Dr. RADU ȚINCU (Medic primar ATI, spitalul Floreasca, București): „Și 2021 va fi un an în care vom lupta mai departe cu pandemia”

Concluzii după un an de covid

Tocmai când pandemia dădea semne că se lasă învinsă, pe glob au apărut simultan noi tulpini de coronavirus, care se răs­pân­desc foarte repede, producând noi valuri de in­fecții severe. Și pentru că o veste rea nu vine ni­ciodată singură, mai mulți oameni de știință au avertizat că vaccinurile descoperite până în prezent s-ar putea să fie ineficiente în fața noilor tulpini. Că să vedem ce ne așteaptă și ce avem de făcut, am discutat cu dom­nul Radu Țincu, doctor în ști­in­țe medicale, medic primar ATI la Spitalul Floreasca din Bucu­rești și șef de lucrări la UMF „Carol Davila” București.

„Virușii sunt inteligenți”

– Domnule doctor, se îm­pli­nește un an de când OMS a de­clarat oficial pandemia de co­ronavirus, iar bătălia, în loc să se sfârșească, pare că o ia de la început. De unde ne luptam cu un singur dușman, acum ne ba­tem, parcă, cu un „neam” întreg, ivit, peste noapte, pe întreg pământul. Sunt virușii entități inteligente? Co­mu­nică între ei, se ajută? Cum fac?

– Virusurile au o inteli­gen­ță virală determinată de do­rința de supraviețuire. Ele do­resc să se adapteze per­manent, să se adapteze mediu­lui, să devină mai rezis­tente în me­diul încon­ju­rător, să se adapteze sistemu­lui nos­tru imu­nitar și să reu­șească să sca­pe de toate mecanis­mele i­mu­­nitare pe care noi le dez­vol­tăm împo­triva lor, să reușească să se trans­mită cu mai mare rapi­ditate în rân­dul popu­lației. Toate aceste noi variante vi­rale care au apărut res­pectă a­ceas­tă regulă: se trans­mit cu mai mare ra­piditate, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt mult mai rezistente față de sistemul nostru imu­nitar. Dacă ne uităm la varianta brita­nică sau va­rianta braziliană, de exemplu, observăm că ele au devenit și mai rezistente în fața sistemului nostru imunitar și e nevoie, se pare, de o cantitate mai mare de anticorpi neutralizanți pentru a le eli­mina. Până la urmă, tot ce s-a întâmplat în ulti­mul an urmărește o evoluție naturală a pan­de­mii­lor, pe care o știm din trecut. Dacă studiem istoria lor, ob­servăm că aceste fenomene globale func­țio­nează în valuri pandemice. Chiar și în 1918 au fost mai multe valuri, care au dus la un număr im­presionant de victime – peste 50 de milioane de oameni care și-au pierdut viața.

„Campania de vaccinare trebuie să fie rapidă și să cuprindă cât mai mulți oameni”

– Pentru liniștea noastră: pot fi anihilate noile tulpini de coronavirus prin vac­cinurile existente în pre­zent?

– Da, pot fi anihilate. Toate studiile pe care le avem în pre­zent ne spun că sistemul imuni­tar post-vaccin dezvoltă anti­corpi capabili să elimine aceste variante virale. Însă la varianta braziliană sunt studii care arată că e posibil să fie nevoie de o cantitate mai mare de anticorpi neutralizanți. Din această pers­pectivă, a modifi­că­rilor genetice care afec­tează aceste vi­rusuri, tre­buie să înțele­gem că aceas­tă cam­­panie de vac­cinare glo­ba­lă tre­buie să fie de scur­tă du­rată și să cu­prin­dă o ma­să largă popu­la­țională. Pen­tru că, dacă pierdem tim­pul foarte mult, este posibil ca, la un anumit mo­ment, vi­ru­sul să dez­­vol­te o mu­ta­ție care să a­fecteze tocmai pro­­teina de su­pra­față a lui, proteina „spike” (țepușă), și atunci vac­ci­nu­rile exis­tente să nu mai fie eficiente și să fie necesară o reluare a produc­ției lor.

– Ce înseamnă exact „o masă lar­gă popu­lațio­nală”?

– Pentru a putea controla evoluția pandemiei, este nevoie de o imunizare colectivă, care să de­pășească 70% din populația unei comunități. În ab­sența unei astfel de imunizări, virusul reușește să se transmită în comunitatea respectivă, iar pan­demia va continua să evolueze. De aceea, apro­barea vaccinului „Johnson & Johnson” pe 11 martie, la nivelul spațiului european, aduce un plus de doze. Cu cât avem mai multe doze dispo­ni­bile, cu atât vom reuși să realizăm această imu­nizare colectivă mai rapid.

– Atacul virusului asupra noastră poate fi comparat cu o invazie extraterestră. Puteți descrie „desantul”, pe înțelesul cititorilor noștri?

– Virusul SARS-CoV-2 are la suprafața lui o proteină „țepușă” (numele vine de la aspectul ei microscopic – n.red.). După ce intră în organism pe cale aeriană, virusul se agață efectiv cu acea pro­teină perforatoare de suprafața celulelor noas­tre și așa reușește să intre înăuntrul lor și să le infecteze. Anticorpii produși de organismul nostru nu fac altceva decât să blocheze aceste proteine țepușă ale virusului, reușind, în acest fel, să nu-l mai lase să se atașeze de suprafața celulară. În prin­­cipiu, vaccinul trebuie să determine organis­mul să realizeze acei anticorpi care să prevină infectarea celulelor.

„Virusul va trebui «domesticit»”

– Nu e deloc optimist, dar se vorbește despre un al treilea val de vaccin. Știu că Pfizer discută deja despre un al treilea rapel…

– Da, este foarte posibil să fie nevoie de rapel, este foarte posibil să fie nevoie să modificăm, să îmbunătățim aceste vaccinuri, de la sezon la se­zon, pentru că virusul evoluează. Nu cred că vom asista la eliminarea SARS-CoV-2 din circulație în perioada imediat următoare. Se poate întâmpla și acest lucru, să poți să elimini virusul din circu­lație, dar pentru acest tip de politică e nevoie de o imu­nizare de peste 90% din populația unei comu­nități. Însă e clar că acest tip de imunizare extrem de extinsă nu e posibilă la acest moment, și atunci probabil că virusul va rămâne în circulație și în pe­rioadele următoare și va fi nevoie de îmbună­tățirea vaccinurilor în funcție de aceste noi mutații genetice care apar. Pe de altă parte, este posibil și ca imunitatea postvaccinală să nu dureze foarte mult. Știm că protejează minimum 6 luni, dar nu știm cât durează maxim, o să aflăm acest lucru prin studiile care se realizează în prezent. Dacă ajungem la concluzia că imunitatea durează un timp limitat, se va recurge la revaccinare. E posibil să asistăm la o schemă de vaccinare la fel ca în cazul gripei, adică sezonieră.

– Viziunea aceasta a unei lupte nesfârșite cu boala este tot mai răspândită în mediul științific și chiar politic. Sunt tot mai multe voci care afirmă că va trebui să trăim alături de virus. Cuvântul folosit de cancelarul german Angela Me­rkel este „domesticire”. Ce părere aveți des­pre astfel de viziuni?

– Da, va exista această „domesticire” de care vorbește cancelarul german, iar ea derivă dintr-o realitate pe care am văzut-o la multe din virusurile pe care le avem în prezent. Ce ne interesează în momentul de față este nu neapărat să eliminăm virusul (sigur că era preferabil să-l eliminăm), ci ne interesează ca el să nu se mai răspândească cu aceeași viteză, pentru că, de fapt, problema acestei pandemii este determinată de numărul mare de pacienți care s-au îmbolnăvit la nivel global într-o perioadă scurtă de timp și care necesitau spita­lizare – lucru care depășea capacitatea sistemelor sanitare. În momentul în care vom avea o parte a populației imunizată prin vaccin și o parte a popu­lației imunizată prin boală, este clar că această presiune pe sistemul sanitar va scădea foarte mult. Sigur, vor fi și oameni care, probabil, nici nu se vor vaccina, nici nu vor face imunitatea prin boală, și atunci vor rămâne în continuare vulnerabili la COVID-19. Însă dacă numărul lor nu este atât de mare, sistemele sanitare pot să gestio­neze aceste cazuri, și atunci presiunea pe siste­mul medical scade foarte mult. Din pers­pec­tiva mea, această „domesticire” înseamnă exact acest lucru: să avem o masă cât mai mică de oameni care să fie vulnerabilă la COVID-19.

– Cu toată nădejdea pe care ne-o punem în vaccinare, strategia de bază anti-Covid privește purtatul măștii, dezinfectarea și distanțările sociale, în care intră și carantina totală. Din toate aceste măsuri, care vi s-a părut, până acum, că este cea mai eficientă?

– Fiecare etapă a evoluției pandemiei a avut rostul ei și măsurile au fost adap­tate momentului respectiv. În prima fază, în care nu cunoșteam virusul și nu aveam nici medicamente să-l tratăm, nu aveam nici vaccin, lockdown-ul total a fost varianta cea mai bună. Singura posibilitate ca să prevenim un număr enorm de mare de îmbolnăviri, într-o perioadă scurtă de timp, a fost să ținem oamenii în case și să limităm cât mai mult transmiterea virusului în comuni­tate. Ulterior, după ce s-a dezvoltat vac­cinul, politica cea mai sănătoasă și rațio­nală a fost să in­ten­sificăm campania de vaccinare și să livrăm vaccinul la o populație din ce în ce mai extinsă. Acest lucru a determinat politica fazei a doua. Iar în faza a treia, vom încerca să dezvoltăm medicamente antivirale țintite pentru SARS-CoV-2. În acest moment nu avem un antiviral care să lupte eficient împotriva acestui virus. Acest de­mers va fi dezvoltat, cel mai probabil, în lunile următoare, pentru că acele persoane care nu se vor vaccina și nu vor avea nici imunitate prin boală și se vor îmbolnăvi de COVID-19 trebuie să poată să fie tratate cu un antiviral eficient care să le creas­că șansele de supraviețuire, dacă dezvoltă o formă severă de boală. Aceste molecule antivirale sunt încă în studiile preclinice, realizate în labo­rator. Sunt foarte multe molecule pe care lumea științifică le studiază, însă niciuna dintre ele nu a ajuns să creioneze, la acest moment, un tratament eficient împotriva acestui virus. Este nevoie de ceva mai mult timp, pentru că medicamentele anti­virale se dezvoltă cu mai mare dificultate decât vac­cinul. Pentru dezvoltarea unui medicament anti­viral este nevoie de ceva mai mult timp. Pro­babil că lumea științifică va reuși să obțină un antiviral eficient, dar cred că mai devreme de un an, un an și jumătate, acest lucru este aproape imposibil.

„Pledez pentru vaccinarea opțională, care să fie realizată doar dacă pacientul este de acord”

– Cum vă raportați la necesitatea vac­ci­nării anti-Covid? Trebuie ea să devină obli­gatorie? Cum vedeți această problemă, care nu e doar me­dicală, ci și etică, și politică…

– Pledez pentru vaccinarea opțională, care să fie realizată doar dacă pacientul este de acord cu acest act medical. Pentru că încă există discuții, vaccinurile sunt încă noi, nu putem vorbi de obli­ga­tivitatea vaccinării populației. Însă populația trebuie să privească realist la raportul risc-be­neficiu. În acest moment, discutăm de vaccinuri care s-au administrat deja la sute de milioane de oameni, iar reacțiile adverse înregistrate nu au fost semnificative, nu am avut reacții adverse catas­trofale, în schimb, beneficiile pe care le avem prin vac­cinare sunt de departe superioare. Și nu dis­cutăm doar de beneficiul individual, de faptul că vaccinul ne va proteja să nu ne îmbolnăvim de COVID. Discutăm de tot acest beneficiu global, de recăpătarea pierdutelor noastre vieți normale. În acest an, toată lumea s-a plâns de faptul că viața noastră a fost puternic afectată. Pe de altă parte, dis­cutăm și de impactul economic. Deci, trebuie să înțelegem că doar prin vaccinare putem opri a­ceas­tă pandemie și putem reveni la viața de di­nainte, pe care cu toții ne-o dorim. Acest lucru re­prezintă cheia de înțelegere a beneficiilor pe ca­re le aduce o campanie de vaccinare la nivel global.

„La noi, ierarhizarea vaccinurilor a fost corectă”

– D-le doctor, s-a constatat că majoritatea vic­timelor COVID sunt fie diabetici, fie obezi sau bolnavi de boli cronice foarte grave. Ar putea fi ei tratați preventiv, înainte de a ajunge într-un stadiu grav în secțiile de ATI? De exemplu, să-i vac­cinăm pe ei primii, și apoi vârstnicii. Nu e deloc imposibil. Sistemul medical, în general, are o evidență a diabeticilor și a bolnavilor cro­nici.

– Așa s-a și făcut. Strategia de vaccinare în toa­tă lumea, în principiu, a fost ierarhizată. România a ales strategia vaccinării personalului medical în prima etapă, și înțeleg această decizie: discutăm de un sistem sanitar cu deficit de personal. Cred că în momentele de maximă presiune pe sistemul sanitar, orice medic și asistent care s-ar fi îmbol­nă­vit și n-ar mai fi putut lucra reprezenta o pro­blemă pentru spitale, și așa subdimensionate din punct de vedere al personalului.

Ulterior, s-a intervenit pe etapa a doua, a vac­cinării grupelor vulnerabile, și acest lucru s-a făcut foarte bine. Am vaccinat persoanele peste 65 de ani și cele cu boli cronice. Și să știți că și la per­­soanele cu boli cronice s-au ierarhizat vacci­nurile: cei care erau în căminele de bătrâni au fost vac­cinați cu prioritate, am ajuns aproape la 80% grad de imunizare acolo; persoanele care fac dia­liză și care riscă să dezvolte forme severe de boală au fost vaccinate în proporție de 65%-70%; per­soa­nele fără adăpost, care, la fel, erau vulnerabile să dezvolte forme severe de COVID-19, au fost și ele imu­nizate, în proporție de 35%-40%. Cred că această ierarhizare a fost corectă la noi, iar în pe­rioada următoare, chiar dacă începe a treia etapă, în care populația generală va trebui să se vac­cineze, e important să ne asigurăm că men­ținem rit­mul de vaccinare pentru grupele vul­nerabile. Pen­tru că, dincolo de imunizarea co­lectivă, de 70%, pe care vrem s-o atingem, tre­buie să scădem numărul de victime. Iar cei care riscă să moa­ră de COVID-19 rămân în continuare per­soa­nele cu boli cronice sau cele de peste 65 de ani.

„Cea mai bună este prevenția”

– O altă problemă, prea puțin discutată la noi, privește urmele lăsate de boală pe pa­cienți declarați vindecați. Cum sunt tratați acești oameni după ce ies din spital? Îi mai bagă cineva în seamă, sau, „Doamne, aju­tă!”?

– Într-adevăr, din păcate, COVID-19 nu creează probleme doar prin cei care mor. Exis­tă mulți pacienți care au supraviețuit și care au rămas cu anumite sechele. Oboseala cro­ni­că, care se poate întinde pe o perioadă de câteva luni, este una din cele mai frecvente acuze pe care pacienții vin­decați o exprimă. De asemenea, dis­cutăm de scăderea capacității la efort fizic: sunt pacienți care au rămas cu o anumită disfuncție respiratorie și care obosesc la eforturi foarte mici. Acești pacienți au nevoie, după externare, de continuarea terapiilor de recuperare respiratorie; ei trebuie să rămână în contact, în primul rând, cu medicul de familie, dar și cu medicul pneumolog, pentru evaluări periodice, care să evi­dențieze cum se recuperează func­ția respiratorie. Este, de asemenea, ne­voie de gimnastică respiratorie. Sunt pacienți care au rămas o perioadă lungă de timp oxigenodependenți: au plecat acasă și au avut ne­voie de aparate de oxigen care să le supli­men­teze cantitatea de oxigen din mediu. Toate aceste as­pecte ne arată încă o dată polimorfismul acestei pan­demii și impactul pe care îl determină la ni­ve­lul societății. Discutăm de o boală care a îmbol­nă­vit atâtea milioane de oameni, discutăm de victi­me, de oameni care nu s-au mai recuperat și au ră­mas cu anumite sechele. De aceea cred că tre­buie să privim cu foarte mare responsabilitate posi­bi­litatea de a preveni îmbolnăvirea prin vaccinare. Vaccinarea reprezintă – nu doar în cazul SARS-CoV-2, ci în toate cazurile în care există o boală transmisibilă, cea mai bună metodă de pre­venție. Ori­cât de mult am evolua cu tratamentul împotri­va unei boli, cel mai important lucru este să nu ne îmbolnăvim, să reușim să facem absolut tot ce ne stă în putință să nu ne îmbolnăvim de COVID-19.

– D-le doctor, la finalul discuției, riscați un pronostic? Când credeți că ne vom putea relua viața așa cum a fost?

– Acest pronostic nu îl fac ca un vizionar, ci mă bazez pe datele pe care le dețin de la pandemiile din trecut – cea mai recentă fiind cea din 1918. În principiu, aceste pandemii durează undeva între doi și trei ani de zile. Cel mai probabil va fi ne­ce­sară o perioadă de doi ani, doi ani și jumătate, pentru a putea să recăpătăm controlul asupra pan­demiei. Este nevoie de obținerea imuni­tă­ții, o parte vor obține imunitatea prin boa­lă, o parte prin vac­cinare. Așadar, cred că și 2021 va fi un an în care ne vom lupta, în continua­re, cu această pandemie.