Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Când trupul îmbolnăveste sufletul

– Suferiți de depresie, anxietate, atacuri de panică, iar medicamentele pe care le luați nu vă sunt de folos? ATENȚIE! Aceste suferințe pot fi provocate de infecții! Bolile trupului tulbură creierul –

Infecțiile produc tulburări psihice

Foto: Shutterstock – 3

Interconexiunea dintre suflet și trup este un fapt recunoscut. Cei ce se confruntă cu stresul pe termen lung dezvoltă frecvent simptome fizice. Dar și un om care suferă de o afecțiune cronică este expus riscului ca această povară suportată continuu să se răsfrângă asupra psihicului său, dând naștere unor stări depresive și anxioase, sau unor obsesii. Acesta este obiectul de studiu al unei ramuri științifice interdisciplinare relativ tinere, numite psihoneuro­imu­nologie (psihoimunologie), care se ocupă de con­lucrarea sistemului imun cu cel nervos și cu psi­hicul, urmărind și încercând să explice modul cum ele se influențează reciproc. Fondatorul ei a fost psi­hologul american Robert Ader (1932-2011), pro­fesor la Universitatea Rochester, al cărui experi­ment realizat în anul 1974, mai întâi cu animale de laborator și apoi cu subiecți umani, a jalonat această direcție de cercetare.

S-a dovedit că sistemul imunitar, unul dintre cele mai complexe mecanisme ce funcționează în corpul nostru, poate interveni efectiv în procesele chimice care au loc la nivelul creierului. Suferințele fizice provoacă crize sufletești, la rândul lui, și tru­pul poate îmbolnăvi sufletul. Fenomenul nu este atât de rar pe cât am fi înclinați să credem, iar ob­servațiile cercetătorilor lor sunt edificatoare. La 10-20% dintre pacienții diagnosticați cu depresie și psi­hoze, analiza lichidului cefalorahidian a evidențiat anumite procese imunologice legate de boli.

Au produs senzație în lumea medicală cercetă­rile pe această temă efectuate la Universitatea din Copenhaga. Întrucât autoritățile sanitare din Dane­marca țin o evidență riguroasă a cazurilor de boală, specialiștii au avut posibilitatea de a urmări evoluția tuturor copiilor născuți între anii 1995 și 2012. Eva­luarea statistică a datelor a confirmat, fără drept de apel, corelația dintre prezența timpurie a unor infecții și tulburările psihice dezvoltate mai târziu. Copiii de vârste foarte fragede ai căror părinți s-au văzut obligați să-i interneze la un moment dat într-o clinică din cauza unor infecții grave au prezentat ulterior un risc cu 84% mai ridicat de a primi un diag­nostic de afecțiune psihică – fie că era vorba de tulburări de personalitate și comportament, de au­tism, hiperactivitate sau tulburări obsesiv-compul­sive.

Suferințele de ordin sufletesc explodează

Pe plan mondial, ca tendință generală, se face re­marcată o incidență crescută a suferințelor de or­din sufletesc: un adult din trei prezintă în decursul unui an o formă sau alta de dezechilibru psihic, femeile fiind mai frecvent afectate decât bărbații, iar tinerii – mai frecvent decât vârstnicii. În aseme­nea condiții, devine extrem de importantă alegerea celei mai eficiente dintre variantele terapeutice. Până în urmă cu câțiva ani, ideea de a utiliza anti­bio­tice pentru a ține sub control o tulburare psihică ar fi părut complet absurdă, totuși, în prezent, medi­cii recurg în unele cazuri și la această soluție. O echipă de cercetători de la Clinica universitară Cha­rité din Berlin a testat, în cadrul unui studiu derulat cu implicarea a circa 160 de pacienți, eficacitatea minociclinei (un antibiotic din clasa tetraciclinelor) în combaterea depresiilor severe. „O serie de studii anterioare consemnau deja rezultatele pozitive obținute cu administrarea minociclinei la pacienții cu schizofrenie”, au declarat specialiștii. Un alt stu­diu, de astă dată mult mai amplu, inițiat în cola­borare de oameni de știință britanici și australieni, a evaluat efectul terapeutic asupra depresiei severe a unor antiinflamatoare – printre care minociclina, dar și aspirina – și a condus la concluzia că ele sunt eficiente mai ales atunci când se administrează în com­­binație cu medicamentele psihotrope. O core­lație asemănătoare între slăbiciunea sistemului imu­nitar și depresie se observă și în contextul sclerozei multiple, o boală inflamatorie de natură autoimună, la care celulele imunitare scăpate de sub control distrug teaca de mielină ce protejează fibrele ner­voase din creier și măduva spinării, consecința fiind o pierdere parțială a mobilității, manifestată de obi­cei la membrele inferioare. Deocamdată, specia­liștii n-au reușit să determine cu exactitate felul în care modificările distructive produse în creier pro­duc tul­burări psihice.

Nebuna care suferea de encefalită

Unele cazuri parcurg o evo­luție dramatică. În SUA trăiește o femeie care a fost identificată drept pa­cientul zero în a­cest dome­niu al patologiei ata­cu­rilor bolilor fi­zice asupra cre­ierului. Ziarista newyorkeză Susannah Caha­lan avea doar 24 de ani în 2009, când a devenit, peste noapte, o urgență psi­hiatrică majoră. Tânăra scotea țipete înfio­rătoare, se zbătea și lo­vea în jur cu pumnii, pentru ca în clipa următoare trupul ei să încremenească, transfor­mat parcă într-o stană de pia­tră. Cahalan a avut no­roc, fiindcă vâlvătaia care îi mistuia creierul a fost stin­să înainte de a produce daune ireparabile. După o lună, medicii și-au dat seama că simptomele psi­hice proveneau de la o en­ce­falită și i-au prescris tine­rei femei un tratament adecvat. Pacienta s-a însănătoșit și apoi și-a descris cumplita experiență de viață într-o carte, care a fost ecranizată în 2016. Filmul poate fi vizionat pe Net­flix sub titlul „Luna mea de nebunie” (în original, pe­licula se numește „Brain on Fire”/ „Creier în flă­cări”). Medicii sunt de părere că această afecțiune gravă, cu manifestări bizare, ar explica și cazurile de pretinsă posesiune demonică înfățișate în filme precum „Exorcistul”. Un parcurs similar al bolii, însă mai puțin agresiv, se întâlnește și în encefa­lopatia Hashimoto, care derivă (din fericire, extrem de rar) din tiroidita Hashimoto, o afecțiune auto­imună a glandei tiroide, ce poate provoca uneori și o inflamație la nivelul cre­ierului, ducând astfel la apa­riția unor modificări comportamentale severe.

Sufletul este mai vast decât creierul

Tulburări de personalitate, stări anxioase, obse­sii, depresie, psihoze, tulburări de comportament alimentar, dependențe – suferințele sufletului pot îm­­brăca o multitudine de forme. În momentul când au descoperit că, în unele cazuri, infecțiile sau reac­țiile autoimune poartă vina pentru dezechilibrele psihice, cercetătorii au deschis noi opțiuni de trata­ment. Căci, cu toate că antidepresivele și psihote­rapia izbutesc să elibereze zi de zi o mulțime de oameni din temnița sumbră a deznădejdii, încă mai există pacienți aparent fără speranță și medici care se străduiesc zadarnic să-i ajute. Acestor prizonieri ce nu găsesc calea spre lumină, progresele psiho­imu­nologiei le oferă o șansă uriașă de vindecare. Tot mai mulți medici se conving în prezent de faptul că și trupul poate îmbolnăvi sufle­tul, iar aceasta va contribui la ie­șirea din impas a psi­hiatriei ca spe­cia­litate medicală, afir­mă neuro­logul Edward Bull­more, de la „Universitatea Cam­bridge”. În car­tea sa, intitulată „Su­fle­tul bol­nav”, el arată că unele teo­rii, con­siderate mul­tă vre­me infailibile, cum era și aceea potrivit căreia depre­sia n-ar fi altceva decât o conse­cin­ță directă a carenței de sero­to­nină, s-au dovedit în cele din urmă false. Iar medicamentele dezvoltate în virtutea acestei con­cepții, ca faimosul Prozac, ce­lebrat prin anii ’80 ca o reali­zare epocală a industriei farma­ceu­tice, n-au corespuns nici pe departe așteptărilor.

Sufletul este „un tărâm vast”, scria medicul și dramaturgul austriac Arthur Schnitzler, acum mai bine de un secol, la data când Sigmund Freud făcea furori la Viena, și nu numai acolo, cu metoda lui psihanalitică. Și cu siguranță că sufletul este mai vast decât creierul, acel conglomerat alcătuit din 86 miliarde de neuroni.

Cum menținem activ sistemul imunitar

Pentru a evita complicațiile sufletești, sistemul de autoapărare al organismului trebuie antrenat, însă fără a fi suprasolicitat pe termen lung. Astfel el va rămâne mereu în echilibru.

* Mișcarea, remediul ideal – Exercițiul fizic bine dozat și practicat cu consecvență: acesta este primul „medicament” ce ar trebui să figureze pe orice re­țetă. Atunci când ne solicităm mușchii, ei produc așa-numitele proteine de cuplaj, care me­diază co­mu­nicarea între celule și reduc inflama­țiile.

* Prieteniile ne fac puternici – Psihologii con­sideră că prezența în preajma noastră a unui grup de prieteni, gata să ne sprijine la nevoie, constituie un factor de reziliență, adică ne ajută să gestionăm mai ușor stresul. Dar nu numai atât. Ex­perimentele au arătat și o creștere a rezistenței la atacurile ger­menilor patogeni. La oamenii bine co­nectați social, infecțiile virale de sezon se vindecă mai rapid decât la cei înclinați spre singurătate.

* Cum ducem povara stresului – Con­frun­tarea cu provocările face parte din viață și totodată repre­zintă un antrenament util, atât fizic, cât și mental. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că stresul cronic slăbește siste­mul imunitar. De pildă, sunt dăună­toare efor­turile ex­cesive, sus­ți­nute timp de mai multe săp­tă­­mâni sau luni, u­mi­lințele su­por­tate la lo­cul de muncă sau obli­gația de a îngriji zi și noap­te o per­soa­nă bolna­vă, care nu-și mai poate purta singură de grijă. Deseori, stresul ne­gativ este greu de evitat. În acest caz, trebuie să fa­cem pauze la anu­mite intervale și să învățăm o tehnică de rela­xare.

* Mai puține substanțe nocive – Into­xicarea cu diverse substanțe provenite din mediu prejudiciază funcționarea sistemului imunitar. Nu ne putem sustrage complet acestor influențe, dar le putem reduce în mare măsură, dacă petrecem cât mai mult timp în aer liber, întrerupem consumul de al­cool câteva zile pe săptămână și renunțăm la fu­mat. Nicotina este o adevărată otravă pentru or­ga­­nis­mul nostru, deoarece îi răpește vitalitatea celu­lară. Din fericire, ne putem elibera de această de­pendență, chiar și după ce am fost fumători ani de zile. Într-o primă fază de tranziție, unele per­soane recurg la plasturii cu nicotină, țigările elec­tro­nice sau IQOS (dispozitivele de încălzire a tutu­nului fără ardere).

* Să mâncăm alimente proaspete – Vita­minele și mineralele ne sunt indispensabile, căci ele au de îndeplinit misiuni diverse în corp: printre altele, de pildă, participă la formarea de celule imunitare. O alimentație echilibrată, care include legume și fruc­te proaspete, ne acoperă de obicei necesarul zilnic, fără dificultate. Un rol special îi revine vitaminei D, sintetizată la nivelul pielii în timpul expunerii la soare: iată un motiv în plus pentru a ieși cât mai des din casă. Complexul vita­minic B ne oferă pachetul complet de ingrediente active de care are nevoie un sistem imunitar per­for­mant. Ele ajută la identificarea agenților pato­geni, stimulează reînnoirea celulară și protejează țesuturile împo­triva stresului oxidativ, care poate afecta capaci­tatea de apărare a organismului (ex. B Complex – „Herbagetica”, Complex B Forte – „Alevia”, B Complex – „Fares”, Altrient B – „LivOn Labs”). Și extractul din planta adaptogenă Rhodiola Rosea asigură protecție împotriva efectelor negative ale stresului (ex. Rhodiola – „Ze­nyth”, Rhodiola – „Cosmopharm”, Rhodiola Extract – „GNC”, Rho­diola – „Solaray/Secom”).

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian