Babele cu doctorat

– Cercetarea medicală confirmă ceea ce a disprețuit ani de zile: ceaiurile și prișnițele străbunicelor noastre. Leacurile care urmează au fost publicate într-o revistă de sănătate germană și au ștampila științifică. Să vă fie de folos! –

După ce, decenii la rând, medicina popu­lară a fost ridiculizată și pusă la colț, mediile științifice încep să-i recunoască importanța. Victoria, mereu amânată, a anti­bioti­celor în războiul cu virusurile gripale îi face pe zeii medica­mentelor să tragă cu coada ochiului către prișnițele și cataplasmele străbunicii. Așa se face că și re­vistele occidentale, atât de potriv­nice natu­ris­mului, și-au deschis paginile acum, pen­tru… lea­curi băbești. N-aduce anul ce-aduce ceasul! Re­țetele pe care le pre­zentăm fac parte dintr-o lungă listă de leacuri băbești cu valoare recunoscută… „științific”.

RĂCEALĂ

Ceai din flori de soc

Deja Hipocrate a descris acțiunea terapeutică a so­cului, iar în Evul Mediu, Hildegard von Bingen i-a prețuit și ea puterea tă­mă­duitoare. Medicina na­tu­ristă cunoaște nume­roa­se între­bu­in­țări ale so­cului. Re­zultate bune s-au obținut cu cea­iul pre­parat din flori de soc în tratarea ră­celilor. Ule­iu­ri­le eterice con­ți­nu­te în a­ces­te flori au ac­țiu­ne dezin­flamatoare și ex­pec­to­rantă.

Mod de utilizare: Se toar­nă circa 150 mililitri de apă în clocot, peste două lingurițe de flori, se lasă cinci minute să se infuzeze și apoi se stre­coară. Se bea de mai multe ori în cursul zilei. Mai ales în a doua jumătate a ei, se recomandă o cană sau două, cât mai fierbinte.

Supă de găină

Medicul internist Stephen Rennard și colegii săi de la Nebraska Medical Center au organizat un ex­pe­ri­ment în laborator, pentru a verifica dacă supa de găină își justifică reputația de principal leac tradițio­nal contra răcelii. Ei au pregătit o supă du­pă rețeta primită de la bunica unuia dintre cer­ce­tători și au urmărit efectul într-o eprubetă. Au cons­ta­­tat o reducere a mobilității anumitor globule albe din sânge, care sunt responsabile pentru unele simp­­tome ale răcelii, cum ar fi inflamarea mucoa­selor. Milioanele de bunici au drep­tate – o supă fierbinte ne face bine când sun­tem răciți.

Mod de utilizare: Se pune o găină în apă rece și se dă într-un clocot, după care se lasă să fiarbă la foc mic minimum două ore și ju­mă­tate. Timpul în­delungat de fierbere este o condiție indispen­sa­bilă a eficacității tera­peu­tice, probabil că numai în acest mod pot fi ex­trase din găină substanțele acti­ve. Celelalte in­grediente (legumele) sunt im­por­tan­te pentru gust, nu însă și pentru efectul supei. Mân­cați o farfurie sau două, cât de fierbinte se poate.

Ceai de ceapă

Zeama de ceapă acționează împotriva germe­nilor patogeni ca un antibiotic natural, datorită aliinei, o substanță care, în contact cu oxigenul, se transformă în alicină.

Rețeta: Tăiați mărunt o ceapă și fierbeți-o aproximativ cinci minute, strecurați fiertura și lăsa­ți-o să se răcească până la temperatura la care o pu­teți bea. Apoi îndulciți ceaiul cu puțină miere și beți-l cu înghițituri mici. După asta, băgați-vă în pat și trans­pirați.

Riscuri și efecte secundare: Ceapa poate reduce gli­ce­mia. De aceea, atunci când apelează la acest reme­diu, diabeticii trebuie să-și controleze glicemia și să-și modifice corespunzător medicația antidiabetică, dacă este cazul.

BRONȘITĂ

Aplicații cu ceară de albine

Mod de utilizare: Înmuiați o pânză de bumbac în ceară topită și lăsați-o să se ră­ceas­că. Veți obține o placă. Încălziți-o ușor cu uscătorul de păr, așezați-o pe piept și, pentru a păstra căldura un timp mai îndelungat, acoperiți-o cu pernițe umplute cu sâmburi de cireșe.

Riscuri și efecte secun­da­re: Ca să nu se ab­soarbă prin piele eventuale reziduuri chimice, fo­losiți numai ceară din producția controlată, ecolo­gică. O găsiți fie în magazinele naturiste, fie la api­cultorii ce respectă regulile pro­ducției biologice.

Cataplasmă cu brânză de vaci

Remediul se recomandă con­tra tusei și bronșitei. Ajută la flui­dizarea flegmei și ușurarea ex­pectorației, având totodată un efect dezinfla­mator.

Mod de utilizare: Brânza se scurge bine de zer, apoi se întinde un strat de un centimetru grosime (la temperatura camerei) pe mijlocul unei pânze (care poate fi, de pildă, un șervet de bucătărie), iar marginile rămase libere se îndoaie deasupra. Se pune pe piept și se lasă să acționeze o oră sau două. Dacă inflamația e severă, brânza se încălzește repede. În acest caz, schimbați-o o dată sau de două ori, după cum este nevoie.

Compresă cu lavandă

Compresele cu ulei de lavandă activează cir­culația la nivelul bronhiilor, ușurează ex­pectorația și fluidizează secrețiile. Remediul se poate folosi și la copiii mici, de la vârsta de șase luni, cu condiția ca pânza îmbibată în ulei volatil să fie învelită într-o folie de alu­miniu.

Mod de utilizare: Diluați uleiul de lavandă cu ulei de floarea-soarelui, în proporție de unu la zece. Picurați cinci până la șapte mililitri (una-două lin­gurițe) din acest amestec pe su­pra­fața unui șervet (mai ales la copiii mici, doza nu trebuie depășită). Introduceți șerve­tul într-o pungă de plastic și puneți-l să se încălzească între două sticle cu apă caldă. Pe urmă scoateți-l din pungă și stați cu el pe piept toată noaptea.

AMIGDALITĂ CU TEMPERATURĂ

Compresă rece cu lămâie

Ajută în amigdalitele cu temperatură, în special la copii.

Mod de utilizare: Se amestecă o lin­gură de zeamă de lămâie într-un sfert de litru de apă. Se înmoaie un șervet, se presează ușor pentru a în­depărta surplusul de lichid și se așează în jurul gâtului. Se lasă să ac­ționeze cam o oră. După aceea, zona gâtului se va ține la căldură.

Riscuri și efecte secundare: Dacă pielea se irită și apar mâncărimi, scoateți imediat compresa.

DURERI ÎN GÂT

Cataplasmă cu cartofi

Cataplasmele cu cartofi dezinflamează și cal­mează durerile.

Mod de utilizare: 500 grame de cartofi se fierb bine în coajă, după care se pun într-un șervet sau un săculeț de in și se zdro­besc. Pen­tru a evita arsurile, se în­fășoară mai în­tâi gâtul într-un prosop, iar cartofii se așea­ză dea­su­pra. Se lasă să acționeze până când carto­fii s-au răcit.

SINUZITĂ

Inhalații cu sare

Sarea reține apa și ajută la dezin­fla­marea mucoaselor naza­le. S-a do­vedit că clătirea nasului cu apă sărată contri­buie la pre­venirea și tratarea sinuzitei.

Mod de utilizare: Dizolvați 9 grame de sare marină într-un litru de apă fiartă și clătiți-vă nasul cu ea, de trei-patru ori pe zi. În același timp, beți multe lichide.

Există un duș special pentru nas, însă clătirea se poate face la fel de bine și cu un pai, în felul următor: se intro­duce paiul într-o nară, cealaltă se închide, apăsând cu degetul, apoi se trage apă pe nas, de două-trei ori. Se repetă opera­țiu­nea și pe a doua nară. La primele în­cer­cări, se poa­te întâm­pla ca apa sărată să pătrundă în faringe, ceea ce este foar­te neplăcut, însă cu puțin exercițiu veți reu­și din ce în ce mai bine și, după ce veți fi constatat efec­tul, nu vă vor mai deranja micile necazuri cola­te­rale.

Cataplasmă cu ghimbir, făină de muștar sau hrean

Cataplasmele calde și umede cu ghimbir, făină de muștar sau hrean activează circulația locală la nivelul sinusurilor și au un efect de eliminare a secrețiilor la bolnavii de sinuzită.

Mod de utilizare: Presărați pe un șervețel de hârtie un pumn de boabe de muștar măcinate și așe­zați-l pe un șervet de bu­că­tărie. Împăturiți șer­ve­tul și turnați peste el apă fierbinte, până se înmoaie bine. În locul făinii de muștar puteți folosi hrean ori ghimbir ras. Ungeți-vă nasul și obrajii cu o cremă, apoi puneți șervetul cât mai cald pe zona nasului, acoperindu-l cu un prosop plușat. Țineți cataplasma pâ­nă simțiți că v-ați încălzit. O înroșire moderată a pielii nu trebuie să vă alar­meze, ea este chiar de dorit.

Riscuri și efecte secundare: Proteja­ți-vă neapărat ochii, eventual acope­rin­du-i cu comprese umede. Aplicarea neco­res­punzătoare a cataplasmei poate pro­voca arsuri pe piele. De aceea este bine s-o scoateți după cinci sau zece minute.