Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

UMĂRUL

• Cea mai mobilă dintre articulațiile noastre este umă­rul. Fiind deosebit de flexibil și în același timp com­plicat, el este tocmai de aceea foarte expus la trauma­tisme •

Maximum de mișcări, maximum de traumatisme

Foto: Shutterstock – 5

Fie că tăiem o felie de pâine, că deschidem o sticlă de apă sau ridicăm brațul ca să ne trecem pieptenele prin păr, aceste ges­turi banale din viața de zi cu zi devin o veritabilă tortură atunci când avem dureri cronice de umăr. Articulația scapulo-hu­merală (cum este denumită în limbaj medical) include trei oase: humerus (osul lung al bra­țului), omoplatul sau scapula (un os plat, triunghiular, pozi­ționat în partea posterioară a articulației) și clavicula (puntea de legătură dintre omoplat și stern). Trebuie să mai adău­găm că umărul face parte din categoria așa-numitelor articulații sferoidale, deoa­rece humerusul are un capăt sferic (cap articular sferoi­dal), care este cuprins într-o cavi­tate de forma unei cupe (cavitatea articulară). Com­parativ cu restul articula­țiilor sferoidale, cea scapu­lo-humerală posedă o cavi­tate articulară mai puțin adâncă, astfel încât alunecarea capului sferic al humerusului în interiorul ei este asigurată doar de mușchi, ligamente și cartilaje. Această particu­laritate anatomică permite umărului să execute o diversitate maximă de mișcări, dar în același timp îi conferă și o vulnerabilitate crescută la trauma­tisme. Se estimează că, dintre persoanele trecute de 60 de ani, 70% au suferit cel puțin o dată în cursul vieții lor de o afecțiune a articulației scapu­lo-humerale.

Ce se ascunde în spatele durerilor cronice de umăr?

Bursita umărului

Întrucât articulația umărului reprezintă un angrenaj extrem de complex, căci aici interacțio­nează pe un spațiu foarte restrâns o multitudine de mușchi, ligamente, tendoane, oase și burse sino­viale (săculeți plini cu un lichid ce lubrifiază mușchii), durerile pot avea numeroase cauze. Pe lângă accidentări, principalii factori declanșatori sunt lipsa de mișcare și posturile incorecte. Spe­cialiștii acuză: „Omul modern nu-și folosește umerii într-un mod adecvat struc­turii lor. Con­tracturile și indurațiile musculare, apărute, de exemplu, la nivelul brațelor sau al cefei, se răs­frâng adesea asupra umerilor.”

Foarte des întâlnit este diagnosticul de sin­drom de impingement. Afecțiunea poate apărea ca urmare a unor traumatisme, dar și spontan. Prezintă un risc crescut per­soanele care au de­pășit vârsta de 70 de ani, precum și cele a căror activitate profesională obligă la ridicarea repe­titivă a brațelor (ca în cazul constructorilor, zu­gra­­vilor sau pictorilor), ca și practicanții unor spor­turi ce presupun mișcări în forță cu brațele dea­supra capului (de pildă, înotătorii, jucătorii de tenis și baseball, canotorii, halterofilii). La înce­put, durerile sunt moderate și se manifestă nu numai la efort, ci și la repaus. Treptat, ele se inten­sifică, fiind prezente și noaptea, radiază din umăr în braț, îi reduc forța și îi limitează tot mai mult mișcările.

Bărbații sunt afectați mai frec­vent decât fe­meile, din cauza unei anumite caracteristici ana­tomice: la ei, grupul celor patru mușchi ai umă­rului este mai voluminos, deci mai ușor de prins și presat sub marginea superioară a omo­pla­tului. Consecințele pot fi mai mult sau mai puțin grave, de la leziuni (fisuri microscopice în fibrele musculare) până la rup­turi de coafă rotatorie. Ri­dicarea brațului în lateral pro­voacă dureri atât de puter­nice, încât devine în cele din urmă imposibilă.

La femeile între 30 și 50 de ani, este deseori diagnos­ticată tendi­nita calcică a umă­rului, provocată de depunerea unor săruri de calciu pe ten­doane (sau chiar în struc­tura lor). Se formează astfel depozite de calciu, cu mărimea de 1-2 centimetri, care mai întâi generează disconfort prin simpla lor prezență, însă la un moment dat se pot sparge, declanșând o inflamație de bur­să sinovială (bursită) cu dureri insuportabile. Prin­cipalii factori de risc ai tendinitei cal­cice sunt diabetul și fluctuațiile hormonale, ca acelea din perioada premeno­pauzei. Se presupune că această patologie ar fi favorizată și de predispoziția ereditară către o irigație sang­vi­nă necorespunzătoare a tendoa­nelor. Destul de răspândită printre femeile de vârstă mij­locie este și artrita scapulo-humerală, o afecțiune foarte dure­roasă, care parcurge mai multe etape și poate evo­lua până la anchiloza de lungă durată a umărului (boala poartă denumi­rea de capsulită adezivă și i se mai spune și „umăr înghe­țat”). Cauzele ei nu se cunosc cu exactitate, dar întrucât apare mai des la diabetici și la pa­cienții cu disfuncții tiroidiene, este posibil ca metabolismul să joace aici un anumit rol. Boala se desfășoară în trei stadii: în cel dintâi, care se întinde pe 6-12 săptămâni, începe restrângerea mobi­li­tății articulare, și suferindul resimte dureri vio­lente, în al doilea (cu durata de 4-6 luni) du­rerea cedează, în schimb anchilozarea progresea­ză vizibil, iar în ultimul stadiu se redobândește trep­tat mobilitatea, de regulă în decursul unui an.

E bine de știut că atunci când nu este silit să funcționeze în condiții vitrege, umărul dezvoltă arareori o artroză propriu-zisă, deoarece el nu are de suportat întreaga greutate a corpului, ca în ca­zul genunchiului sau al șoldului. Nici în ceea ce privește bolile reumatice inflamatorii, umărul nu este cel dintâi vizat. Dintre suferințele provo­cate de accidentări, sunt mai frecvente fracturile, luxa­țiile și leziunile tendoanelor. Fracturile de cla­viculă sau dislocările de umăr se întâlnesc mai degrabă la tineri.

Ce-i de făcut, dacă ne doare?

Ruptură de coafă rotatorie

* La durerile provocate de contracturi mus­culare, sunt indicate aplicațiile locale de căldură: împachetările cu fango sau nămol, buiotele cu apă caldă, terapia cu infraroșii, dușurile fier­binți.

* Inflamațiile (de pildă, cele ale burselor si­no­­viale) se tratează foarte bine cu împachetări reci.

* Gelurile analgezice cu 5% ibuprofen (ex. Nurofen Gel – Reckitt Benckiser Healthcare), Deep Relief (Mentholatum) acționează din ex­terior și se recomandă pentru o utilizare de două sau trei săptămâni. Dacă simțiți nevoia unei ad­ministrări mai îndelungate, cereți părerea unui medic, întrucât aceste preparate pot produce și efecte adverse.

* Contra artritei, vă ajută gelurile și cremele cu plante medicinale, cunoscute pentru acțiunea lor binefăcătoare, cum sunt arnica, gălbenelele și echinacea (ex. Arnigel (Boiron), Cremă cu găl­benele și arnică (Fares), Cremă cu echinacea – (DermoTIS).

* Anumite combinații de enzime sunt deosebit de eficiente în combaterea inflamațiilor; ex. Wo­benzym (Mucos Pharma).

* Dintre remediile homeopate, cel mai potri­vit în situațiile de suprasolicitare a articulațiilor și luxații este Rhus toxicodendron.

* Pentru calmarea durerilor cauzate de artro­za umărului puteți folosi extractele de gheara-diavolului, prezentate în diferite forme : Harpa­gophytum, comprimate (Dacia Plant), Artiglio del diavolo, capsule (Aboca), Gel gheara diavolului și untul pământului (Fares).

