Crucea eroilor de pe Caraiman

Se împlinesc 90 de ani de la inaugurarea Crucii Eroilor Neamului de pe Vârful Caraiman, ampla­sa­tă la altitudinea de 2291 de metri. La început, a fost vorba de cinstirea celor 30.000 de eroi români căzuți în luptele de pe Va­lea Prahovei. Implicată în ridicarea tuturor monumentelor eroilor din țară, de după Primul Război Mondial, Re­gina Maria a avut un vis în care a vă­zut Munții Bucegi „stropiți cu sângele eroilor”. Ca urmare, la sugestia ei, lucrarea a fost începută cu dă­ruire de „Societatea Cultul Eroilor”, patronată de regină, fiind dată spre lucrare CFR-ului, instituția cea mai puternică din economia României Mari. Lu­dovic Dolinschi, un arhitect mai puțin cunoscut, dar foarte talentat, a realizat proiectul monumen­tu­lui, alături de arhitecții, inginerii și lucrătorii de la „Serviciul Poduri” de la Calea Ferată. Înălțată la 39,3 metri, cu soclul de 8 metri, crucea a fost cons­truită din reciclarea de fragmente de poduri me­talice distruse de război. Atât Regina Maria, cât și re­gina Elena, mama viitorului rege Mihai, au fost informate în permanență de mersul lucrărilor. Un rol însemnat l-au avut industriașii Schiel, patronii fabricii de hârtie din Bușteni. Aveau funicular și prima locomotivă electrică din România, așa că au pus totul la bătaie pentru urcarea stâlpilor metalici pe culmea munților. După cum descriu reporterii, funicularul era primitiv, dar de mare ajutor pentru tre­nulețul electric care căra buștenii. Funicularul era, de fapt, un cablu montat pe stâlpi, pus în miș­ca­re de o mașină cu aburi instalată la Bușteni. Tot așa s-au transportat fragmentele metalice din care s-a înălțat Crucea. Resturi ale stâlpilor se mai văd și astăzi, în zona Jepi, și mai departe, la Piatra Arsă. Mircea Dorobanțu, directorul Muzeului CFR, de­clară: „Cele mai dificile lucrări au fost realizate de către Calea Ferată. Aceasta avea putere, avea oa­menii, avea specialiștii, avea îndrăzneala de a face lucrări care nu se mai făcuseră până atunci”. În­drăzneala și priceperea tuturor a uluit lumea. In­ginerii Pilder și Revici au făcut studiile de rezis­tență (era vorba de o altitudine de 2300 de metri), Stă­nescu și Bumbulescu au condus șantierul, așe­zând monumentul în locul cel mai vizibil de pe în­trea­ga Vale a Prahovei. Întreaga structură metalică a fost asamblată cu nituri. Aprinsă în septembrie, 1928. Când lumina ei a celebrat, chiar din ceruri, memoria eroilor români. Crucea de pe Caraiman a fost gata să fie distrusă de comuniști, în anii ’50. Câți­va muncitori au fost trimiși să taie brațele crucii, ca să rămână o coloană în vârful căreia să fie fixată o stea roșie. Ca pedeapsă dumnezeiască, unul dintre muncitori a căzut într-o prăpastie, iar altul și-a rupt piciorul. Speriați, demolatorii au lăsat Crucea în pace. Darul reginei Maria strălucește și azi, pe Bucegi.

Ion Longin Popescu