
– A fost supranumit „doctorul care tămăduiește cu apă” și „capelanul holerei”, pentru nenumăratele vindecări, de-a dreptul incredibile, pe care le-a obținut în boli grave. Medicina holistică, practicată de preotul german Sebastian Kneipp, părintele recunoscut al hidroterapiei moderne, de la a cărui naștere s-au împlinit luna trecută 200 de ani, își păstrează valabilitatea și în zilele noastre. Vă propunem o sinteză a metodelor sale de vindecare, care sigur vă sunt de folos –
Moștenirea unei vieți exemplare
În anii săi de studii teologice, Sebastian Kneipp descoperă în biblioteca Universității din München o carte scrisă de dr. Johann Siegmund Hahn, al cărei titlu îi trezește curiozitatea: „Puterea și lucrarea apei reci”. Lectura ei îl trimite cu gândul în copilărie. Își aduce aminte că pe vremea când dădea o mână de ajutor prin gospodăria părinților, în satul său de baștină, văzuse de multe ori cum vitele accidentate ale vecinilor erau lăsate să stea cu picioarele în apă rece. El însuși suferea deja de tuberculoză și știa că boala îi pune viitorul sub semnul întrebării, deoarece regulamentele ecleziastice interziceau acceptarea în rândurile clerului a unor candidați cu sănătatea șubredă. Prin urmare, se hotărăște să experimenteze pe propria piele. Face 2-3 băi pe săptămână, în apa rece ca gheața a Dunării, iar acasă își administrează jeturi cu stropitoarea. Metoda are efect. După ce se însănătoșește, Kneipp întrebuințează aceeași metodă pentru a-și vindeca în secret câțiva colegi suferinzi, ca și el, de ftizie. Dar nu se oprește aici. Continuă să trateze pe oricine are nevoie, astfel încât i se intentează un proces, fiind acuzat că, fără a avea pregătire medicală, a încercat să vindece cu comprese fierbinți o servitoare bolnavă de holeră. Între timp, fusese hirotonit și trimis pe un post de capelan la Augsburg. Pentru a închide procesul, se recunoaște vinovat și se învoiește să plătească o amendă de 2 guldeni, însă observând că judecătorul care pronunțase verdictul prezenta simptome de gută, nu se poate abține și îi recomandă pe loc o schemă de proceduri cu apă…
În 1854 este din nou reclamat, de astă dată, de un farmacist. Se apără în instanță, explicând că tratase numai oameni pe care medicii și farmaciștii nu izbutiseră să-i facă sănătoși sau care nu avuseseră destui bani pentru a plăti onorariul unui doctor. Este obligat să semneze o declarație scrisă, prin care promitea să renunțe la asemenea practici neautorizate. Își va încălca în curând angajamentul, deoarece în același an izbucnește o mare epidemie de holeră, care seceră multe vieți, una din ele fiind chiar cea a tatălui său. Se implică fără rezerve în îngrijirea bolnavilor și reușește să-i salveze pe 42 dintre pacienții lui. Începe să fie cunoscut, iar lumea îl numește admirativ „capelanul holerei” și „doctorul care tămăduiește cu apă”.
Se mută la Wörishofen, un sat liniștit, situat la 70 de kilometri distanță de München, pentru a deveni, din 1855, duhovnicul mânăstirii dominicane de aici. Nu se limitează însă la asistența spirituală oferită călugărițelor, ci se preocupă totodată să le asigure o hrană sănătoasă. Se îngrijește ca terenurile aflate în proprietatea mânăstirii să fie cultivate, elaborează personal proiectul de asanare a unor pășuni care musteau de apă, le învață pe măicuțe să altoiască pomii fructiferi și le deprinde cu creșterea albinelor.
În tot acest timp, îi bat la ușă din ce în ce mai mulți oameni, ca să-i ceară sfaturi și ajutor pentru problemele lor de sănătate. Printre ei, se numără și unii de rang înalt: prinți, prințese și duci, ba chiar și un maharajah. Vin toți până în sătucul său bavarez și se lasă doftoriciți. Se povestește că însăși împărăteasa Sissi a Austriei ar fi trimis după el, invitându-l la palat pentru o consultație. Pacienții de viță nobilă sunt dispuși să-l răsplătească regește, dar pe Kneipp nu-l interesează nici faima, nici banii, ci doar faptul că poate alina suferințele unor oameni, oricine ar fi ei. Pe cei lipsiți de mijloace îi tratează gratuit. Nenumăratele fișe ale bolnavilor îi vor folosi mai târziu ca material documentar pentru cartea „Cura mea cu apă”.
La Wörishofen se resimte nevoia de a asigura condiții corespunzătoare de cazare și tratament pentru afluxul tot mai mare de pacienți. Se construiesc pensiuni și hoteluri, iar în decurs de câțiva ani, satul se transformă, treptat, într-o localitate balneară (statut pe care și-l menține și în prezent), profilându-se ca o destinație turistică de succes, sub sigla „Kneipp”. În vara anului 1890 se înregistrează un număr de 6.000 de vizitatori, record absolut pentru acea vreme. Kneipp deschide seria unor conferințe publice pe teme de sănătate. Studiase enorm, aplicase în practica sa terapeutică informațiile extrase din cărți, avusese suficient timp la dispoziție pentru a reflecta și inova, astfel încât ajunsese la o viziune mult mai largă, holistică, în care se reunesc cinci principii de bază. Pe lângă hidroterapie, conceptul său terapeutic mai cuprinde și alimentația, fitoterapia, exercițiul fizic și ordinea interioară. Numai acționând ca un tot unitar, poate exista sănătate. Merită subliniat faptul că elemente similare se regăsesc atât în medicina naturopată din zilele noastre, cât și în cea tradițională asiatică, Ayurveda. Recomandările nutriționale formulate de naturistul autodidact în secolul 19 sunt valabile și astăzi. Cărțile lui menționează în jur de 60 de plante medicinale, cu îndemnul către cititori de a le încerca și a alege pe cele care li se potrivesc mai bine. Desprindem de aici ideea foarte actuală a responsabilității fiecăruia față de sănătatea sa, care se conturează și mai pregnant în contextul celui de-al cincilea principiu: ordinea interioară. Acesta trebuie înțeles ca o invitație la autoanaliză și la construirea unei structuri coerente a propriei vieți, deoarece numai astfel trupul, mintea și sufletul pot coexista în armonie.
Terapia prin mișcare

Omul modern este inactiv fizic în marea majoritate a timpului său, însă corpul nostru are nevoie să se miște. Sebastian Kneipp a înțeles aceasta și și-a îndemnat pacienții să-și întărească musculatura și să-și păstreze mobilitatea articulațiilor. Fiecare după puterile sale, desigur, dar făcând consecvent mișcare.
Efecte – În primul rând, ne vom asigura mușchi puternici și articulații capabile să funcționeze ireproșabil. Astfel, vom dobândi o postură mai corectă a corpului și ne vom consolida oasele (nutrienții nu pot ajunge la oasele ce compun scheletul și nici la cartilajele articulare, dacă aceste sisteme nu sunt suficient solicitate: întinse, presate și apoi lăsate să se destindă). De asemenea, s-a constatat că mișcarea este benefică pentru inimă și circulația sangvină, ca și pentru sănătatea psihicului.
Practica la domiciliu – Nu este necesar ca antrenamentul sportiv să vizeze neapărat performanța și să urmărească forțarea limitelor fizice. A face mișcare înseamnă, pur și simplu, a fi activ zi de zi. Sunt de folos și plimbările, pe jos sau cu bicicleta, chiar și urcarea pe scări, în loc de a lua liftul. În plus, vă puteți antrena țintit calitățile motrice: capacitatea de coordonare (stați într-un picior, schimbând la anumite intervale piciorul de sprijin), rezistența (prin mers în pas alert sau alergări, de 3 ori pe săptămână, cel puțin câte o jumătate de oră), flexibilitatea corpului (dansați, dacă vă face plăcere). Totul la libera dvs. alegere, numai mișcare să fie…
Hidroterapia
Băi, jeturi de apă, dușuri, mersul cu picioarele goale dis-de-dimineață prin iarba încă umezită de rouă, călcarea apei în cadă: apa reprezintă nucleul metodei terapeutice Kneipp.
Efecte – Stimulii termici, combinați în alternanța de cald și rece, determină o vasoconstricție pe care organismul se străduiește s-o compenseze, iar de aici rezultă o reacție ce influențează toate procesele metabolice. Aplicată constant, metoda stimulează sistemul imunitar, combate inflamațiile, ameliorează durerea și îmbunătățește rezistența la stres. Kneipp se referea la toate aceste efecte atunci când vorbea despre „călirea trupului”. De asemenea, procedurile cu apă ajută și contra tulburărilor de somn, precum și a afecțiunilor cardiovasculare.
Practica la domiciliu – Cufundați ambele brațe în apă rece pentru 30 secunde, după care nu le ștergeți cu prosopul, ci doar cu palma, apoi lăsați apa rămasă pe piele să se evapore. Baia pentru brațe este înviorătoare, fără a provoca nervozitate. Iată și un procedeu simplu de creștere a imunității: la sfârșitul unui duș cald, scădeți temperatura apei, cât suportați.
Nutriția terapeutică

O hrană simplă, naturală, alimente de origine preponderent vegetală, care să aprovizioneze organismul conform necesităților lui – pare simplu și chiar este. Căci Kneipp pledează mai ales pentru măsură și echilibru, respingând exagerările. El ne recomandă să consumăm zilnic legume și fructe proaspete, cereale integrale (ca sursă de energie) și proteine (care ne conferă stabilitate și rezistență).
Efecte – Contemporanii lui Kneipp se confruntau cu două probleme: dificultatea de a-și procura hrana și perisabilitatea ei. Dar în ultimă instanță, dieta propusă de el conține exact acele componente pe care nutriționiștii le consideră astăzi sănătoase, deoarece ne furnizează toți nutrienții importanți – vitamine, minerale și oligoelemente. Consumate crude sau preparate neagresiv, alimentele își păstrează valoarea nutrițională. Cei ce au posibilitatea ar trebui să-și cultive personal legumele și zarzavaturile și să mănânce mai curând produsele lactate obținute de la animale de țară, lapte, brânză de oaie și de vacă, și mai puțin carnea lor. Respectând aceste principii, vom evita așa-numitele boli ale civilizației (de exemplu, diabetul de tip 2), declanșate ca o consecință a alimentației greșite.
Practica la domiciliu – Să nu vă lipsească nicio zi din farfurie legumele de sezon. Aveți grijă să vă alcătuiți un meniu variat și lăsați pauze destul de lungi între mese, pentru a da organismului timpul necesar digestiei. Preparați-vă singuri mâncărurile, întrebuințând ingrediente proaspete, și renunțați la soluțiile comode, de tip fast-food.
Fitoterapia
Dintotdeauna, oamenii au căutat ajutor la plante, pentru a-și alina suferințele trupului. Astfel s-a constituit de-a lungul veacurilor un imens tezaur de cunoștințe despre puterea tămăduitoare a regnului vegetal.
Efecte – Numeroase plante conțin în frunzele, florile, rădăcinile sau în tot organismul lor, diferite substanțe, ce au fie rolul de a îndepărta animalele care ar încerca să le mănânce ori de a distruge microorganismele dăunătoare, cum sunt ciupercile și bacteriile, fie pe acela de a anihila stresul oxidativ. Printre acestea se numără uleiurile eterice, principiile amare, tananții, glicozidele, saponinele, flavonoidele, mucilagiile și fibrele.
Practica la domiciliu – Proaspăt culese sau uscate, pătrunjelul, mărarul, tarhonul, leușteanul, cimbrul, rozmarinul și alte verdețuri ne servesc drept condimente sănătoase, îmbunătățind gustul mâncărurilor. Cel mai adesea, plantele se administrează sub formă de ceai. Recomandările lui Kneipp: din valeriană, roiniță, hamei și mentă, în părți egale, se poate obține o infuzie care liniștește nervii și ne ajută să avem un somn odihnitor. Nalba și pătlagina calmează tusea. Extractele la rece sau infuziile răcite, preparate din flori de fân, urzici sau flori de soc, sunt utilizate în comprese, împachetări sau băi terapeutice, pentru combaterea durerilor reumatice.
Ordinea ca terapie

Astăzi, noi vorbim despre echilibru interior, pauze de relaxare și concentrarea atenției pentru conștientizarea momentului prezent (mindfullness). Kneipp compara organismul uman cu un mecanism care amenință să se gripeze, atunci când coerența funcționării lui se perturbă. Rotițele care îl compun pot fi intacte, însă dacă printre ele se strecoară ceva ce le îngreuiază mișcarea ori o blochează total, acel element care produce dezordine trebuie îndepărtat, în scopul de a restabili funcționarea ireproșabilă a sistemului.
Efecte – În situații stresante, organismul secretă cortizol, un hormon care, pe termen scurt, ne mărește exponențial capacitatea de acțiune și eficiența, în schimb restrânge funcționarea unor organe și sisteme (a celui imunitar, de pildă). Când stresul se reduce sau dispare, totul revine la starea anterioară. Deci, orice interval încărcat de tensiune nervoasă trebuie să fie urmat de o relaxare, căci dacă nivelul cortizolului se menține ridicat pe o perioadă mai îndelungată, aceasta va provoca daune în întregul organism.
Practica la domiciliu – Ca remediu în fazele acute de stres, Kneipp recomandă câteva respirații controlate, profunde, realizate cu antrenarea mușchiului diafragmatic. Pentru a vă regăsi liniștea și a gestiona mai bine stresul, practicați yoga sau Tai-Chi, notați-vă stările sufletești într-un jurnal ori, dacă aveți talent la desen, luați lecții de pictură.
Viața, pe scurt
17 mai 1821 – Viitorul preot și terapeut se naște într-o familie modestă din Stephansried, o localitate din ținutul Allgäu, în Bavaria.
1847 – Se îmbolnăvește de tuberculoză.
1848 – Începe să studieze teologia. Reușește să-și vindece boala de plămâni cu ajutorul băilor reci, folosind jeturile de apă.
6 august 1852 – Este hirotonit și numit capelan la Augsburg. Datorită activității sale neobosite de ajutorare a suferinzilor, devine cunoscut ca „doctorul care tămăduiește cu apă”.
2 mai 1855 – Începând de la această dată, este duhovnicul călugărițelor din mânăstirea dominicană de la Wörishofen. În anii ce urmează, își dezvoltă conceptul terapeutic de tip holistic.
1886 – Iese de sub tipar lucrarea sa de referință „Cura mea cu apă”. O a doua carte importantă, intitulată „Așa ar trebui să trăiți”, apare în 1889.
17 iunie 1897 – Moare la vârsta de 76 de ani.
Din cugetările lui Sebastian Kneipp
* Natura este cea mai bună farmacie.
* Sănătatea n-o cumperi de la prăvălie, ci o dobândești prin felul cum îți duci viața.
* Toți doresc să fie sănătoși și să aibă o viață lungă, dar puțini fac ceva pentru asta.
* Calea către sănătate trece prin bucătărie, nu pe la farmacie.
* Dacă bagi de seamă că ai mâncat, înseamnă că deja ai mâncat prea mult.
* Cel ce nu dorește să investească zilnic în sănătatea lui va fi nevoit într-o zi să sacrifice mult din timpul său pentru boală.
* Când omul nu vrea, nu e nimic de făcut. Nici zeii, nici revărsarea apelor n-au puterea de a birui prostia.