Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

10 plante pentru farmacia casei

– Pentru fiecare suferință trupească există o plantă de leac –

– Nu este nevoie să căutăm prea departe darurile minunate ale naturii: ele ne așteaptă uneori la doi pași, în propria grădină sau chiar pe balconul îngust al apartamentului nostru de bloc. Vă pre­zentăm mai jos zece plante care n-ar trebui să lipsească din farmacia casei –

Foto: Shutterstock – 11

Natura a fost dintotdeauna și va conti­nua să fie un factor esențial de echi­libru în viața noastră, atât ca spațiu de refugiu și odihnă, cât și ca izvor de energie. În ultimul an, bântuit de nesiguranță și spaime, în­semnătatea ei s-a consolidat și mai mult. Așa se explică și inte­resul cres­când față de trata­mentele pe bază de plante. Fitoterapeuții suedezi nu ezită să afir­me că, în prezent, plantele me­dicinale și preparatele ce con­țin principii bioactive de origine vegetală constituie „pilonul central al unui stil de viață sănătos, asumat pe termen lung”. Iar adepții cei mai convinși ai terapiilor alternative sunt femeile. S-a dovedit că în privința afecțiunilor gine­cologice, a contracturilor musculare, in­fec­țiilor de tract urinar, dar și a tulburărilor emoțio­nale, plantele reușesc să facă adevă­rate minuni, indi­ferent dacă sunt întrebuințate sub formă de ceaiuri, alifii sau adaosuri la apa de baie. Am putea spune că pentru fiecare suferință tru­pească există pe lume o plantă de leac. Uleiurile esen­țiale, fitohormonii, acizii tanici și alcaloizii ex­trași din plante sunt doar câteva dintre sub­stanțele ve­ge­tale care exercită o influență pozi­tivă asupra proceselor metabolice. Pentru unele dintre ele, specialiștii au creat în laborator va­riante de sin­teză, însă acestea nu s-au dovedit la fel de efici­ente și bine tolerate ca cele naturale. Anumite plante medicinale se utilizează în între­gime, pe când din altele se valorifică numai rădăcinile, frun­zele sau florile, respectiv acele părți unde con­centrația ingredien­telor active este mai ridi­cată.

Dacă doriți să vă recoltați personal plantele, aveți grijă să le culegeți doar pe cele pe care le puteți identifica fără dubiu. Pentru aceasta, erau necesare cândva studii de botanică, însă astăzi dis­punem de aplicații pe smartphone, care ne ajută să nu confundăm oma­gul, primejdios de toxic, cu nevino­vatul pătrunjel, sau lăcrămioarele, cu leur­da. Sfatul nostru este să vi le pro­curați mai bine din surse sigure, adică din farmacii și ma­gazinele naturiste.

1. Coriandrul

Este o mirodenie foarte apreciată în țările asiatice și în cele din bazinul Mării Medite­rane, pentru semințele sale cu aromă deo­sebit de puternică.

Principalele substanțe active: Ulei volatil de coriandru, linalool (un compus aromatic), camfor.

Efecte terapeutice: Antimicrobian și anti­vi­ral, blochează înmulțirea fungilor, elimină spas­mele.

Se recomandă în: Balonări, senzație de preaplin, infecții ale vezicii urinare, viermi intestinali.

Utilizare:

* Vă puteți calma crampele abdomi­nale, mestecând boabe de coriandru proas­păt măcinate.

* Contra viermilor intestinali și ca prevenție pentru infecțiile tractului urinar, fierbeți o lingură de semințe în 200 ml apă, timp de 5-10 minute, apoi stre­curați. Decoctul se bea călduț, dimineața, înainte de micul dejun. Însă coriandrul vă poate ajuta și la slăbit: puneți o lingură de boabe într-o farfurie adâncă și presați-le cu o sticlă sau cu dosul lingurii, până când crapă, iar după aceea lăsați-le 20 de minute la infuzat, cu 200 ml apă. Beți această cantitate în fiecare zi, iar dacă vreți să îmbunătățiți gustul ceaiului, combinați-l cu suc de portocale.

2. Lavanda

Cultivată intens în regiunea franceză Provence, lavanda își are originea în sudul Europei, Orientul Mijlociu și India.

Principalele substanțe active: Ulei eteric de lavandă, taninuri, flavonoide.

Efecte terapeutice: Relaxează, calmează anxietatea, conferă bună dispoziție.

Se recomandă în: Tulburări de somn, stări depresive, neliniște interioară.

Utilizare:

* Pentru o baie relaxantă, puneți într-un vas un pumn de flori proaspete, tunați pes­te ele un litru de apă clocotită, infuzați 20-30 de minute, apoi strecurați și ames­tecați infuzia în apa din cadă. Se reco­mandă o cură de 15-20 de băi, pe care o puteți repeta de două-trei ori pe an.

* Dacă aveți tulburări de somn, puteți apela cu încredere la ceaiul de lavandă: se pun la infuzat, pentru 5-10 minute, 2 lingurițe de flori uscate în 200 ml de apă clocotită. O cană băută seara, înainte de culcare, vă va ajuta să adormiți mai ușor și să vă treziți mai odihniți dimineața. Iar dacă ați stat prea mult la plajă, vi s-a înroșit pielea și vă ustură, ungeți-o cu suc stors din florile proaspete de la­vandă, ca să preveniți formarea bășicilor.

3. Pelinița

Cunoscută și sub denumirea de „pelin dulce”, a fost întrebuințată în scopuri medicale încă din antichitatea greacă, pe atunci fiind considerată mai ales un remediu dedicat tratării bolilor femeiești.

Principalele substanțe active: Uleiuri ete­rice, flavonoide, principii amare, vitaminele A, C și E, calciu, magneziu.

Efecte terapeutice: Are acțiune bactericidă, combate dereglările ciclului menstrual și spas­me­le, activează puternic irigația sangvină, generează căldură, distruge celulele canceroase.

Se recomandă în: Spasme și dureri provo­cate de inflamațiile din zona pelvină, fluctuații hormonale în perioada premenopauzei, can­di­doză vaginală.

Utilizare:

* Pentru reglarea ciclului men­strual se prepară următoarea infuzie, care se bea cu înghițituri mici, reparti­zată pe întreaga durată a zilei: 10 gra­me de plantă uscată și mărunțită se pun în jumătate de litru de apă clocotită și se lasă 30 de minute în vasul acoperit, după care se strecoară.

* La cistite și salpingoovarite (infla­ma­ții ale ovarelor și trompelor uterine) se pot face, în completarea tratamentului specific, băi calde la picioare, adăugând în apă și un decoct obținut din două linguri de peliniță, dată într-un clocot, cu o cană de apă.

* La candidoza vaginală, se recomandă spă­lături cu o infuzie pregătită din două linguri de plantă, ținute 10 minute într-un litru de apă clo­cotită. Apoi lichidul se strecoară și se răcorește, până la o temperatură confortabilă pentru mucoasa vaginală. Înainte de a fi turnat în irigator, se di­zolvă în el un vârf de cuțit de bicarbonat. Spă­lăturile se fac timp de 7 zile consecutiv. După alte 7 zile de pauză, se reiau în același mod, până la dispariția micozei. Un studiu clinic, realizat în 2012, a scos în evidență și acțiunea antican­ce­rigenă a peliniței, confirmată în special în cazul tumorilor mamare. Pentru distrugerea celulelor maligne, este mai eficientă administrarea plantei uscate și măcinate: de mai multe ori pe zi, se ia câte un sfert până la jumătate de linguriță de pul­bere, înghițită cu apă.

4. Cimbrul

Este un condiment cu aromă deosebit de pu­ternică, originar din regiunea Mării Medi­te­rane, unde populațiile antice i-au dat diverse în­tre­buin­țări în afara celor gastronomice. La egip­teni, era uti­lizat în ritualurile de îmbălsămare, iar romanii îl foloseau pentru purificarea templelor, dar și la îmbăiere, convinși că cimbrul pus în apă le conferă vigoare.

Principalele substanțe active: Timol (un ulei volatil cu miros plăcut și proprietăți dezinfec­tante), antioxidanți (vitaminele C, E și A).

Efecte terapeutice: Elimină germenii pato­geni și paraziții intestinali, protejează celulele împotriva acțiunii radicalilor liberi.

Se recomandă în: Infecții ale căilor respi­ratorii, probleme digestive, inflamații gingivale.

Utilizare:

* Contra paraziților, a enterocolitei și pentru o mai bună funcționare a ficatului puteți bea zilnic câte o cană de ceai, pre­gă­tit cu 1 linguriță de plantă us­cată, infu­zată 15 minute în 250 ml apă.

* Două căni pe zi din a­ceeași infuzie ameliorează simp­­tomele de guturai, sinuzită, fa­rin­gită, bronșită și astm. Iar dacă lăsați licoarea să se răcească, o veți pu­tea folosi ca gargară pentru infla­mațiile din cavitatea bucală și faringe.

* Când vă dă de furcă o tuse rebelă, încercați și inhalațiile cu câteva picături de ulei esențial de cimbru, puse într-un vas cu apă fier­binte.

5. Salvia

Nu întâmplător, numele plantei provine de la cu­vântul latin „salvus”, care înseamnă „sănătos”.

Principalele substanțe active: Ulei eteric, flavone, vitaminele C și B1, diverse minerale și oli­goelemente (potasiu, calciu, fosfor, magneziu, so­diu, fier, mangan, zinc, bor, cupru, molibden), tananți, principii amare.

Efecte terapeutice: Antibacterian și anti­viral, antispastic, protejează mucoasele, diminu­ea­ză transpirația.

Se recomandă în: Probleme gastrointes­tinale, tuse seacă, dureri de gât, transpirații abun­dente, bufeuri.

Utilizare:

* Contra transpirației excesive – puneți o linguriță de frunze uscate și mărunțite în 250 ml apă clocotită și infuzați 30 de minute. Ceaiul se bea rece, repartizat pe toată durata zilei.

* Pentru balonări abdomi­na­le, dischinezie biliară și bronșită cro­nică, se prepară un ceai din ace­leași cantități, însă cu un timp de in­fuzare de numai 15-20 de minute. Îl veți bea cald, de asemenea fracționat, în cursul între­gii zile.

* Mestecatul câtorva frunze proaspete de sal­vie vă vor ajuta să preveniți inflamațiile gin­giei și ale mucoasei bucale.

6. Rozmarinul

Arbust cultivat atât în scop ornamental, cât și pentru proprietățile sale terapeutice. Frunzele lui lungi și înguste, în formă de ace, mereu verzi, de­gajă o aromă intensă.

Principalele substanțe active: Ulei eteric, principii amare.

Efecte terapeutice: Antioxidant, stimulează irigația sangvină.

Se recomandă în: Balonări, senzație de prea­plin, hipotensiune arterială, extremități reci, apa­tie, artroză.

Utilizare:

* Înviorare – un ceai de rozmarin, băut di­mi­neața, înviorează la fel ca o ceașcă de cafea și stabilizează tensiunea (o linguriță și jumătate de pulbere din frunze la o cană de apă clocotită, infu­zare 10-15 minute).

* Pentru dureri articulare la genunchi sau coate, încercați compresele cu un ulei pe care vi-l puteți prepara acasă: puneți frunzele de rozmarin într-un borcan, turnați deasupra ulei de floarea-soarelui sau de migdale, cât să le acoperiți bine, înșurubați capacul borcanului și lăsați con­ținutul la macerat timp de aproxi­mativ trei săptămâni.

* Ca tratament pentru scleroza cerebrală (dar și ca prevenție, înce­pând de la vârsta de 40 de ani) sunt indicate cure cu o tinctură pe care, de asemenea, nu va fi nevoie s-o cumpărați de la farmacie. Introduceți într-o sticlă frunze și flori uscate de rozmarin și alcool de 70

7. Hreanul

Supranumit „antibioticul din grădină”, și-a sur­clasat competitorii și a fost declarat „Planta me­dicinală a anului 2021”.

Principalele substanțe active: Ulei volatil, vitamine (A, C, B1, B2, B3), minerale (sodiu, po­tasiu calciu, fosfor, fier).

Efecte terapeutice: Dezinfectează, purifică, întărește imunitatea.

Se recomandă în: Bronșită, con­gestie pulmonară, gută, reuma­tism, litiază renală.

Utilizare:

* Contra problemelor respi­ra­torii și pentru prevenirea răce­lilor și a inflamațiilor în zona pelvină – pu­neți într-un borcan rădăcină de hrean rasă, miere și ceapă tăiată mă­runt. După ce ați lăsat borcanul să stea 5-10 ore într-un loc călduț, permițând astfel ingredientelor să se amestece bine, puteți începe să luați câte o lin­guriță pe zi.

* Ca tratament pentru afecțiunile hepatice, astm, reumatism și pietre la rinichi, macerați 8-10 zile 20-30 g de rădăcină rasă în vin și beți 1-2 pă­hărele zilnic.

8. Cresonul

Planta provine din America de Sud. Spaniolii au adus-o în secolul XVI pe continentul european, unde a primit o sumedenie de denumiri: condurași, condurul-doamnei, colțunași, ciocănei, pintenași etc.

Principalele substanțe active: Uleiuri vo­latile, acid linoleic, vitamina C.

Efecte terapeutice: Anti­vi­ral, stimulează irigația sang­vină, grăbește cicatrizarea ră­nilor, calmează durerile.

Se recomandă în: Gri­pă, probleme respira­torii, in­fecții la vezica uri­nară, du­reri musculare.

Utilizare:

* La pneumonii, bron­șite, emfizem pulmonar, cis­tite, pielonefrite – se iau zil­nic două linguri de suc stors din frunze proaspete de cre­son. În sezonul rece, când nu aveți la dispoziție decât plan­ta uscată, puteți înlocui sucul cu un decoct: o lingură de frunze se fier­be 20 de minute în bain-ma­rie, cu 250 ml apă. Cantitatea obținută se bea înaintea meselor, împărțită în trei porții. Decoctul se întrebuințează și ex­tern, sub formă de comprese, la du­reri musculare.

9. Menta

Este una dintre cele mai căutate și mai des fo­losite plante medicinale.

Principalele substanțe active: Mentol și alte componente volatile, principii amare, tananți, flavonoide.

Efecte terapeutice: Este antiseptică, răcori­toa­re, favorizează irigația sangvină, ajută diges­tia, activează secreția biliară.

Se recomandă în: Sindromul de colon irita­bil, colici abdominale, tulburări hepatobiliare, ce­falee, dureri în gât.

Utilizare:

* Puneți o linguriță de frunze us­cate în 200 ml apă clocotită și infuzați 15-20 de minute. 1-3 căni pe zi din această infuzie liniștesc intestinul și calmează tusea. După ce s-a ră­cit, o puteți întrebuința și ca apă de gură sau ca gargară contra dure­ri­lor în gât.

* Aplicațiile locale cu ulei esențial de mentă ameliorează du­rerile de cap și reduc iritația cuta­nată pro­vocată de înțepăturile de insecte.

10. Usturoiul

Aliment, condiment și medicament. Oamenii l-au cultivat cu 5000-6000 de ani î.Hr.

Principalele substanțe active: Compușii de sulf alicin și ajoen (un anticoagulant foarte puternic), vitaminele C, B1, B2, E și PP, potasiu, fos­for, magneziu, calciu, sodiu, fier, mangan, cupru, siliciu, cadmiu, seleniu.

Efecte terapeutice: Detoxifiant, bactericid, antioxidant, stimulează digestia, scade nivelul colesterolului și al tensiunii arteriale, protejează vasele de sânge.

Se recomandă în: Hipertensiune, va­lori cres­cute ale colesterolului, dereglări ale metabolismului lipidic, răceli.

Utilizare:

* Ca tratament pentru colită de fermen­tație, balonări, paraziți intestinali, gripă, gu­turai, tuse, bronșită, hipertensiune, li­tiază urică, gută, reumatism – se zdrobesc 2-3 căței de usturoi și se fierb 15 minute în 200 ml de apă sau lapte. Fiertura se bea fracționat, în cursul întregii zile.

* La primele semne de răceală, presați un că­țel de usturoi și amestecați sucul stors din el cu zeamă de lămâie și miere. Luând acest remediu, vă veți însănătoși mai repede.

* Dacă vă supără o bătătură, frecați-o seara cu un cățel de usturoi tăiat în două și repetați procedura zilnic, până la dispariția completă a ei.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian