– După negocieri destul de tensionate, s-a ajuns la o formulă de coaliție formată din PNL, USR-PLUS și UDMR, în jurul nominalizării lui Florin Câțu ca premier. Cine a ieșit mai bine, cine a ieșit mai șifonat din această negociere și din împărțirea portofoliilor ministeriale? Există șanse ca această alianță să fie stabilă și, mai ales, „productivă”? De unde am putea avea surprize – plăcute sau neplăcute?
– O coaliție ar trebui să fie mai mult decât suma părților componente, iar logica competițională nu ar trebui să i se aplice, pentru că generează tensiuni. Din păcate, partidele nu au ieșit din această logică și urmăresc doar distribuția puterii și a resurselor bugetare pentru scopuri proprii. Din această competiție pentru resurse riscă să apară marile probleme în funcționarea coaliției. S-au revoltat deja baronii PNL, care ar fi dorit să monopolizeze toate ministerele cu resurse bugetare și pe cele avizatoare, uitând că scorul modest al PNL în alegeri – 26% – nu îl îndreptățea să pretindă hegemonia absolută. Cedările au fost, deci, necesare pentru realizarea unei coaliții de centru-dreapta. Vorbim, așadar, de „pierderi” doar din perspectiva nerealistă a PNL, care obține totuși atât funcția de premier, cât și președinția Camerei Deputaților, decizională pe majoritatea domeniilor de legiferare; plus ministerul finanțelor (avizator), ministerul de interne și companiile de stat din ministerul economiei. A cedat către USR-PLUS justiția și ministere „cu bani”, ca transporturile și fondurile europene, dar cedarea cea mai păguboasă a fost cea a ministerului dezvoltării, cu bugetul său imens, către UDMR, al cărei lider s-a întâlnit imediat, a doua zi, cu premierul Ungariei, Viktor Orban, sugerând că UDMR are acea dublă comandă de care ne temem. Din păcate, UDMR și PNL împărtășesc o ostilitate feroce față de reforme, ceea ce alimentează suspiciunile privind o axă PNL-UDMR menită să zădărnicească avântul reformist al USR-PLUS, mai ales că domnul Orban trebuie să alimenteze financiar filialele PNL din teritoriu, dacă vrea să fie reales lider la congresul PNL din primăvară. Aceste tensiuni generate de luptele interne din PNL și de viziunile diferite asupra priorităților guvernamentale ale partidelor componente riscă nu numai să împiedice buna funcționare a coaliției, ci chiar să ducă la destabilizarea ei. Vom avea deci nevoie de mult ajutor divin în anii ce urmează.
– Potrivit unor surse citate de presă, Comisia Europeană ar fi criticat „Programul Național de Redresare și Reziliență” trimis de guvernul Orban pentru atragerea celor 30 de miliarde de euro, deoarece acesta nu prevede nici o reformă serioasă în domenii precum digitalizarea, protecția mediului, sustenabilitatea economică sau educația. Riscăm să pierdem aceste fonduri, sau noul guvern poate remedia situația?
– Doar noul guvern poate remedia ceea ce a stricat vechiul guvern PNL, cu condiția ca toți partenerii de coaliție să își însușească prioritățile europene și să iasă din logica electorală și baronială. Proiectul de PNRR trimis de guvernul Orban a fost un eșec pentru că PNL și președintele Iohannis l-au tratat ca pe un posibil atu în campania electorală, lansându-și „viziunea” proprie, care nu ținea cont de prioritățile europene și nu prevedea absolut nici o reformă de fond, în nici un domeniu, deși România are nevoie de reforme ca de aer, ca să nu rămână o eternă periferie a Europei. Bani sunt, ar fi nevoie și de minte. Prioritățile UE nu au fost stabilite întâmplător, ci ținând seama de domeniile în care UE este deficitară: digitalizarea, protecția mediului, sustenabilitatea economică și educația. Să nu uităm că școlile din statele europene se situează constant sub cele din China la testele PISA, de pildă, iar odată cu Brexit, Europa pierde marile universități „Oxford” și „Cambridge”, singurele care se situează în topul clasamentelor mondiale. Planul european de „redresare şi reziliență” este menit să reducă aceste decalaje și să sporească competitivitatea UE. Ca să nu piardă fondurile, viitorul guvern al României va trebui să nu mai privească programul european ca pe un bancomat din care poate extrage bani „fără număr” pentru contracte alocate companiilor clientelei, ci ca pe o oportunitate de a finanța reforme în domenii-cheie în primul rând pentru România, cum sunt toate cele identificate de UE. Adică, să genereze o creștere economică sănătoasă, nu doar „parandărăt” pentru partide. Florin Câțu știe cum se face acest lucru, la fel și o parte din experții USR-PLUS, care au lucrat la Bruxelles și chiar au negociat bugetul PNRR în Parlamentul European. Important este ca vechii politicieni, tributari viziunii clientelare, să nu le pună bețe în roate. Este poate cea mai mare provocare a viitorului guvern.
