Majoritatea analiştilor politicilor guvernamentale a realizat că “bătălia” alegerilor interne din PNL a afectat clar aplicarea concretă a programului comun de guvernare al coaliţiei la putere. Divorț în familie! Campania este dominată de atacuri cu vize personale (cum s-a văzut şi din dezvăluirea unei “infracţiuni” comise de premierul Florin Cîţu în SUA în urmă cu douăzeci de ani) şi de promisiunile aspiranţilor la şefie făcute posibililor susţinători. Campania a scindat partidul, dar a scindat şi “corpul” administratorilor liberali în funcţiune. Miniştrii şi înalţii funcţionari liberali s-au grăbit să lase baltă treburile pentru care au fost desemnaţi, ca să-și demonstreze alinierea în spatele unui candidat sau al altuia, în funcție de dărnicia promisiunilor.
Acţiunea guvernamentală s-a desincronizat aproape de la sine, agendele partidelor coalizate devenind, inevitabil, disarmonice. “Marile obiective comune” ale Alianţei ce şi-a propus reformarea sistemului administrativ al statului român au fost puse în paranteze, amânate sau chiar uitate.
Încercând să îşi atragă sprijinul la vot al “bazei” partidului, candidaţii au revenit la tipicele “politici clientelare”, practicate de mai toate partidele româneşti, fapt ce a generat conflicte “de lucru” cu partenerii din coaliţie, decişi să le finalizeze.
Dependent de promisiunile “candidatului Cîţu”, “premierul Cîţu” a trecut la blocarea acelor iniţiative ale colegilor săi de guvern din celelalte partide (îndeosebi din USR-PLUS), care i-ar fi limitat “dărnicia” faţă de susţinătorii din teritoriu. La rândul său, Ludovic Orban, s-a conformat și el acestei “politici partinice”, de dirijare a fondurilor în funcţie de dimensiunea eforturilor sprijinitorilor săi.
Cu certurile sale interne, PNL-ul a stopat, practic, programul reformist al coaliţiei guvernamentale, demonstrând că interesele materiale imediate ale clientelei de partid prevalează, ca la aproape toate celelalte grupări politice româneşti, asupra interesului general al ţării. Confirmarea vine de la propunerea făcută de premierul Florin Cîţu, în numele PNL-ului şi UDMR-ului, a adoptării rapide (prin ordonanţă de urgenţă!) a “Programului naţional de investiţii «Anghel Saligny»” prin care se alocă (în perioada 2021-2028) 50 de miliarde de lei pentru autorităţile locale. Banii (care vin de la bugetul statului) ar trebui folosiţi pentru finalizarea, în micile comunităţi rurale, a unor proiecte de infrastructură: canalizare, instalarea gazelor, asfaltarea drumurilor regionale şi comunale, construcţia de poduri, diguri etc.). Toată lumea ştie că ruralul românesc are o nevoie reală de “injecţii investiţionale”, pentru a ieşi din “înţepenirea de Ev Mediu” în care încă se află. Programul “Anghel Saligny” este, aşadar, necesar şi chiar urgent, numai că, forţând acum adoptarea lui, fără a stabili criterii clare de eligibilitate pentru proiectele autorităţilor locale, PNL și UDMR par a urmări altceva decât îndeplinirea unei generoase promisiuni civilizatorii. Fapt sesizat și de liderii USR-PLUS, care observă corect că, fără existenţa criteriilor de finanţare şi executare a proiectelor, dar şi fără un control ferm al utilizării banilor, PNI “Anghel Saligny” devine o copie a trecutelor PNDL-uri, formulate de guvernările PSD-iste, pentru a răsplăti baronii şi nomenclatura locală a partidului. Fără criterii obiective şi măsurabile, vom asista iarăşi la construirea de terenuri sportive în pantă, de ajutoare acordate unor firme locale obscure, a unor parcuri şi “zone turistice” fără interes ş.a.m.d. Noul PNDL (propus ca “urgent” de PNL şi UDMR) merge, deci, aproape pe aceeaşi schemă ca “programele” pesediste, deosebirea fiind că “beneficiarii” vor fi, de această dată, primarii PNL-işti şi UDMR-işti. Noul PNDL, aşa cum se prezintă în momentul de faţă, nu serveşte nici atingerii obiectivelor prinse în programul comun al coaliţiei de guvernare, nici reformării radicale a administraţiei ţării. Iar pentru PSD şi AUR, el este o mană propagandistică, cele două partide putând să demonstreze că, aplicând zicala “cine împarte parte-şi face”, politica PNL-ului nu se deosebeşte prea mult de propria lor acţiune.