Când ne trimit la doctor durerile de umăr?

Adresați-vă cât de curând unui medic specia­list, dacă umărul dvs. prezintă simptomele de mai jos.

* Aveți o durere puternică, recurentă sau con­tinuă (eventual asociată cu alte dureri articulare și febră).

* Umărul este aproape anchilozat.

* Articulația pare slăbită și/sau instabilă.

* Umărul s-a umflat.

* Îl simțiți mai cald (probabil că s-a înroșit și pielea).

* În urma unei căderi, nu-l mai puteți ține decât într-o anumită poziție.

* Și-a modificat aspectul (constatarea este valabilă și pentru claviculă).

* Vă doare (și) când stați întinși pe pat, așa în­cât nu vă mai puteți odihni cum trebuie noaptea.

* Simțiți furnicături în braț, este lipsit de pu­tere sau amorțit (semne ce indică un deficit neu­rologic).

În următoarele situații, sunați neîntârziat la 112, pentru a chema un echipaj medical de ur­gen­ță! Durerea de umăr e semn pentru nume­roase afecțiuni:

* În partea stângă a corpului, împreună cu dureri abdominale sau retrosternale, o senzație de constricție în zona toracelui, difi­cultăți de respirație, anxietate, ame­țeală și greață (suspiciune de infarct sau de angină pectorală).

* Asociată cu dureri bruște și ascuțite în piept, agravate la efort, respirație greoaie, accelerată sau șuierătoare, tuse cu sau fără expec­torație, transpirații abundente, ame­țeală și/sau senzație de leșin, anxietate, tahicardie, hipotensiune arterială, puls scăzut, învinețirea buzelor și a unghiilor (suspiciune de embolie pulmonară).

* Este intensă și intermitentă, localizată pe partea dreaptă, fiind însoțită de o senzație de greață și de dureri în zona abdomenului superior, care pot radia în coloana vertebrală (suspiciune de colică biliară).

* În partea dreaptă, simultan cu dureri în ab­do­menul superior drept, febră sau frisoane (sus­piciune de colecistită).

Ce variante de tratament există?

Amplitudinea mișcărilor umărului devine limitată din cauza durerilor

La dureri puternice și mobilitate articulară scăzută, medicul ortoped prescrie deseori analge­zice, de obicei, un antiinflamator și antireumatic nesteroidian, ca Ibuprofenul. În cazurile grave, poate fi utilă injectarea de cortizon, însă numai pe o perioadă scurtă. O metodă modernă de trata­ment este terapia PRP, realizată prin infiltrații cu plasmă îmbogățită cu trombocite. Pe lângă faptul că este nedureroasă și se efectuează ambulatoriu, marele ei avantaj constă în utilizarea factorilor de creștere prezenți în sângele pacientului, în locul unor medicamente de sinteză, care ar putea pro­duce efecte secundare. Se recoltează o cantitate mică de sânge venos, de regulă 15 mililitri, care se introduce pentru 10 minute într-o centrifugă, obținându-se astfel o plasmă cu concentrație ridicată de trombocite, care va fi apoi injectată în articulația bolnavă a pacientului sau în tendonul lezat, știut fiind că trombocitele conțin factori de creștere cu proprietăți regenerative. Uneori, se injectează și acid hialuronic, pentru îmbună­tățirea capacității cartilajului de a înlesni aluneca­rea suprafețelor articulare. Se pot lua în conside­rare și diverse proceduri fizioterapice, ca terapia cu laser, undele de șoc sau terapia prin inducție electromagnetică de mare intensitate. La rezultate bune se ajunge de multe ori și cu ajutorul osteo­patiei, o metodă holistică, prin care se activează resursele de autovindecare ale organismului, uti­lizând în acest scop manevre manuale și exerciții.

Totuși, există și leziuni care nu se pot vindeca de la sine, de exemplu o ruptură de tendon. Aici este necesar să se intervină chirurgical. Dar, în prezent, chirurgia umărului dispune de metode inovative, care permit chiar și rezolvarea unor pro­bleme complicate, cum ar fi reconstituirea capsulei articulare, fără a se recurge la protezare. Iar majoritatea operațiilor se execută artroscopic, adică prin intermediul tehnicii laparoscopice, minim invazive. Deoarece articulația scapulo-hu­merală este mai puțin solicitată decât genunchiul sau șoldul, se ia rar decizia montării unei proteze de umăr. Protezele moderne, întrebuințate astăzi, sunt de bună calitate, perfect adaptabile la nevoile pacienților și foarte rezistente. „95% dintre ele funcționează ireproșabil și după zece ani”, de­clară medicii.

„Să folosim articulația umărului în toată complexitatea ei”

Ca la orice alte afec­țiuni, și la pro­ble­mele umărului se aplică regula de aur: mai bine să previi decât să tratezi. Gheorghe Botancea, spe­cialist osteopat, ne explică în ce fel vom reuși să ne păstrăm umerii sănătoși și funcționali.

– Ce anume din ceea ce facem sau nu fa­cem noi dăunează umerilor?

– În primul rând, sedentarismul. Pentru a ne menține articulația scapulo-humerală sănătoasă și mușchii în echilibru, nu este suficient să stăm de dimineața până seara în fața calculatorului, mișcând doar mouse-ul încolo și încoace. Astfel articulația este prea puțin solicitată, iar mușchiul pectoral o trage în față. Totodată, se îngustează spațiul din vecinătatea claviculei, traversat de vase de sânge și nervi.

– Mulți încearcă să compenseze deficitul de mișcare, practicând joggingul.

– Da, numai că și în timpul alergării, mișcă­rile umerilor sunt destul de limitate.

– Și atunci, ce ne sfătuiți?

– Ridicați-vă de la birou la intervale regulate, iar din când în când, de exemplu, ori de câte ori vă citiți mailurile, executați cu umerii rotații din față spre spate. Aveți mereu grijă să relaxați ume­rii și să respirați profund, din abdomen. La jogging, puteți crește puțin gradul de dificultate al alergării, adăugând deplasări ritmice ale umerilor în sus și în jos, rotații laterale ale brațe­lor sau pași în lateral, însoțiți de balansarea am­belor brațe. Ca principiu de bază, este important să folosim articulația umărului în toată com­ple­xitatea ei. Ați văzut cum se agață și sar mai­muțele în copaci, trecând de la o creangă la alta. Le puteți imita la sala de fitness, pe un aparat de cățărare.

– Sunt utile sporturile care includ mișcări de ridicare a brațelor deasupra capului, cum ar fi badmintonul?

– Pentru persoanele sănă­toase, da. Însă aten­ție, dacă tin­deți deja să aveți probleme: în cazul când capsula articulară și mușchii sunt con­tractați din cau­za unei solicitări insuficiente, spor­turile de acest tip riscă să provoace leziuni.

– În locul lor, ce sporturi recomandați?

– Un program de gimnastică personalizat, plimbările cu sprijin în bețe (nordic walking), îno­tul pe spate. Extrem de eficiente sunt și teh­nicile asiatice Tai-Chi sau Qigong, fiindcă ele armonizează întregul sistem al fasciilor muscu­lare.

– Ce ar trebui să facem, dacă simțim dureri la nivelul umerilor, mai ales în cursul nopții și dimineața?

– Foarte mulți oameni obiș­nuiesc să doarmă pe o parte. Această poziție presează umă­rul respectiv și îl împinge înainte, în consecință, vasele de sânge de dedesubtul claviculei au de suferit, iar mușchiul pectoral se scurtează. Dacă nu vă puteți odihni culcați cu fața în sus, aveți grijă ca atunci când dormiți pe o parte, să aveți omoplatul și brațul întoar­se spre spate.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian