Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Boala de reflux gastroesofagian

Stomacul iritabil

Foto: Shutterstock – 6

De obicei, nu suntem conștienți de faptul că stomacul nostru este o pungă plină cu acid. Ne dăm seama de aceasta abia în momentul când sucurile gastrice corozive se strecoară prin orificiul cardia, situat la extremi­tatea superioară a stomacului, pentru a se revărsa în esofag: în spa­tele sternului apare atunci o sen­zație puternică de arsu­ră, durerea ne săgetează în capul pieptului, iar uneori se adaugă eructațiile acide și greața. Câteodată, acidul urcă până în zona farin­giană. În mod normal, el ar trebui să rămână acolo unde îi este locul, adică în stomac – re­cipientul anume con­struit, pen­­tru a suporta fără probleme acel lichid caus­tic. Sucul gas­tric pătrunde însă în esofag, a cărui mu­coasă nu este deloc pregă­tită să reziste contactului cu acidul clorhidric. De multe ori, arsurile se manifestă doar ocazional, reprezentând even­tual nota de plată pentru exce­sele comise la o petrecere: un meniu încărcat, mâncăruri din cale afară de con­sistente și grase, combinate cu alcool din belșug, poate și o țigară-două, dacă nu mai multe…

Asemenea accidente se uită repede. Dar situa­ția se agravează când durerea, arsurile și întreg cortegiul de neplăceri adiacente revin constant. Atunci nu mai vorbim de o întâmplare, ci de o boală – și anume, boala de reflux gastroesofagian (BRGE), care afectează în prezent nu mai puțin de 20% din populația adultă. Pe lângă arsurile și durerile cvasipermanente, simptomatologia BRGE mai include: gust acru în gură, senzație de nod în gât, dificultate la înghițire (disfagie), refluarea conținutului gastric în cavitatea bucală (regurgi­tare), mai rar și vomă, răgușeală și jenă în gât, tuse uscată, tulburări de ritm cardiac. Sunt ame­nințați să dezvolte un reflux gastroeso­fagian în special cei la care se regăsesc următorii factori de risc: obezitatea, diminuarea fluxului salivar, fu­matul, astmul bronșic, diabetul și anu­mite pato­logii ale țesutului conjunctiv, de pildă sclero­der­mia.

Investigații necesare

Cea dintâi investigație necesară pentru sta­bilirea diagnosticului este endoscopia digestivă su­perioară, care permite medicului să examineze din interior mucoasa esofagului, a stomacului și duodenului, cu ajutorul unei camere video montate la capătul unui tub subțire și flexibil: endoscopul. Imaginile înregistrate de cameră sunt proiectate pe un ecran. Dacă urmează să vi se facă o endo­scopie, nu veți avea voie să mâncați sau să beți cu opt ore înainte de procedură (excep­ție fac doar apa și ceaiul) și, totodată, este interzis să vă admi­nistrați antiacide, pansamente gastrice și supli­mente cu fier. Trebuie întreruptă și medi­ca­ția anti­coagulantă. În cazul când sunteți fumă­tor, vi se va cere ca, din seara precedentă, să nu vă mai atingeți de țigări. Manevra nefiind dure­roasă, se efectuează doar cu o ușoară sedare. Pa­cientul stă întins pe un pat, culcat pe partea stângă, iar medicul îi plasează în cavitatea bucală, în scopul de a o proteja, o piesă confecționată din plastic. Apoi introduce en­do­scopul, înaintând cu gri­jă, iar când ajunge în sto­mac, suflă o oarecare can­titate de aer sub pre­siune și astfel desface pliurile mu­coa­sei gastrice, pentru a o cerceta în amănunt. În timpul endo­scopiei se pot preleva și eșantioane de țesut pentru biopsie sau pentru verificarea posibilei prezențe a unei infecții cu bacteria Heli­cobacter py­lori. Se recomandă ca pa­cientul să vină la clinică însoțit, deoarece sedarea îi va provoca o stare de vagă som­nolență. Din ace­lași motiv, ar fi prudent ca el să nu se urce la volan în următoarele 24 de ore. După endo­scopie, foarte puține persoane acuză un mic dis­confort în gât, însă mulți con­stată o balo­nare, care va dis­părea curând. Dacă vă apar dureri, scaune de cu­loare nea­gră sau văr­sături, anunțați neîn­târziat medicul.

Se poate întâmpla ca endoscopia să nu evi­dențieze nimic deo­sebit și, totuși, persoa­na în cau­ză să fie chi­nuită de arsuri cum­plite. În astfel de îm­prejurări, își dovedește utilitatea pH-metria esofagiană computerizată – o tehnică modernă, folo­sită pentru determinarea cu exactitate a tuturor aspectelor legate de reflu­xul gastroesofagian: traseul parcurs, momentele când se produce, amploarea, ca și corelarea lui cu diverse simptome ce ar putea aparține altor afecțiuni. Investigația se realizează prin inter­mediul unui tub de unică folosință, care se in­troduce (cu o mică anestezie locală) printr-una dintre nări, fiind apoi condus până în stomac. El are în vârf un senzor ce mă­soară aciditatea, în vre­me ce capătul exterior este conectat la un dispozitiv de înregistrare, alimentat cu baterii și purtat de pacient pe corpul său (de re­gulă, atașat de o curea la talie). Modul lui de funcționare nu se deosebește cu nimic de cel al monitoarelor Holter, întrebuințate de medicii car­diologi pentru urmărirea tensiunii arteriale și a rit­mului cardiac. Aparatul înregistrează non-stop informațiile trans­mise de senzor, pe durata a 24 de ore, timp în care bolnavul își desfășoară liber programul de fiecare zi: activitățile de rutină, mesele, somnul. El trebuie doar să se țină departe de sursele unor câmpuri magnetice de mare intensitate (telefoane mobile, antene de satelit, echipamente de trans­misie și radiolocație etc.), și să evite radiațiile ultraviolete și termice. La sfâr­șitul intervalului, medicul descarcă într-un com­puter datele stocate în dispozitiv și le interpre­tează. Se pune în mișcare un sistem complex de calcule, din care va rezulta un diagnostic precis.

Poteci greșite

Prin structura lui anatomică, stomacul ar trebui să-și evacueze conținutul într-o singură direcție: către intestin. Boala de reflux gastro­eso­fagian este o anomalie care apare în momentul când meca­nismul de închidere dintre esofag și stomac începe să funcționeze defectuos. Orificiul aflat la capătul esofagului este înconjurat de un mușchi inelar cu rol de valvă (sfincterul esofagian inferior), care se strânge automat după fiecare înghițitură, pentru a nu permite conținutului gastric să se deplaseze în sens invers. În anumite situații însă, sfincterul își pierde tonusul – dintr-o serie de cauze, pe care medicii nu reușesc să le explice decât parțial. Ei au constatat, de pildă, că 80% dintre pacienții cu BRGE sunt supraponderali, ceea ce înseamnă că disfunc­ționalitatea ar fi provocată în acest caz de excesul de greutate, care presează asupra orga­nelor. De asemenea, 60% dintre fe­meile gravide prezintă feno­mene de reflux în ultimele trei luni de sarcină, din pricina slăbirii mușchiului inelar, ca urmare a modificărilor hormo­nale, petrecute în perioada respectivă. Se consideră că boala de reflux ar putea proveni și dintr-o hernie hiatală, cu atât mai mult, cu cât cele două afecțiuni apar frecvent împreună. Hernia hiatală constă în mi­gra­rea unei porțiuni a stomacului din cavitatea abdominală în cea toracică. Partea superioară a trunchiului este separată de abdomen prin dia­fragmă, un mușchi ce lasă să treacă dintr-o parte în alta doar aorta și esofagul, prin două orificii numite hiatusuri. Obezitatea, sarcina, trauma­tismele toraco-abdominale și eforturile fizice re­petate (de exemplu, ridicarea de greutăți sau contractarea puternică a mușchilor abdo­menului la defecație) pot să lărgească hiatusul (și uneori să provoace chiar o ruptură în diafragmă), dând stomacului posibilitatea de a aluneca parțial în cutia toracică, iar schimbarea de poziție pre­judiciază funcționarea sfincterului esofagian.

În boala de reflux, gastroenterologii prescriu medicamente antiacide, în sco­pul neutralizării acidului din stomac, și inhibitori ai pompei de protoni (anti­secretoare gastrice), pentru reducerea pro­duc­ției de sucuri acide. Medicația ajută, dar în același timp este necesar ca pacienții să-și schim­be regimul alimentar și stilul de viață: să evite alimentele iritante, alcoolul și țigările, să bea mai puțină cafea (preferabil deloc), să ia cina cu minimum trei ore înainte de culcare, să-și țină sub control greutatea corporală, să reducă stresul și să renunțe la unele obiceiuri care le pot agrava suferința, cum ar fi acela de a purta îmbrăcăminte strâmtă sau de a se odihni întinși pe pat, după masa de prânz. Chiar și pentru somnul de noapte se recomandă ca toracele să nu fie poziționat orizontal, în linie cu restul corpului, ci înălțat cu 10-15 centimetri, iar pentru aceasta se găsesc în comerț perne speciale, de forma unui plan în­clinat.

Netratat, refluxul gastroesofagian poate da naștere unor complicații. La aproximativ 50% dintre bolnavi se instalează o esofagită de reflux, manifestată prin dificultate sau durere la înghițire. E vorba despre o inflamație cronică a mucoasei esofagului, generată de contactul frecvent cu aci­dul. Iar 10-15% dintre pacienți (în general, unii cu o vechime a bolii mai mare de 10 ani) dez­voltă o patologie mult mai primejdioasă: sindro­mul Barrett. În zona infe­rioară a esofagului, în apro­pierea orificiului de comu­nicare cu stomacul, celulele suferă transformări. În unele cazuri, se produc mo­dificări precanceroase (displazie), care în timp pot avansa până la stadiul unui cancer esofagian.

Cei care nu se pot aco­moda cu un tratament me­dicamentos ce trebuie urmat consecvent ani de zile sau la care el nu dă rezultate, precum și cei care se confruntă deja cu complicații ale bolii sau cu consecințe ce trec dincolo de sistemul digestiv (cum ar fi otitele recurente, eroziunea smalțului dentar sau arit­miile cardiace) ar trebui să ia în considerare varianta unei intervenții chirurgicale. Reconstruc­ția sfincterului esofagian este operație minim invazivă, laparoscopică, executată prin cinci incizii de maximum 1 centimetru, ceea ce per­mite ulterior o recuperare rapidă. Capătul in­ferior al esofagului este înfășurat cu o porțiune din pere­tele stomacului, realizându-se asfel o man­șetă ce va prelua rolul de valvă antireflux. Pacientul are permisiunea să bea lichide încă din ziua când a fost operat, iar de a doua zi, va con­suma alimente pasate, timp de o lună, după care poate reveni la alimentația sa obișnuită.

Cum vă puteți ajuta singuri

Iată câteva soluții la îndemână, la care se poate recurge oricând pentru a calma arsurile la stomac, atunci când ele apar numai oca­zional.

* Alimente benefice – Cartofii, orezul, pâi­nea albă, pastele, bananele și alte alimen­te cu conținut de amidon reușesc să anihileze, cel puțin temporar, excesul de acid gastric. Un efect similar îl au și fulgii de ovăz, nucile sau migda­lele. De asemenea, se știe că varza albă poate re­duce aciditatea gastrică și gră­bește vindecarea le­ziunilor mucoasei, la nive­lul stomacului. Prepa­rați-vă zilnic o salată din 300-400 grame de var­ză crudă sau beți un pahar de suc proaspăt stors.

* Medicamente – În farmacii se găsesc și se eliberează fără rețetă două categorii de medi­ca­mente care combat hiperaciditatea. Cel mai frec­vent întrebuințate sunt antiacidele, preparate cu efect simptomatic, ce includ în formula lor să­ruri de calciu, magneziu sau aluminiu, datorită că­rora neutralizează aciditatea gastrică, calmând ast­fel arsurile și durerea din capul pieptului. Printre cele mai cunoscute se numără: Dicarbo­calm (cu săruri de calciu și magneziu), Maalox (aluminiu și mag­neziu), Rennie (calciu și mag­neziu), Calmo­gastrin (săruri de magneziu și bi­car­bonat de so­diu). Deși sunt comercializate fără prescripție medicală, ele n-ar trebui luate timp înde­lungat și în doze consistente, deoarece canti­tățile mari de magneziu provoa­că dia­ree, iar sărurile de alumi­niu riscă să con­stipe. Totodată, este bine de știut că anti­acidele interferează cu acțiunea anumi­tor substanțe, în special cu aceea a anti­bioticelor, și din această cauză se recomandă ca ele să fie administrate cu două ore înainte sau după oricare alt preparat farmaceutic. Cea de-a doua gru­pă de medicamente utilizate în tratamentul hiperaci­dității gas­trice cuprinde inhibi­torii pompei de protoni [ex. Omepra­zol (Te­rapia), Omez (Dr. Reddys), Nexium (Astra Zeneca)]. Rolul lor este acela de a inhiba pro­ducerea de secreție acidă la nivelul stomacului. Nici acestea n-ar trebui folosite pe termen lung, decât cu acordul unui medic gastroenterolog.

* Plante și alte remedii naturale – Fito­terapia vă oferă o multitudine de soluții eficiente pentru stomacul iritat. Cel mai apreciat dintre leacurile tradiționale este pulberea din rizomul de obligeană: luați din ea, de 2 sau 3 ori pe zi, câte un vârf de cuțit înaintea meselor. Sau puneți o lin­guriță de pulbere în 250 ml de apă clocotită și infuzați 15 minute. Beți 2 căni pe zi, cu 30 de mi­nute înainte de a vă așeza la masă. Și florile de salcâm sunt cunoscu­te pentru proprietățile lor alcalini­zante. O lingură cu flori uscate se infu­zează 15 minute în 250 ml de apă în clocot și se beau 2 căni pe zi, după mese. Uscați frunzele de pătlagină și mă­cinați-le în râșnița de cafea, pentru a le transforma în pulbere. Luați câte 2-3 vârfuri de cuțit de 2-3 ori pe zi. O altă variantă de terapie: puneți 2 lin­guri de pulbere în 200 ml de apă clocotită, aco­periți vasul pentru 10-15 minute, apoi strecurați. Din această infuzie veți lua câte 1 linguriță la 2-3 ore, pe tot parcursul zilei. Mușețelul este unul dintre principalele remedii utilizate în afecțiunile stomacului. Una sau două lingurițe cu flori uscate se lasă la infuzat 20 de minute în 200 ml de apă. Se beau 1-2 ceaiuri pe zi, pe sto­macul gol. Aproa­pe identic se prepară și gălbenelele: 2 lingurițe cu flori, infuzate 15-20 de minute, în 200 ml de apă. Obțineți astfel o cană de ceai, pe care o veți bea fracționată, între mese, până la sfârșitul zilei. Coada-calului se administrează sub formă de decoct: 1 linguriță cu plantă mă­runțită se fierbe timp de 15 minute în 250 ml de apă, după care se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Pulberea din rădăcina de lemn dulce este un excelent antiacid natural. Luați câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, înaintea meselor prin­cipale, însă nu prelungiți cura mai mult de 3 luni. De mare folos vă poate fi și ceaiul de ghim­bir: tur­nați o cană cu apă clocotită peste jumătate de linguriță din rădăcina proaspăt rasă și infuzați 15 minute. Se bea cu 15-20 de minute înainte de masă.

Plantele amintite mai sus, precum și altele, se regăsesc și ca extracte farmaceutice, alături de anumite substanțe minerale, în componența unor preparate cu care vă puteți ajuta pentru liniștirea stomacului, de exemplu: Stomacalm (Herbage­tica) – obligeană, lemn-dulce, zmeur, tei, passi­flora, chitosan, Reglacid (Hofigal) – mușețel, cătină, sunătoare, cimbru, lavandă, amarant, Ulcogastrin Forte (Rotta Natura) – pătlagină, roi­niță, busuioc, sulfină, salcâm, sunătoare, păpădie, mușețel, găl­benele, zmeur, NeoBianacid (Abo­ca) – flavo­noide, polizaharide, minerale.

Senzația de preaplin și balonările pot fi com­bătute cu uleiul de chimen (ex. Ulei de chimen + ghimbir, capsule (Parapharm)), care favorizează eliminarea gazelor intestinale, relaxând întregul sistem digestiv. Chiar și câteva picături din uleiul esențial de chimen, puse în lampa de aromate­rapie sau într-un difuzor de arome, își vor face simțită influența benefică. Un puternic efect de alcalini­zare a conținutului stomacal vă oferă și curele cu argilă.

* Renunțări – Evitați alcoolul și nicotina, fiindcă slăbesc sfincterul esofagian inferior și stimulează producția de acid gastric. Citricele, ciocolata, toate dulciurile concentrate, alimentele grase, iuți și fierbinți agresează mucoasa gastrică, deci renunțați la ele sau cel puțin reduceți sub­stanțial consumul. Masa de seară n-ar trebui să fie prea consistentă și nici luată la o oră târzie, ca să nu aveți arsuri la stomac în timpul nopții.

* Băuturi – Laptele (ca și varianta lui vegeta­riană, laptele de migdale), sucul de morcovi, cea­iurile de mușețel, gălbenele sau ghimbir cal­mea­ză stomacul. În schimb, la păhărelul de băutură aperitivă, la Cola, sucurile din comerț, apele car­bonatate, precum și la cafea ar fi mai bine să re­nunțați.

* Controlul greutății – Mulți pacienți cu gas­trită hiperacidă sunt supraponderali. Presiunea exercitată de masa corporală excedentară în zona abdomenului favorizează apariția arsurilor retro­sternale. Deseori, suferinzii reușesc să-și amelio­reze simptomele doar prin reducerea greutății cu câteva kilograme și ținerea ei sub control.

* Reducerea stresului – Se constată adesea că stresul psihic și emo­țiile negative provoacă disfunc­ționalități la nivelul stomacului. De aceea, ar fi util să vă alegeți și să practicați consecvent o tehnică de relaxare, cu ajutorul căreia să con­tracarați efectul facto­rilor stresori.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian