– Depunerea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) la Bruxelles a deschis discuția despre reformele cerute de Uniunea Europeană, printre care se numără și reforma sistemului de pensii, aflat în dificultate cam peste tot în lume. Să ne așteptăm la creșterea vârstei de pensionare, eliminarea pensionării anticipate, modificarea sistemului de pensii speciale? Ce se va întâmpla cu Pilonul II? Din toată zvonistica ultimelor zile, cu ce certitudini rămânem?
– Nu putem cunoaște forma finală a noii legi a pensiilor, dar sigur în ea se vor regăsi, într-o formă sau alta, toate măsurile pe care le-ați menționat, inclusiv întărirea Pilonului II. Într-adevăr, sistemul de pensii în forma sa actuală întâmpină probleme de finanțare și în țările dezvoltate, datorită creșterii speranței de viață, datorate îmbunătățirii nivelului de trai și a asistenței medicale, dublate de scăderea natalității. Cu alte cuvinte, sunt prea puțini oameni activi care plătesc asigurările sociale necesare achitării pensiilor. Și la noi, raportul dintre pensionari și populația activă a ajuns aproape de nivelul catastrofal de 1:1, ceea ce face necesare împrumuturi masive din partea statului, pentru a finanța sistemul de pensii. Numărul de pensionari a sporit nejustificat, prin pensionarea unor categorii de oameni la 42-44 de ani, nivelul atins de pensiile necorelate cu contributivitatea a crescut astronomic (mai ales cele ale magistraților), și, ceea ce este crucial, populația activă a scăzut dramatic, datorită migrației masive a forței de muncă, fenomen generat de corupție și de inechitățile patronate de politicieni în ultimii treizeci de ani. Tot politicienilor le revine acum sarcina de a corecta sistemul aberant pe care ei l-au creat și l-au adus în prag de colaps. Cu cât au fost mai nesăbuiți în trecut, cu atât mai reticenți sunt ei acum, încercând să le corecteze, pentru că măsurile de corecție nu pot fi populare și nici nu pot evita categorii de care politicienii se tem să se atingă – precum polițiștii sau magistrații. De aceea, guvernanții bâjbâie și evită răspunsuri tranșante. O reformă a sistemului de pensii, așadar, ar trebui să facă parte dintr-o reformă de sistem, care să includă anticorupția. Adică dintr-un proiect de țară, pe care la București, din păcate, nu are cine să-l scrie.
– Ziua de 1 iunie marchează începutul mandatului Laurei Codruța Kovesi în fruntea Parchetului European. Ce înseamnă acest moment pentru România și cum poate influența situația internă din țară?
– Românii ar trebui să se bucure că o concetățeană a lor a fost promovată în fruntea unei instituții atât de importante, cu sarcina de a face pionierat în eradicarea corupției la nivelul UE. Nu toți românii se vor bucura, însă. Oamenii politici, care, deschis sau voalat, au dorit să scape de doamna Kovesi se vor îngrozi, pentru că partidele au corupția înscrisă în codul genetic. Nici actuala coaliție nu este mult mai brează decât PSD, inamicul nr. 1 al DNA. UDMR a fost și a rămas fidelă filozofiei demolatoare a lui Florin Iordache, iar PNL are atâtea schelete corupte prin dulapuri, încât nu are cum să se bucure de un impuls dat anticorupției, la nivel european. Aici este buba: niciunul din competitorii pentru conducerea PNL, Cîțu și Orban, nu vorbesc de justiție sau de anticorupție. Acestea par cuvinte interzise în partid, iar legea pentru desființarea SIIJ trenează în Parlament, acumulând un amendament anti-reformist după altul. Problema PNL, PSD și UDMR este însă că doamna Kovesi nu mai poate fi revocată după bunul plac al penalilor, pentru că nu mai depinde de politica românească. Guvernul va fi obligat la prudență, iar clientela partidelor va fi tristă. Adică, va fi ceva mai bine pentru cetățeni, și ceva mai greu pentru politicieni. Exact așa cum trebuie să fie.
