Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Podul Saligny scârțâie din încheieturi

Majoritatea analiştilor politicilor guverna­men­­tale a realizat că “bătălia” alegerilor interne din PNL a afectat clar aplicarea concretă a pro­gra­mului comun de guvernare al coaliţiei la pu­tere. Divorț în familie! Campania este dominată de atacuri cu vize personale (cum s-a văzut şi din dez­văluirea unei “infracţiuni” comise de premie­rul Florin Cîţu în SUA în urmă cu douăzeci de ani) şi de promisiunile aspiranţilor la şefie făcute posibililor susţinători. Cam­pania a scin­dat par­tidul, dar a scindat şi “cor­pul” administra­torilor liberali în funcţiune. Miniştrii şi înalţii func­ţionari liberali s-au grăbit să lase baltă treburile pen­tru care au fost desemnaţi, ca să-și demons­tre­ze ali­nierea în spatele unui candidat sau al altuia, în funcție de dărnicia promisiunilor.

Acţiunea guvernamentală s-a desincronizat aproa­­pe de la sine, agendele partidelor coalizate de­venind, inevitabil, disarmonice. “Marile obiec­tive co­mune” ale Alianţei ce şi-a propus refor­ma­rea sistemului administrativ al statului român au fost puse în paranteze, amânate sau chiar uitate.

Încercând să îşi atragă sprijinul la vot al “ba­zei” partidului, candidaţii au revenit la tipicele “politici clientelare”, practicate de mai toate par­ti­dele româ­neşti, fapt ce a generat conflicte “de lu­cru” cu parte­nerii din coaliţie, decişi să le fi­na­lizeze.

Dependent de promisiunile “candidatului Cîţu”, “pre­mierul Cîţu” a trecut la blocarea acelor ini­ţiative ale colegilor săi de guvern din celelalte par­tide (în­deo­sebi din USR-PLUS), care i-ar fi limitat “dăr­nicia” faţă de susţinătorii din teritoriu. La rân­dul său, Ludovic Orban, s-a conformat și el acestei “politici partinice”, de dirijare a fon­du­rilor în funcţie de di­mensiunea eforturilor spri­jini­torilor săi.

Cu certurile sale interne, PNL-ul a stopat, prac­­­tic, programul reformist al coaliţiei guverna­men­tale, de­monstrând că interesele materiale imediate ale clientelei de partid prevalează, ca la aproape toate cele­lalte grupări politice româneşti, asupra inte­resului general al ţării. Confirmarea vine de la propu­nerea făcută de premierul Florin Cîţu, în numele PNL-ului şi UDMR-ului, a adop­tării rapide (prin ordonanţă de urgenţă!) a “Pro­gra­mului naţional de investiţii «Anghel Saligny»” prin care se alocă (în perioada 2021-2028) 50 de miliarde de lei pen­tru autorităţile locale. Banii (care vin de la bu­getul statului) ar trebui folosiţi pentru finalizarea, în micile comunităţi rurale, a unor proiecte de in­fra­structură: canalizare, insta­la­rea gazelor, asfaltarea dru­murilor regionale şi co­munale, construcţia de po­­duri, diguri etc.). Toa­tă lumea ştie că ruralul ro­mâ­nesc are o nevoie reală de “injecţii inves­ti­ţio­nale”, pentru a ieşi din “înţepenirea de Ev Me­diu” în care încă se află. Pro­gramul “Anghel Sa­ligny” este, aşa­dar, necesar şi chiar urgent, numai că, for­ţând acum adop­tarea lui, fără a stabili criterii clare de eligibili­tate pen­tru proiectele autorităţilor locale, PNL și UDMR par a urmări altceva decât îndeplini­rea unei ge­ne­roase promisiuni civilizatorii. Fapt sesizat și de li­derii USR-PLUS, care observă corect că, fără exis­tenţa criteriilor de finanţare şi executare a pro­iectelor, dar şi fără un control ferm al utilizării banilor, PNI “Anghel Saligny” devine o copie a tre­cutelor PNDL-uri, formulate de guver­nările PSD-iste, pentru a răsplăti baronii şi nomen­clatura locală a partidului. Fără criterii obiective şi măsurabile, vom asista iarăşi la construirea de terenuri sportive în pantă, de ajutoare acordate unor firme locale obscure, a unor parcuri şi “zone tu­ristice” fără in­teres ş.a.m.d. Noul PNDL (propus ca “urgent” de PNL şi UDMR) mer­ge, deci, aproa­­pe pe aceeaşi sche­mă ca “programele” pesediste, de­osebirea fi­ind că “beneficiarii” vor fi, de aceas­tă dată, pri­marii PNL-işti şi UDMR-işti. Noul PNDL, aşa cum se prezintă în momentul de faţă, nu ser­veşte nici atingerii obiectivelor prinse în programul comun al coaliţiei de guvernare, nici re­formării radicale a administraţiei ţării. Iar pen­tru PSD şi AUR, el este o mană propagan­dis­tică, ce­le două partide putând să demonstreze că, apli­când zicala “cine împarte par­te-şi face”, politica PNL-ului nu se deosebeşte prea mult de propria lor acţiune.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian