– Deși boala nu poate fi vindecată, ea este astăzi mai ușor de ținut în frâu –
Cum ne putem îmbunătăți starea de sănătate
Micile nesiguranțe pe care le simțim în timpul mersului sau mâinile care ne tremură atunci când turnăm ceaiul sau cafeaua în cești sunt semne cât se poate de normale ale vârstei înaintate și nu reprezintă motive de îngrijorare. În spatele lor nu se află întotdeauna boala Parkinson. Dar chiar și dacă primim un asemenea diagnostic, trebuie să știm că în zilele noastre, boala se poate trata cu rezultate destul de bune, iar un stil de viață sănătos contribuie semnificativ la ameliorarea suferințelor ei.
Ce se petrece în creier
La persoanele care suferă de boala Parkinson, mor celulele din zona creierului care produce neurotransmițătorul numit dopamină. Această substanță este deosebit de importantă pentru felul în care controlăm secvențialitatea mișcărilor. De aceea, persoanele afectate de această boală suferă în special de tulburări motorii, care se manifestă prin mișcări încetinite și mușchi rigizi și se confruntă cu un risc crescut de accidentare, de exemplu, în urma unor căzături. Vestea bună e că simptomele pot fi de regulă ținute bine sub control cu ajutorul medicației, dar nu doar cu ea.
De ce ajută mișcarea
Studii de dată recentă demonstrează fără putință de îndoială că nu totul rezidă în medicație, atunci când vorbim de Parkinson. Fizioterapia, de pildă, este de mare ajutor în menținerea mobilității și stabilității. Ergoterapia (terapia ocupațională) ajută, și ea, ca bolnavii să facă față unor provocări cotidiene, cum ar fi îmbrăcatul, igiena personală sau mâncatul. Dificultățile de vorbire și de înghițire pot fi diminuate cu ajutorul unui logoped. Pacienților li se recomandă, totodată, să facă pe cât posibil mișcare în fiecare zi. Potrivit unui nou studiu realizat în Elveția, deosebit de eficient este Nordic Walking (mersul nordic, cu bețe). Și asta, pentru că în timpul său, ne balansăm ambele brațe, ceea ce susține simțul echilibrului și stimulează întreaga coordonare a corpului. În plus, mișcarea nu îmbunătățește doar mobilitatea, ci ne declanșează și buna dispoziție. Iar cine se simte bine și este echilibrat infuențează în mod pozitiv parcursul bolii sale. Citiți în continuare ce alte sfaturi ne mai dau oamenii de știință:
Adaptați-vă dieta în mod corespunzător
Un studiu american arată că dieta ketogenică poate reduce nesiguranța în timpul mersului și problemele de mișcare cauzate de Parkinson. Așa-numita „Dietă Keto” constă cu precădere din grăsimi și proteine. Aportul de carbohidrați (obținuți de pildă din pâine, orez sau paste) este de maximum cinci procente. Important este consumul „grăsimilor bune”. Acestea pot proveni din surse vegetale, cum ar fi avocado sau ulei de măsline, din sâmburi și semințe (nuci, arahide, semințe de dovleac sau de susan), dar și din pește (hering, macrou, somon și ton). Fiindcă boala Parkinson se caracterizează printr-un proces general „de încetinire”, aceasta se aplică și în cazul stomacului și intestinelor. Trei din patru bolnavi de Parkison sunt afectați de constipație. Din acest motiv, din dieta zilnică ar trebui să facă parte și o cantitate suficientă de fibre (fructe, legume, produse din cereale integrale), pentru a stimula digestia. Important este, de asemenea, să mestecăm temeinic mâncarea – ideea este de altfel să luăm doar îmbucături mici. În cazul dificultăților de înghițire, un pahar cu apă ne poate ajuta la transportarea hranei mestecate în stomac.
Cum pot fi depășite obstacolele cotidiene
Există mici trucuri care ne pot ușura o sumedenie de activități cotidiene. Desfăcătoarele de capace sau brelocurile speciale (disponibile în magazinele de specialitate) pot ajuta la manevrarea obiectelor mici și furnizează, prin efectul de pârghie, forța necesară pentru a deschide, de pildă, o sticlă. În baie se poate asigura un plus de siguranță cu ajutorul unor bare de prindere și scaune, precum și prin montarea unor covorașe antiderapante în cadă și duș. E mai ușor să ne îmbrăcăm cu haine care nu sunt prea strâmte. Nasturii mari prezintă, la rândul lor, avantaje. Fermoarele și încheietoarele de tip Velcro („arici”, în termeni populari) sunt adesea mai ușor de utilizat. Cu un dispozitiv ajutător pentru încălțarea ciorapilor, vă puteți pune ciorapi sau șosete fără să vă aplecați. Utilizarea șireturilor elastice facilitează alunecarea piciorului în pantof. Pentru o bună aderență la sol, sunt recomandabili pantofii cu talpă antiderapantă. Și papucii de casă ar trebui să asigure o aderență corespunzătoare.
Cum pot ajuta apropiații bolnavului
Experții sunt cu toții de acord: cel mai important este ca pacienții să fie încurajați să fie autonomi, atâta timp cât acest lucru este posibil, și să fie scutiți numai de lucrurile pe care nu pot să le facă. Cheia pentru aflarea acestora e o comunicare bună cu persoanele apropiate. Discutați deschis despre lucrurile în privința cărora doriți să vă oferiți ajutorul și despre cele în care nu vă veți implica. Dați dovadă de înțelegere atunci când persoana suferindă are dintr-o dată nevoie de mult mai mult timp pentru a-și îmbrăca sau dezbrăca, de pildă, paltonul. Aparținătorii ar trebui să se informeze în privința bolii. De folos în acest sens pot fi grupurile de sprijin și discuțiile cu medicul curant. Înțelegerea bolii permite o mai bună clasificare a simptomelor și, totodată, evitarea unor neînțelegeri. Dacă știm, de pildă, că așa-numita „expresie împietrită a obrazului” reprezintă un simptom, nu vom interpreta absența unui zâmbet drept o lipsă de apreciere sau de prietenie.
Activitățile comune, precum plimbările, sunt de ajutor ambelor părți, contribuind la înlăturarea stresului. Apropiații pot de asemenea să-i încurajeze pe bolnavi să facă mici exerciții în timpul activităților cotidiene: de exemplu, să-și schimbe alternativ spijinul de pe un picior pe celălalt, în timp ce se spală pe dinți.
Trei terapii complementare
Pe lângă metodele terapeutice clasice și administrarea de medicamente, experții mai recomandă următoarele măsuri pentru ameliorarea simptomelor și menținerea și îmbunătățirea mobilității suferinzilor de Parkinson.
1. Metoda LSVT este un antrenament efectuat de logopezi. Ea stimulează vorbitul tare, ceea ce conduce la îmbunătățirea ținutei, a respirației și a dicției. Ea este adesea combinată cu un program de fizioterapie pentru tratarea tulburărilor de mobilitate, menit să contracareze încetinirea și diminuarea capacității de mișcare.
2. Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din Leverkusen au testat eficiența așa-numitei terapii de respirație reflexivă (RAT), în cazul bolnavilor de Parkinson, un proces prin care terapeutul influențează ritmul în care respiră pacientul, prin diferite tehnici de fizioterapie. Rezultatul: calitatea vieții pacienților s-a îmbunătățit la jumătate dintre participații la studiu. Multora dintre ei le-a crescut rezistența, pecum și siguranța în mers.
3. Un studiu american a demonstrat că yoga este mai eficientă decât exercițiile de forță sau elongațiile, în cazul bolnavilor de Parkinson cu simptome ușoare sau moderate. Posturile de yoga, efectuate în pat sau pe jos, combat rigiditatea articulară resimţită dimineaţa. Interacțiunea dintre mișcare, respirație și sunet poate atenua simptomele.
Activitatea sportivă ajută la o mai bună conservare a abilităților motorii. Un studiu atestă, de pildă, că tremurul specific Parkinsonului se ameliorează cu ajutorul dansului.
