Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Mistere verzi – Plantele sentimentale

– Lumea vegetală are suflet și sentimente, fericiri și nefericiri –

Plânsul florilor

Plantele ne simt suferința (Foto: Guliver/Getty)

Experimentele legate de „sentimentele” plante­lor au fost făcute cu aju­torul unui aparat nu­mit poligraf. Cunoscut și sub de­­nu­mi­rea de detector de min­ciuni, el este un apa­rat ce desenează curbe pe o hârtie, co­respunzător cu vi­brațiile pe ca­re le cap­tează. Aparatul poate fi pus în con­tact, de exemplu, cu un om bă­nuit de a fi comis o infracțiune și inte­ro­gat la tri­bunal. Linia descrisă de po­li­graf șer­puiește uni­form, câtă vreme suspectul spu­ne ade­vărul. Când apa­re o minciu­nă, amplitu­di­nea oscila­ției creș­te brusc.

Cercetătorii au conectat la detector o plantă, pentru a urmări câmpul ei de vibrații (bioplasma). Când planta a fost înțepată, deci a suferit o durere, brațul aparatului a sărit, făcând o mișcare lar­­gă. Când a fost torturată (opărită) o altă plantă, aflată în aceeași încăpere cu cea cea dintâi, a avut o reac­ție empatică, tot atât de violentă. În final, s-a arun­cat un cre­vete în apă clocotită, iar planta a răs­puns și de astă dată cu un impuls pu­ternic, parcă plin de revoltă.

Dar și fără aceste experiențe bru­ta­le, oamenii înzestrați cu o anume sen­si­bilitate cu­nosc de mult faptul că plan­te­le se dez­voltă mai bine dacă le adre­sezi câteva cuvinte prietenoase, ori le atingi ușor, cu tandrețe, sau dacă o da­tă pe zi ții pal­mele dea­supra lor un timp, trans­mițându-le gânduri bune și dragoste. Planta recunoscătoare îți în­toarce sim­pa­tia. Oricine iubește plan­tele a primit de­se­ori astfel de semnale. De pildă, stând lângă tufele de tranda­firi, a sim­țit dintr-o dată un val intens de parfum sau a observat cu surprin­de­re cum anu­mite soiuri de plante, de ca­re este legat printr-un atașament spe­cial, cresc într-o zi cât altele în șapte.

Mușcata telepatică

New-yorkezul Cleve Backster e spe­cialist în domeniul detectoarelor. La primul său test, el și-a pus aparatul în contact cu o mușcată, ca să afle ce reac­ție se înregistrează în frunze, după ce planta a fost stropită. Spre marea lui mi­rare, a obținut o curbă ce semăna perfect cu înregistrarea unor senti­men­te umane de bucurie. Mușcata era mul­țumită. La un moment dat, în con­ti­nuarea experimen­te­lor, s-a întrebat dacă n-ar fi ni­me­rit să dea foc unei frun­ze. Spai­ma plantei s-a ma­­ni­fes­­tat fără întâr­zie­re, prin zba­te­rea pa­nicată a acului pe hârtie. Ast­fel, cer­cetă­torul a des­co­perit că mușcata era în sta­re să-i ci­tească și gân­durile. Mai târziu, s-a dovedit chiar că muș­cata reac­ționa de la distanță la ceea ce făcea el sau la ce i se întâmpla. Stabi­lind prin intermediul unui crono­me­tru când au avut loc mișcă­rile mari ale poligrafului, și-a dat seama că ele coin­ci­deau cu momen­tele când el își făcea apariția în capătul străzii. Floa­rea știa că vine acasă. Oda­tă, era cât pe ce să fie călcat de o ma­șină, iar planta și-a expri­mat groaza, exact în aceeași cli­pă. Atât de strâns unite sunt toate ființele vii din uni­vers!

Altă dată, Backster a in­vi­tat șase pri­eteni și le-a ce­rut să tragă la sorți. Unul din ei urma să îndeplinească o sar­cină deloc plăcută. Și-au desfăcut bilețelele într-o cameră unde se gă­seau două plante, apoi cinci din­tre ei au ie­șit, iar ulti­mul s-a pus în­dată pe trea­bă. Mi­siunea lui era să rupă una dintre plan­te. Și-a în­che­iat-o și a pă­răsit încă­pe­rea. Plan­ta rămasă era conectată la de­tector. Ce­le șase per­soane au in­trat din nou, rând pe rând, în cameră. Doar la revenirea uci­­ga­șului apa­ra­tul a înre­gis­trat o reacție. Planta su­pra­vie­țui­toa­re a recunoscut vibrațiile ce­lui care îi ucisese surata.

Atunci când două ființe, un om și o plantă sau un om și un animal, viețu­iesc în armonie, câmpu­rile lor de vi­bra­ții sau bioplasmele se contopesc. De acum înainte, tot ce o animă sau le­zea­ză pe una din ele o implică neîntârziat și pe cealaltă.

Grâul și Beethoven

Oare ce simte iarba, când ne tun­dem gazonul? Există oameni care pre­tind că aud toată peluza țipând. Mai nou, în țările unde schimbarea atitudi­nii omului față de natură face parte din preocu­pările publice, se oferă în comerț semințele unor ierburi de talie mică. Ele nu mai trebuie scurtate și, în plus, au și calități decorative, căci se acoperă cu o puzderie de floricele mărunte, al­că­tuind un covor vesel, o adevărată pa­jiște primăvăratică.

S-a demonstrat că plantelor le pla­ce muzica. În Canada, în lungul tarla­le­lor cu cereale, nesfârșit de lungi și mo­notone, s-au instalat difuzoare, iar din ele se revarsă melodii zi-lumină, cât ține vara. Se pare că grâul apre­cia­ză muzica clasică, el crește mai repede și mai des, cu mai multe boabe în spic. Muzica tehno are însă efectul con­trar. Probabil că una vine din „cer”, cealaltă din „iad”.

Și plantele de cameră se dezvoltă foarte bine în încă­peri unde se cântă regulat pie­se melodioase la pian. Cu o mu­­zică adecvată se pot trata și oa­me­nii bolnavi, cu suferințe fie sufletești, fie trupești.

Încă nu știm în ce măsură o plantă tră­iește în mod con­știent durerea sau tristețea pe ca­re i-o pro­vo­căm. Se pre­su­pu­ne că ea posedă o conștiință com­pa­ra­bilă cu stările noas­tre onirice. Exis­tă mai multe ni­­ve­luri de con­ști­in­ță. Cu sigu­ran­ță, spe­cialiștii vor con­­ti­nua să facă multe dez­vă­luiri în a­ceastă pri­­vin­­ță. În felul acesta, poate că oa­­menii mai rațio­nali și mai duri vor învăța, și ei, cu tim­pul, să fie mai re­cep­tivi și mai a­tenți la uni­ver­sul în ca­re trăiesc. Re­ve­lația legăturilor ce unesc toate fiin­țele îl poate elibera pe om din sin­gu­ră­tatea lui.

„Plantele văd, miros, simt și aud”

Acesta este titlul provocator al unei cărți scrise de biologul israelian Daniel Chamovitz, despre similitudinile dintre oameni și „lumea verde”. O carte fascinantă, în care teorii îndrăz­nețe sunt susținute de studii științifice, realizate la cele mai mari universități ale lumii. Și fiindcă astăzi săr­bătorim venirea lunii Aprilie, ne-am gân­dit să o celebrăm cu câteva fragmente tulbură­toare, selec­tate din cartea lui Chamovitz. „Tiparul lui Dum­nezeu e același, în tot ce e viu”.

Plantele văd

„Plantele își observă constant mediul în care trăiesc. Ne văd când ne apropiem de ele, când ne aplecăm asupra lor. Știu, chiar, dacă suntem îmbrăcați în albastru sau roșu, dacă ne-am zugrăvit casa sau dacă am mutat un ghiveci cu flori dintr-o parte în alta a balco­nului. Ele văd chiar și culori invi­zibile pentru ochii noștri: lumina ultraviolet și infraroșu. Plantele disting și intensitatea luminii, fac diferența între răsăritul soarelui și pâlpâitul unei lumânări. Plantele știu și dacă lumina vine din partea stângă sau dreaptă, de sus sau de jos, știu exact cât a durat o sursă de lumină. Dar unde se află „ochii” cu care vede o plantă? Primul care a răspuns a fost Darwin: „Ochii plan­tei se află în vârful ei”, o opinie contestată de oamenii de știință olandezi, care în urma unor ex­periențe cu infraroșii au dovedit că plantele au „mii de ochi”, aflați atât pe tulpină, cât și pe fie­care frunză și floare în parte”.

Plantele miros

„Plantele au miros. Ele răspândesc miresme care atrag oamenii și animalele, dar își simt și propriul lor miros, precum și pe cel al vecinilor, fie ei oameni, plante sau animale. Plantele își mi­ros fructele când se coc, miros gazonul tuns proas­păt sau tufișurile tăiate de grădinari, precum și miro­sul frunzelor roase de cărăbuși. Anumite plante pot să deosebească mirosul unei roșii, în compa­rație cu mirosul de grâu. Sim­țul mirosului este foarte sensi­bil la plante și le oferă infor­mații impor­tante des­pre lumea în care tră­iesc. Plantele de gră­dină și de apartament recunosc mi­ro­sul persoanelor care le în­gri­jesc”. (Faptul a fost do­­ve­dit prin experimentele realizate la „Pen State Uni­versity” de dr. Consuelo de Moraes.)

Plantele simt

Foto: Shutterstock

„Veți rămâne surprinși să aflați că plantele simt mai mult decât oamenii. Poate pentru că nu vorbesc. Ele simt când le atingem, deosebesc între cald și rece, între mângâiat și lovit, simt vântul și ploaia. Plantele simt contactul direct, ca de pildă plantele cățărătoare, care se prind imediat de un obiect de care se ating, un arac sau un gard. Castraveții, de pildă, sunt de zece ori mai sensibili ca noi, cârceii lor simt o sfoară de un sfert de gram, în vreme ce noi, oa­menii, simțim o sfoară doar dăcă e mai grea de 4 grame. Dar indiferent de sensibi­litatea atingerii, oamenii și plantele dovedesc iden­tități surprinzătoare la pipăit.”

Plantele aud

„În revista „The Journal of Alternative and Complementary Medicin”, profesorul Gary Schwartz și cercetătoarea Katherine Creath, ambii de la Universitatea din Arizona, au comunicat un experiment legat de faptul că plantele aud. El a fost realizat cu ajutorul unui flaut care a intonat o muzică blândă, cu tonuri armo­nioase. Rezultatul a fost uluitor: plantele care au ascultat muzica au crescut mult mai repede, au deve­nit mai viguroase ca suratele lor, iar semințele lor au încolțit mult mai repede. Același lucru s-a în­tâmplat și când semințele, înainte de-a fi semănate, au fost mân­gâ­iate cu degetele”. Dar despre me­moria plantelor și alte taine legate de ele, într-un număr viitor.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian