Întâmplări din cer

Un elicopter pe Marte

În data de 18 februarie, a aterizat cu succes pe Marte roverul Perseverance, care este dotat cu cele mai avansate instrumente științifice cu care oamenii au încercat vreodată să caute urme ale vieții pe planeta roșie. Locul ales pentru amartizare a fost craterul Jezero, care prezintă un mare interes, întrucât se crede că aici au existat, în urmă cu trei miliarde de ani, un lac și o deltă cu apă lichidă. Și nici n-a ajuns bine pe Marte, că roverul Perseverance a și început să facă furori. După amartizarea sa, care a fost intens mediatizată, acestea au început imediat să curgă. Roverul a transmis, de pildă, o captivantă înregistrare video a amartizării, dar și prima în­registrare audio de pe suprafața planetei, care redă sunetul vântului de pe Marte. Un vânt care, deși poate să bată cu o putere considerabilă, nu se aude la fel de tare ca pe Pământ, în­trucât densitatea aerului de aici este cu mult mai redusă.

Însă ce este mai interesant abia acum urmează. Un instrument numit MOXIE va încerca să producă oxigen din dioxidul de carbon marțian. Dacă se va ridica la înălțimea așteptărilor, această tehnologie ar putea fi extinsă în viitor, pentru sprijinirea vieții umane, sau ar putea produce combustibilul necesar rachetelor, pentru misiunile de revenire pe Pământ.

În cadrul aceleiași misiuni, un eli­copter va încerca pentru prima dată în istorie să zboare într-o lume diferită de a noastră. Botezat „Ingenuity”, elicop­terul-dronă, alimentat cu energie solară nu cântărește mai mult de 1,8 kilograme. Pe de-o parte, el este testat pentru po­tențialul său de a cerceta cel mai bun traseu pentru roverele trimise pe Marte, pe de altă parte, urmărindu-i evoluția, cercetătorii speră să poată produce pe viitor elicoptere mai performante, menite să contribuie substanțial la explorarea aeriană a planetei. Ingenuity, care a tri­mis deja semnale ce arată că este în perfectă stare de funcționare, va zbura probabil în aprilie. Potrivit specialiștilor, cea mai dificilă parte va fi, probabil, decolarea. Pentru că atmo­sfera lui Marte este extrem de rarefiată, e mult mai greu pentru o aeronavă să genereze portanță. Zborurile elicopterului-dronă „Ingenuity” urmea­ză să aibă loc la o înălțime de doar 5 până la 8 me­tri deasupra solului marțian și să dureze circa 90 de secunde, timp suficient pentru ca el să se deplaseze la o distanță de 50 de metri și să revină apoi în punctul din care a plecat.

Mii de români vor să călătorească în jurul Lunii

Prima misiune civilă în jurul Lunii urmează să aibă loc peste doi ani. Este vorba de misiunea „dearMoon” („dragă Lună”), care se va desfășura la bordul navei „Star­ship”, creată de celebra companie „SpaceX”, a miliardarului american Elon Musk. Încă din 2018, un alt miliardar, în per­soana japonezului Yusaku Maezawa, a cumpărat toate lo­curile disponibile pe navă. Despre preț se știe doar că a fost piperat, suma exactă nefiind dezvăluită marelui public. Re­cent, pe 3 martie, temerarul japonez a anunțat însă că oferă gratuit opt locuri către Lună unor persoane care trebuie să îndeplinească anumite criterii. „Vreau ca oameni din diverse domenii să mi se alăture, nu contează profesia, ci mentalitatea de a-și ajuta semenii și a pune umărul pentru societate, de a duce puterea creativă la următorul nivel”, a spus Yusaku Maezawa, în video-ul în care a anunțat mi­siunea „dearMoon”. „În total, vor fi în jur de 10-12 oameni, iar misiunea este planificată să aibă loc peste doi ani, în 2023. După cum știți, vom ajunge pe Lună cu nava „Starship”, care se află în dezvoltare acum la „SpaceX”. Ne va lua trei zile ca să ajungem până la Lună și să facem ocolul ei, apoi alte trei zile până ajungem înapoi, pe Pământ. Eu voi plăti pentru toată misiunea. Am cumpărat toate locurile din navă”, a mai menționat miliar­darul japonez.

Printre românii care s-au grăbit să se înscrie s-a numărat fizicianul Claudiu Tănăselia. Contactat de Digi24, el a pre­cizat că a făcut acest gest din curiozitate și că, alături de el, se mai află în cursă alți peste 2000 de conaționali de-ai noștri. Lista finală a norocoșilor care vor pleca în călătoria în jurul Lunii ar putea fi bătută în cuie în mai. Informația este confirmată și de pagina oficială de internet a proiectului. Potrivit acesteia, deși pot apărea unele modificări în program, se preconizează ca la sfârșitul ultimei luni de primăvară să aibă loc interviul final al candidaților, precum și o verificare de natură medicală a acestora.

„Distrugătorul” Apophis ne dă târcoale

Pe 5 martie, asteroidul Apophis a tre­cut iar pe lângă Terra, apropiindu-se la o distanţă de 40 de ori mai mare decât este cea dintre Pământ şi Lună. O distanță pe cât de confortabilă, pe atât de utilă, întrucât le-a dat cercetătorilor prilejul să învețe de pe urma acestei apropieri cum s-ar putea apăra pe viitor pământenii de pericolul unui poten­țial impact catastrofal. Ei l-au urmărit cu atenție, mai ales pentru a observa eventua­lele modificări pe care gravitaţia Pământului le va produce atât asupra corpului asteroi­du­lui în sine, cât şi asupra traiectoriei sale. Vi­zita din martie a fost ultima când Apophis ne-a dat târcoale înainte de spectaculoasa lui revenire așteptată cu emoție pe 13 aprilie 2029. Un im­pact cu pământul ar fi devastator. „Apo­phis este de 300 de ori mai masiv decât asteroi­dul care a lovit Tunguska (și care a culcat la pământ pădu­rile siberiene din zonă, în 1908) şi, respectiv, de 5.000 de ori mai masiv decât aste­roi­dul dezin­tegrat deasupra oraşului Celiabinsk (care a spart, în 2013, geamurile clădirilor cu unda de şoc rezultată), aşa că este un obiect care se bu­cură de toată atenţia noastră”, a ex­plicat pla­netologul Richard Binzel, de la „Mas­sa­­chusetts Institute of Technology” (MIT). Toc­mai temerile legate de noul asteroid i-au deter­mi­nat pe cerce­tători să-i dea numele de „Apo­phis”, care în mitologia egipteană era „dis­tru­gătorul”, spiritul antic al răului, care locuia în întunericul etern, așteptând, zi după zi, să dis­tru­gă Barca So­lară a lui Ra care plutea lumi­noa­să deasupra cerurilor.

Între timp, oamenii de știință au reușit să facă niște calcule mai precise. Ei sunt acum con­vinși că, deși Apophis se va apropia atât de mult de planeta noastră încât va străbate zona în care sunt plasaţi sateliţii de orbită înaltă, riscul ca asteroidul să se ciocnească de Terra este ca și inexistent. În schimb, pentru că se va afla la circa 31.000 de kilometri de suprafața Pămân­tului, el va putea fi zărit cu ochiul liber de locui­torii Europei, Africii și zonei vestice a Asiei. În efortul de a dezvolta o strategie eficientă de pro­tejare a Terrei în fața unor asemenea pericole venite din spațiu, cercetătorii au efectuat o si­mu­lare pentru a estima posibilul traseu al aste­roi­dului, în urma scenariului (complet impro­babil), în care acesta s-ar ciocni, totuși, de Terra. Ei au concluzionat că zona periclitată ar fi re­pre­zentată de un coridor îngust de câțiva kilo­metri, care se extinde de-a lungul sudului Ru­siei, Pacificului de Nord (relativ aproape de li­niile de coastă ale Californiei și Mexicului), zona dintre Nicaragua și Costa Rica, apoi nordul Columbiei și Venezuelei. „Drumul de risc” se sfârșește în Atlantic, chiar înainte de a atinge Africa. Potrivit calculelor, dacă impactul s-ar produce în Atlan­tic sau Pacific, efectul ar fi un tsunami devasta­tor pentru multe zone de coastă ale lumii. Iar dacă Apophis s-ar prăbuși în țări precum Co­lumbia sau Venezuela, numărul victi­melor ar putea depăși 10 milioane. Dacă ar lovi o zonă de uscat, el ar putea crea un crater de peste cinci kilometri și ar devasta o zonă uriașă de jur-împrejur, dar nu ar pune în pericol viața pe Terra.

Statele Unite se pregătesc de „Apocalipsa Zombie”

Americanii sunt vestiți pentru cât pot fi de pre­vă­zători. Nu puțini dintre ei s-au pregătit pentru tot ce-i mai rău, construindu-și, de pildă, buncăre dotate cu cele necesare pentru a supraviețui în eventualitatea unei catastrofe globale, cauzate de un război nuclear. Dar nu doar cetățenii sunt prevăzători, ci și statul. Acum, că ne-a lovit pe toți pandemia cu noul corona­virus, „Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bo­lilor” (CDC) din SUA a decis să fie încă și mai vigi­lent decât până în prezent, motiv pentru care a hotărât să actua­lizeze pe internet pregătirile împotriva așa-numitei „Apocalipse Zombi”. „Puteţi râde acum, dar atunci când se va întâmpla, veţi fi foarte bucuroşi că aţi citit asta. Şi da, poate că în acest fel veţi învăţa ceva despre cum să fiţi cu adevărat pregătiţi, într-o situaţie de urgenţă din viaţa reală”, se arată într-un mesaj postat de CDC. Primul pas recomandat pentru a face față ata­cului unor oameni transformați în zom­bie (sau oricărui alt dezas­tru, precum un ura­gan, un cutremur ori o nouă pan­demie) este pre­gă­tirea din vreme a unui kit de su­pra­­­vieţuire, pe ca­re fiecare să-l aibă în pro­pria casă și care să conțină rezerve în­destulătoare de apă pota­bilă și mâncare, medica­mente, articole sa­ni­tare, acte, cuţite, un ra­dio cu baterii, bandă ade­­zivă etc. Un alt pas esen­țial este în­tocmirea unui plan de ur­genţă, astfel încât cetățe­nilor să le fie limpede unde se pot adăposti în caz de nevoie ori care va fi locul pe care-l vor stabili ca punct de întâlnire cu cei dragi, pe cine pot suna și așa mai de­parte. Desigur că așa-zisa „Apocalipsă Zombi” nu este altceva decât un tertip isteț al autorităților ame­ricane pentru a capta atenția marelui public asupra nevoii de a se pregăti pentru situații extreme. Un tertip salutat atât de reprezentanții lumii medicale, cât și de experţii în supravieţuire.

Vaporul zburător din Anglia

Într-o dimineață însorită de la sfâr­șitul acestei ierni, David Morris, un dezvoltator imobiliar în vârstă de 52 de ani, a întreprins, alături de câinele său, o plimbare cât se poate de obișnuită de-a lungul stâncilor coastei de sud-vest a An­gliei. Priveliștea era superbă, la orizont putând fi zărite mai multe nave care stră­băteau marea. Una dintre ele făcea însă notă discordantă, părând să plutească, suspendată în aer. „Mi-am spus: Trebuie să fie pe apă. Poate creierul meu nu vrea să înțeleagă asta, dar trebuie să fie pe apă”, a declarat Morris, potrivit publi­cației americane „The New York Times”. Profitând de prilejul unic care i s-a arătat, bărbatul a fotografiat vaporul care părea să zboare lin deasupra mării, iar imaginea a devenit virală, făcând rapid înconjurul mapamondului.

După cum avea să se afle mai târziu, imaginea zărită de englez fusese simplul rezultat al unei iluzii optice. Într-un arti­col pe această temă postat pe pagina de internet a BBC, meteorologul David Braine a explicat că n-a fost vorba decât de un „miraj superior”, un fenomen destul de des întâlnit în zona arctică, dar, ce e drept, foarte rar în Europa. „Mirajele su­perioare se petrec din cauza unui feno­men meteo numit inversie de tempera­tură, atunci când aerul rece stă deasupra apei, iar deasupra aerului rece este aer cald. Pentru că aerul rece este mai dens decât cel cald, el curbează lumina în ochii cuiva care stă pe pământ, pe coastă, și schimbă percepția cu privire la cât de departe vedem un obiect”, a arătat David Braine, deslușind întregul mister.

Speranțe năruite: carantina nu ține în frâu schimbările climatice

Un studiu realizat de cercetătorii britanici relevă că anul trecut a avut loc, datorită restricțiilor impuse în mai multe părți ale lumii în contextul pandemiei, o scădere de 7% a emisiilor de carbon, comparativ cu 2019, aceasta fiind cea mai mare scădere consemnată până în prezent. Deși veștile sunt cât se poate de îm­bucurătoare, cercetătorii țin să atenționeze că încă nu e mo­mentul să sărbătorim. Oamenii de știință spun că omenirea e încă departe de obiectivele pe care și le-a propus prin acordul climatic de la Paris din 2015, document în care aproape toate ţările s-au angajat să încerce limitarea creșterii temperaturilor atmosferice planetare la mai puțin de 2 grade Celsius față de valorile preindustriale. Scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră asociată pandemiei nu va avea efecte pe termen lung asupra obiectivelor climatice asumate. Principala temere a experților este că lucrurile vor de­curge exact ca după criza economică din 2008-2009, când, după o scă­dere inițială spectaculoasă a emisiilor, omenirea a asistat la o revenire în for­ță a acestora, anulându-se astfel practic tot ce fusese câștigat.