Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA „FORMULA AS”

* Tatiana Tolstaia, „Pereți albi”, tra­du­cere și note de Raluca Davicenco, Edi­tura Curtea Veche (tel. 0744/36.97.21), 384 p.

Editura Curtea Veche a fost, cred, prima care s-a încumetat să publice sistematic, începând din anii 2000, scriitori ruși contemporani, până atunci necunoscuți cititorilor de la noi. Datorită acestei edituri am putut afla că filonul aurifer al literaturii ruse nu a fost acoperit de steril, că cei 70 de ani de dirijism propagandistic și cenzură n-au reușit să sufoce rezervele bogate de talente, care au ieșit la lumină după 1990. Grație tra­ducerilor din colecția „By­blos” i-am cunoscut pe An­drei Kurkov, Vladimir So­rokin, Viktor Pelevin, Mi­hail Șișkin, Irina Denej­ki­na, Marina Stepnova, Mi­hail Kononov ș.a. – ro­man­cieri unul mai puternic și original ca altul. Desi­gur, și alte edituri impor­tante au cumpărat drepturi de tra­ducere pentru scrii­tori ruși de azi, deja cu me­ritat suc­ces internațional (Uliț­kaia, Vodolazkin, Guzel Iahina, de exem­plu), astfel încât e clar că tradiția marii literaturi ruse con­tinuă în forme moderne și cu o tematică din care nu poate lipsi soarta cetățenilor sovie­tici din secolul XX. Printre revelațiile seriei rusești de la Curtea Veche s-a aflat și Tatiana Tolstaia. Ro­manul ei „Zîtul”, tradus în 2006 de Luana Schi­du, o antiutopie postapocaliptică, descria o Ru­sie reîntoarsă la primitivism și luptă in­divi­duală pentru supraviețuire, cu o imagi­nație, in­clu­siv stilistică, prodigioasă, cu profun­zimi abi­sale dar și cu ironie postmodernă. „Zî­tul” i-a im­pus la noi numele strănepoatei lui Lev Niko­laevici datorită și performanțelor tradu­cătoarei. Scrii­toa­rea cu geniu în gene era cunos­cută și în SUA, unde lucrase între 1980-1990 în mediul acade­mic și publicase eseuri în cele mai citite publi­cații literare americane. După căderea comu­nis­mului s-a întors în Rusia unde a căpătat o mare popularitate nu doar prin articole necru­ță­toare ci mai ales ca realizator al unui talk-show pe teme culturale și politice. Literatură de ficțiune a scris mai puțin. La Curtea Veche i-a mai apărut un volum de povestiri, „Lumi ete­rice”, în care se regăseau amestecul de fana­tism și realism, de particular rusesc și universal u­man, în stilul virtuoz care o consacrase. „Pereți albi” e un volum compozit, cu povestiri dar și cu eseuri și publicistică. Ponderea o au poves­tirile despre oameni banali, puși față în față cu degradarea năzuințelor în timp și din tristețea că­rora irupe fantezia nostalgică, magia bas­mului. Bătrâni, copii și adulți, legăturile schim­bă­toare dintre ei, bunătatea și cruzimea, văzutele și nevăzutele unei lumi fluide sunt povestite cu o măiestrie în care intertextualitățile, satira, amestecul de Go­gol, Cehov, Bulgakov și Nabo­kov, citatele și sin­tag­mele integrate în texte le dau proprietăți telescopice. Iar considerațiile ne­complezente despre ruși din capitolul de publi­cistică, eseurile literare sau reportajele în care își povestește ex­periențe personale din călătorii în locuri mitice – Ierusalim și Grecia – intere­sează și ele prin luciditate, umor și acuitate a percepției. „Pereți albi” ne întărește con­vin­gerea că Tatiana Tols­taia e o scriitoare excep­țională. Păcat doar că, deși avem traducători din rusă care și-au dovedit inteligența creativă pe texte dificile, editura a încredințat transpunerea acestei cărți unei tinere fără experiență, care nu prea știe nuanțat româ­nește și nici nu prea e familiarizată cu literatura clasică rusă.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian