MIHAI GOȚIU (Jurnalist de mediu): „Avem cel mai ambițios plan al țărilor europene de după cel de-al doilea război mondial: «Pactul Verde». Depinde doar de noi să construim o Românie sănătoasă pentru copiii și nepoții noștri”

Mihai Goțiu este un luptător pentru apă­ra­rea mediului. A reușit să se impună în li­nia întâi a salvării Roșiei Montane, iar după experiența de patru ani în Senat, a înaintat so­licitarea de a fi numit șeful Gărzii de Mediu. Ținând cont de experința acumulată, l-am rugat să facă o trecere în revistă a celor mai acute probleme legate de dezastrul exploatării pădurilor românești.

„Noul Cod Silvic e o primă victorie împotriva mafiei pădurilor”

– Sunteți un îndârjit apărător al mediului și pădurilor românești și vă bucurați de o largă sus­ținere din partea iubitorilor de natură, care își pun, în continuare, nădejdea în dvs. Ați fost se­nator patru ani. Care sunt cele mai importante decizii la care ați participat ?

– Cele mai importante contribuții au fost legate de mediu, deși nu toate au reușit. De pildă, am în­cer­cat să oprim măcelărirea caprelor sălbatice și a cio­cârliilor, două simboluri naționale, dar, din pă­cate, aceste două legi sunt blocate de peste doi ani, la Camera Deputaților. În schimb, au fost adoptate modificări importante anti-mafia pădurilor, la Noul Cod Silvic, adoptat în august 2020. Noul Cod Silvic e un pas înainte în lupta împotriva tăierilor ilegale și o primă victorie majoră împotriva rețelei de in­flu­ență a mafiei pădurilor, întinsă până în Parlament. Tot în vara anului trecut, ne-am bucurat enorm când s-a adoptat înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu (sau „DNA-ul Pădurilor”, cum a fost botezată în presă), dar care din păcate a fost blocată de fostul Guvern Orban la CCR. Pro­gra­mul noului guvern Cîțu prevede, însă, înființarea unei secții speciale, cu procurori specializați pentru combaterea corupției sufocante din zona de mediu, fie că vorbim de păduri, fie de proiecte distructive de ape, de poluare ori de afaceri cu deșeuri. A trecut neobservat faptul că PSD a încercat de două ori să revină cu o nouă Lege a Minelor, copiată în mare măsură după Legea spe­cială de distrugere a Ro­șiei Montane, care a scos cetățenii în stradă, în toam­na lui 2013. Le-am oprit în fașă, încă de la pri­mele discuții. Am reu­șit să stopăm și o altă lege PSD, care ar fi permis dis­trugerea zonelor de pro­tecție strictă și inte­grală a ariilor naturale din Ro­mâ­nia. În ultimele zile de man­dat, USR a depus o le­ge de abrogare a Legii anti-râuri, pe care sper ca noua majoritate parlamentară să o adopte.

„Dincolo de tăieri ilegale, am văzut că nu se respectă aproape nicio regulă privitoare la protecția pădurilor”

– Candidați la funcția de șef al Gărzii de Mediu. Numele sună bine. Ce activități ar urma să coor­donați?

– Garda Națională de Mediu are un rol funda­mental pentru protejarea mediului și a legislației de mediu din România, fie că vorbim de poluarea aerului sau a apei, fie de depozite ilegale sau ne­con­forme de deșeuri, balastiere ilegale, protejarea ariilor naturale în regim special ori respectarea obligațiilor din avizele și autorizațiile de mediu. Pentru păduri, avem Garda Națională Forestieră, dar și Garda de Mediu are atribuții în acest sector, însă prea puțin exercitate. În documentările din teren, dincolo de tăieri ilegale, am văzut că nu se respectă aproape nici o regulă privitoare la protecția pădurilor – se trag copaci prin albiile râurilor, sunt accidentați co­pacii de pe marginea drumurilor de exploatare (numite „drumuri de scos apropiat”), se fac explo­atări pe timp de ploaie, se execută drumuri cu pante mult peste cele admise, se lasă deșeuri toxice în păduri. Toate acestea sunt răni grave, în cel mai pro­priu sens al cuvântului, care distrug copaci sănătoși, ecosistemele pădurii, generează eroziuni și fa­ci­litează inundațiile. Cam asta e soarta unei păduri în care nu sunt respectate regulile de mediu privind exploatarea, chiar și atunci când, teoretic, tăierile sunt legale. Aici, Garda de Mediu poate interveni fie direct, fie în cadrul unor acțiuni comune cu Garda Forestieră, Poliția și Jandarmeria, în programul numit „Scutul Pădurii”. Firmele care nu respectă aceste reguli trebuie scoase din pădure, mai ales că, de cele mai multe ori, sunt cam aceleași firme care și taie ilegal. Ca jurnalist de investigații, cunosc mo­dul de funcționare a rețelelor de tip mafiot și clien­telar, știu cum reușesc să pună presiune ori să cum­pere reprezentanții instituțiilor publice. Desigur, sunt și oameni cinstiți în Gardă, care așteaptă cu nerăb­dare să aibă o conducere care să-i ajute („să le țină spatele”) când își fac munca onest, la fel cum sunt unii „plantați” în Gardă, pentru a închide ochii.

„O parte importantă din Comisia pentru Agricultură și Silvicultură de la Camera Deputaților era formată din foști șefi din Direcții Silvice, din care pădurea s-a furat la greu”

– Aproape fără excepție, miniștrii Mediului din ultimii 30 de ani au pasat, de la o guvernare la alta, problema pieirii pădurilor românești. Există vreo explicație? Să fi ajuns mafia lemnului la nivel guvernamental?

– Noul an 2021 începe cu 20 (douăzeci!) de proceduri de infringement deschise de Co­mi­sia Europeană împotriva Ro­mâ­ni­ei, pe cauze de mediu. Avem zeci de depozite de de­şeuri mu­nicipale şi deşeuri in­dustriale ne­închise, 27 de microhidrocentrale care au fost construite şi au secat râurile de munte, au distrus speciile şi habitatele din ariile protejate şi din păduri; tăierile ilegale de păduri, lipsa de trans­parenţă privind amenajamentele silvice și altele. Dacă ne referim strict la păduri, gravitatea situa­ției nu e deloc exagerată. Dimpotrivă, i se acordă prea puțină vizibi­litate, fiind acoperită doar de pu­blicații și jurnaliști indepen­denți, de ONG-uri și de alți activiști de mediu. Avem studiul IFN (Inventarul Forestier Național), care arată că, anual, se taie ilegal mai mult lemn decât se taie cu acte (iar „cu acte” nu e întotdeauna sinonim cu „legal”). Avem alte studii care măsoară amprenta de carbon lăsată de lemnul ars în România, care, aten­­ție, demonstrează că se arde mai mult lemn decât se taie oficial, fără a mai pune la socoteală lem­nul utilizat pentru mobilă și construcții (!). Din păcate, studiilor științifice li se răs­punde cu o intensă ac­tivitate de lobby, de influ­en­țare incorectă a de­ci­ziei politice, atât în Parlament, cât și la nivel de Gu­vern. Modificările anti-hoție la Codul Silvic au avut parte de contre dure, anul tre­cut, în Camera Depu­taților, după ce fuseseră adop­tate de Senat. Ei bine, o parte importantă din Comi­sia pentru Agri­cultură și Silvicultură de la Camera Deputaților, la ședințele că­reia am participat, era formată din foști silvi­cul­tori. Dar nu profesori uni­versitari ori vizio­nari din do­meniu, ci foști șefi din Direcții Silvice din care pădurea s-a furat la greu, cu rude și neamuri în firme care administrează și exploatează pădurea și asupra cărora există acuzații grave, legate de mita încasată din tăierile de păduri. Am stat de vorbă cu angajați din sistem, care mi-au re­latat cum ajungeau să co­ti­zeze, în timpul cam­paniilor electorale, din banii ob­ținuți din tăieri ile­gale de păduri. Unii dintre aceștia s-au autodenunțat și le-au spus procurorilor care e traseul banilor negri. Din păcate, avem parte și de tragedii, și nu doar în rândul celor care apără pă­durea, ci inclusiv al celor care răspund pentru tăie­rile ilegale. Un caz mai puțin cunoscut e cel al unui bri­gadier de la Direcția Silvică Mureș, care s-a sinu­cis vara trecută, după ce con­troa­lele pe care le-am solicitat în zonă încercau să mute întreaga răspun­dere pe umerii lui. Așa cum am arătat în acest caz (care s-a transformat într-un dosar la DNA, în urma sesizării pe care am depus-o), fur­turi de păduri de amploarea celor pe care le-am do­cu­mentat în Munții Gurghiului, întinse pe mai mulți ani, nu pot fi rezultatul a doi-trei pădurari corupți și al unei firme de exploatare. Ele sunt posibile doar când există o întreagă rețea, de la pădurari, la firme de exploatare și, mai ales, la instituții cu atribuții de control (Gărzi, Poliție, Jandarmerie), care închid ochii, și la deci­denți politici, la nivel local și central, care îi acoperă, contra unei părți importante din valoarea lemnului tăiat ilegal.

„La solicitarea Comisiei Europene, introducem sistemul informatic de urmărire a provenienței lemnului (SUMAL 2.0), care sper să contribuie la reducerea furtului de păduri”

– Comisia Europeană ar putea interveni de dragul pădurilor din România?

– Comisia Europeană (CE) se implică deja. Și nu doar de dragul pădurilor din România, ci de dragul unui viitor sănătos pentru toți cetățenii Europei. Pro­blema protecției mediului este una la nivel planetar, dar pentru care trebuie să luptăm în fiecare țară. Infringementul declanșat din cauza tăierilor ilegale de păduri a avut un rol important în dezbaterile din Parlament de anul trecut. Alături de societatea civilă, care a pus și ea constant presiune, amenințarea in­fringementului a echilibrat raportul de forțe din acea comisie „de groază”, în care s-a încercat blocarea ori­căror modificări anti-hoție și în care eram în mi­no­ritate totală. Pentru evitarea procesului și con­dam­nării la Curtea Europeană de Justiție, avem un nou termen, sfârșitul lunii ianuarie, pentru darea în fo­losință a sistemului informatic de urmărire a pro­venienței lemnului (SUMAL 2.0), care sper să con­tribuie la reducerea furtului de păduri. Industria lemnului încearcă amânarea dării lui în folosință, dar avem termen ferm de la CE și mi-e greu să cred că Guvernul se va juca cu asta.

– Există vreo țară în UE, a cărei politică silvică să fie luată de România drept model?

– Nu există o țară anume ca model, însă avem mo­dele de bune practici, pe diferite domenii, în mul­te țări. Avem exemplul Germaniei, care a devenit lider în renunțarea la energia fosilă, din lemn și căr­bune, și orientarea spre energie verde reală. Putem vorbi de Italia și Portugalia, țări în care profiturile ob­ținute din materialele nelemnoase ale pădurii (bureți, trufe, fructe de pădure etc.) sunt mai mari decât cele obținute din produsele lemnoase. Avem țări care oferă exemple de compensări, de valorifi­ca­re turistică a patrimoniului natural, dar mai presus de toate, avem cel mai ambițios plan al țărilor euro­pene de după cel de-al doilea război mondial – Pactul Verde (sau Green Deal). Depinde doar de noi și numai de noi dacă vom reuși să profităm la ma­ximum de pe urma lui. Și nu e vorba de „a le lua ba­nii”, ci de a construi o Românie sănătoasă, atât la fi­gurat, cât și la propriu, pentru copiii și nepoții noștri.