunătățirea irigării cu sânge a tutu­ror organelor și, în primul rând, pe cea a creie­rului. De asemenea, sportul dezvoltă simțul echilibrului și al orientării în spațiu, capa­citatea de coordonare și concentrare. Fie că prac­ticăm gimnastica, înotul, sau facem regulat plim­bări cu bicicleta, antrena­mentul reprezintă o con­diție indispensabilă a pro­ductivității mentale. Iar dintre numeroasele va­riante de mișcare posibile, se recomandă, în mod special, dansul, deoarece el activează simultan arii cerebrale diverse. „Deo­sebit de utile pentru sti­mularea creierului sunt acele dansuri care impun executarea unor succesiuni complicate de pași, de pildă tangoul”, apreciază neurologii.

Împreună suntem mai sănătoși

Oamenii sunt ființe sociale și, ca atare, n-au fost programați să trăiască singuri. Îndeosebi la vârsta senectuții, izolarea devine pentru ei o mare problemă. Bătrânii cărora foarte rar le calcă pra­gul cineva se confruntă cu un risc semnificativ mai ridicat de a dezvolta o depresie sau o de­mență decât cei ce trăiesc în sânul familiei. Ast­fel, cer­cetătorii de la „University College Lon­don”, care au realizat un studiu cu participarea unui grup numeros de voluntari trecuți de 60 de ani, au con­statat că, la aceia dintre subiecții care se întâlneau aproape zilnic cu prietenii lor, riscul de a suferi de demență era cu 12% mai mic, comparativ cu cei ce n-aveau decât unul sau doi prieteni, cu care se vedeau doar o dată la câteva luni. Un efect similar s-a putut observa și la seniorii care beneficiau de prezența unui tovarăș de viață cu care aveau o relație trainică. Un alt studiu britanic, în cadrul căruia 6000 de vârstnici au fost monitorizați pe o perioadă mai îndelun­gată, a arătat că bătrânii mai retrași, care comu­nicau puțin și nu se im­plicau în activități sociale, au înregistrat o scă­dere a aptitudinilor cognitive de 18% încă din primii doi ani.

Dar influența negativă a însingurării nu se exercită numai la nivel mental. Cercetătorii au descoperit că ea produce efecte distructive și în planul fizic: majorează cu 29% riscul de îmbol­năvire a arterelor coronare și cu 32% pe cel de declanșare a unui accident vascular cerebral, crește concentrația zahărului în sânge și tulbură funcționarea sistemului nervos. Acțiunea ei asupra organismului este per­fect compa­ra­bilă cu aceea a unor factori de risc clasici, ca hipertensiunea, obezi­tatea sau fumatul (în opinia psihologului ame­rican Harry Tay­lor, izolarea este tot atât de no­civă pre­cum consumul a 15 țigări pe zi). Și, bineînțeles, antidotul nu poate fi altul decât comunicarea. În momentul când relaționăm cu alți oameni, îi ascultăm, le vorbim, em­pa­tizăm cu ei, în creierul nostru sunt sti­mulate mai multe arii diverse. „Este im­por­tant să vă deschideți către ceilalți, la orice vâr­stă”, afirmă neurologii. „Bucurați-vă de con­tactul cu cei din jur, fie că sunt prietenii dvs., vecini, colegi, simple cunoș­tințe sau niște oameni întâlniți întâmplător la o fes­tivitate, chiar dacă aceasta are loc într-un cămin de bătrâni.”

O hrană mai bună pentru materia cenușie

Creierul nostru se hrănește cu glucoză. Aceas­ta nu înseamnă nici pe departe că ar trebui să adoptăm o alimentație bogată în glucide. După cum o demostrează nenumărate stu­dii, ideală pentru menținerea apti­tudinilor mentale este alimentația de tip mediteranean, cu un meniu divers, orientat cu precă­dere spre legume și fructe.

Există nutrienți care influ­en­țează în mod direct funcțio­na­rea creierului. Astfel, mai ales când ajungem la o anumită vârstă, ar trebui să ne îngrijim de o bună aprovizionare a corpului nos­tru cu proteine. În mo­mentul când nu dispune de substanțele necesare pentru desfășurarea proceselor sale de recon­strucție, organismul începe să le extragă mai întâi din mușchi, apoi din ficat, și în cele din urmă, din creier. De aceea, din alimentația vârstnicilor n-ar trebui să lip­sească sursele unor proteine de calitate, cum sunt le­guminoasele (fasolea uscată, lintea, orezul, ma­zărea).

Indispensabilă pentru buna funcționare a sistemului nervos este și vitamina B12 (me­tilco­balamina). Lipsa ei se face simțită, printre altele, prin scăderea capacității de me­morare. O găsim în cantități mari, în primul rând, în alimentele de origine animală: carnea de pui, vită sau porc (în special în ficat), pește (somn, ton, macrou, hering), fructe de mare (crabi, scoici), ouă, lapte și produse lactate. Veganii și-o pot procura din spirulină, chlorella, iarbă de orz, vlăstari, ciuperci, alimente fermentate și drojdie inactivă. Dacă analizele de sânge arată că există totuși o carență, aceasta poate fi compensată prin administrarea unui supli­ment nutrițional (ex. Vitamina B12 – Solgar; Metilcobalamina – Kal, Secom; B12 Anker­mann Vital – Worwag Pharma).

Remedii și speranțe

Măsurile de prevenție sunt cu atât mai im­portante, cu cât demența rămâne deocamdată o boală misterioasă, ale cărei cauze n-au putut fi încă elucidate deplin. Se dă vina din nou pe fac­torul genetic, deși medicii cunosc numeroase cazuri de persoane cu ereditate încărcată (unul din părinți bolnav de Alzheimer), care au reușit să-și păstreze intacte claritatea gândirii și me­moria până la o vârstă înaintată, da­torită unui stil de viață activ și echi­librat.

În prezent, eforturile cercetăto­rilor se concentrează asupra posi­bilităților de a încetini progresia bolii, iar unele idei s-au concretizat deja. Compania farmaceutică americană „Bio­gen” a solicitat la FDA (Adminis­trația pentru Alimente și Medicamente) auto­rizația de comercializare, în America și Eu­ropa, pentru medicamentul său Adu­canumab. Preparatul conține anticorpi care elimină plăcile ami­loide din creier, iar studiile clinice au con­firmat că el poate îmbunătăți memoria pacien­ților cu Alzheimer. Între timp, în câteva țări euro­pene a intrat în farmacii suplimentul Spermi­dineLife, rezultat al muncii depuse timp de peste un deceniu de către un colectiv de cer­cetare al Universității „Karl-Franzens” din Graz (Austria). Testat la spitalul Charite, din Berlin, pe un grup de persoane cu risc major de demență, supli­mentul s-a dovedit capabil să in­fluențeze pozitiv capacitatea de memorare a su­biecților, cărora le-a fost administrat vreme de trei luni. Într-un articol publicat în revista „Nature Cell Biology”, Tobias Eisenberg, unul din cercetătorii de la Universitatea din Graz, explică mecanismul de acțiune al spermidinei: ea declanșează proce­sul de autofagie, prin care organismul se debara­sează de celulele moarte, uzate sau bolnave, componentele lor fiind reutilizate pentru forma­rea de celule noi. Se obține astfel o regenerare a țesuturilor și o întârziere a îmbătrânirii, cu tot ce înseamnă ea – nu numai la nivelul memoriei.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian