– 12 plante de leac –
– Senzația de arsură la urinare, spasmele dureroase ale vezicii și nevoia frecventă de a urina, acestea sunt simptomele caracteristice ale cistitei, pe care vremea rece și umedă le accentuează. Ele pot fi combătute cu plante medicinale, care grăbesc vindecarea –
Infecția vezicii urinare este cel mai adesea provocată de bacterii și mult mai rar de viruși, paraziți, fungi, sau de iritația întreținută prin administrarea unor medicamente. Ea afectează mai frecvent femeile, deoarece uretra lor este scurtă (aproximativ 4 centimetri), ceea ce permite germenilor patogeni un acces mai facil la vezică, pe când bărbații sunt oarecum protejați de faptul că uretra lor măsoară în jur de 20 centimetri. În schimb, la ei riscul de complicații este mai mare, afecțiunea extinzându-se deseori asupra prostatei, de aceea, în momentul când se confruntă cu o infecție a căilor urinare, bărbații n-ar trebui să încerce un tratament pe cont propriu, ci să se adreseze direct unui medic. Femeile beneficiază, dimpotrivă, de o șansa reală de a-și controla cistita, cu ajutorul plantelor medicinale.
Diureticele
Cele dintâi măsuri urgente constau într-un consum sporit de lichide și în utilizarea plantelor cu acțiune diuretică: urzica, pătrunjelul, ienupărul, păpădia sau exoticul ceai de Java. Se recomandă un litru de ceai de plante și încă trei-patru litri de apă pe zi. Ca urmare, va crește frecvența micțiunilor, realizându-se astfel un veritabil lavaj ce evacuează bacteriile de pe căile urinare. Dacă veți face concomitent o baie de șezut cu un decoct de plante și veți aplica o cataplasmă cu flori de fân, pentru calmarea spasmelor dureroase, aveți posibilitatea să depășiți cistita – cu puțin noroc, chiar într-o zi sau două.
Antiinflamatoarele
În completarea lavajului efectuat cu diuretice, se pot folosi și plante cu efect antiinflamator, care contribuie de asemenea la atenuarea simptomelor cistitei și favorizează vindecarea. S-au dovedit eficiente mai ales splinuța, cimbrul, florile de mușețel și condurașii. Pe măsură ce se reduce inflamația, dispare și durerea. Totodată, extrem de utile sunt și plantele cu proprietăți antispastice. Iată câteva remedii tradiționale:
Pătrunjelul
(Petroselinum crispum)
Utilizare – Cultivat pretutindeni în lume, pătrunjelul este cunoscut și întrebuințat aproape în exclusivitate drept condiment. În același timp, el conține uleiuri eterice valoroase, care îl recomandă ca remediu natural, cu efect ușor antispastic și diuretic, ce poate fi administrat cu bune rezultate în infecțiile căilor urinare. Se utilizează numai frunzele și rădăcinile plantei. Semințele ar trebui evitate, deoarece conțin o mare catitate de apiol, un fitoestrogen foarte puternic, care determină contracția musculaturii netede și, de aceea, ele erau folosite frecvent în trecut pentru declanșarea avorturilor. În doze masive, apiolul poate provoca leziuni nervoase și chiar paralizii. Femeilor însărcinate, persoanelor care suferă de afecțiuni renale și pacienților cu insuficiență cardiacă le este contraindicat pătrunjelul.
Efecte – Diuretic, antiinflamator.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, macerat, vin, condiment adăugat în mâncăruri.
Condurașii
(Tropaeolum majus)
Utilizare – Pe continentul sud-american, de unde provine această minunată plantă medicinală, există peste 60 de soiuri de condurași. În Europa, planta este întrebuințată ca remediu datorită conținutului ei de benzil-senevol. Substanța se elimină din organism prin rinichi și căile respiratorii, acestea fiind și zonele unde ea își desfășoară acțiunea terapeutică. Studiile clinice atestă faptul că tratamentul cu extract de condurași contra infecțiilor respiratorii sau de tract urinar produce rezultate comparabile cu cele ale unui antibiotic de sinteză, însă are considerabil mai puține efecte secundare. Doar la sugari și copiii mici, ca și la persoanele cu afecțiuni gastrice și renale, benzil-senevolul este iritant pentru mucoase, prin urmare ar trebui evitat.
Efecte – Antibiotic natural cu spectru larg, bactericid și antiviral, activează sistemul imunitar.
Forme de administrare – Tinctură, suc proaspăt stors. Din frunzele tinere se poate prepara o salată.
Coada-calului
(Equisetum arvense)
Utilizare – Este o plantă arhaică, o rămășiță din vremurile preistorice, când creștea la înălțimea unui arbore, formând adevărate păduri ce se întindeau pe suprafețe imense. Statura impunătoare, deși nesusținută de o tulpină lemnoasă, era posibilă datorită unui conținut bogat de acid silicic, care conferă stabilitate plantei. Fitoterapia valorifică tocmai această concentrație ridicată de acid silicic din coada calului, precum și prezența masivă a flavonoidelor în compoziția ei chimică, pentru a obține un efect de reducere a inflamației și de reabilitare a funcției renale. Pentru extragerea acidului silicic, planta trebuie fiartă timp de minimum 20 de minute. Maceratul la rece și extractele alcoolice sunt mai puțin eficiente.
Efecte – Diuretic, activează metabolismul la nivelul rinichilor și al pielii, consolidează țesutul conjunctiv.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, macerat la rece, cataplasme aplicate pe rinichi.
Splinuța
(Solidago virgaurea)
Utilizare – În medicina populară, splinuța este întrebuințată de mai multe secole, ca remediu împotriva nefritei și a calculilor renali. Părțile ei aeriene conțin, printre altele, ulei eteric, acid clorogenic, taninuri, flavonoide.
Efecte – Diuretic și antispastic, analgezic, imunomodulator, antibacterian, antimicotic (combate cu rezultate excelente mai ales ciupercile din familia Candida). Acționează asupra epiteliului renal, reducând inflamația și mărind cantitatea de urină eliminată.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură.
Cimbrul
(Thymus vulgaris)
Utilizare – În cistită, este important să se împiedice înmulțirea bacteriilor și a fungilor. Principalele componente ale uleiului volatil de cimbru, timolul și carvacrolul, reușesc să blocheze și să distrugă germenii patogeni. Folosit cel mai adesea contra gripei, a formelor grave de răceală și a astmului, cimbrul este deosebit de eficient și în infecțiile căilor urinare, deoarece ajută la reducerea rapidă a inflamației și la calmarea durerilor.
Efecte – Antiinflamator, bactericid, antiviral, antimicotic, bronhodilatator, expectorant.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, pulbere.
Pirul târâtor
(Elymus repens)
Utilizare – Această plantă ierboasă crește sălbatic, năpădind terenurile lăsate în paragină, marginile de drum, pajiștile și grădinile, fiind privită adesea ca o simplă buruiană. Însă rădăcina ei are o valoare terapeutică deosebită, recunoscută încă din antichitate. Ea ajută în special la prevenirea cistitei și a afecțiunilor renale. Dar nu numai atât: cu rizomul de pir târâtor se pot trata de asemenea răcelile, gripele, bronșitele, guta și reumatismul, bolile de plămâni și de ficat, inflamațiile tubului digestiv și ale aparatului genital.
Efecte – Crește cantitatea de urină eliminată și favorizează expulzarea pietrelor, reduce iritarea mucoaselor și inflamația, stopează proliferarea germenilor.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, pulbere.
Ceaiul de Java
(Orthosiphon aristatus)
Utilizare – Originar din Asia de Sud-Est și întrebuințat în mod tradițional în China, India, Japonia, Vietnam, Indonezia și Australia, îndeosebi contra infecțiilor urinare cronice, ceaiul de Java marchează o prezență exotică printre plantele medicinale care combat cistita. Acțiunea sa dezinflamatoare se bazează pe concentrația ridicată de flavonoide. De asemenea, conținutul bogat de săruri de potasiu favorizează excreția renală a toxinelor și a reziduurilor metabolice, ajutând la detoxifiere și la pierderea kilogramelor de prisos.
Efecte – Diuretic, anti-spastic, antioxidant, bactericid, antialergic, hipotensor. Previne formarea nisipului la rinichi, scade nivelul glicemiei și oferă protecție hepatică.
Forme de administrare – Infuzie, tinctură, extract.
Mușețelul
(Matricaria recutita)
Utilizare – Florile de mușețel se numără printre cele mai vechi remedii folosite în medicina populară. La cistită, ele au în special rolul de a reduce inflamația și a bloca evoluția unei eventuale infecții micotice. Este de preferat să vă cumpărați mușețelul din magazinele naturiste, iar nu din supermarketuri, unde se oferă mai degrabă un ceai alimentar. Pentru o valorificare optimă a proprietăților bioactive ale plantei, se recomandă administrarea infuziei în combinație cu tinctura.
Efecte – Antiinflamator, antispastic, ușor sedativ, bactericid, antifungic, imunostimulator. Combate balonările și grăbește cicatrizarea rănilor.
Forme de administrare – Infuzie, tinctură, macerat la rece, pulbere, extract.
Ienupărul
(Juniperus communis)
Utilizare – Proprietatea ienupărului de a elimina surplusul de apă din țesuturi a fost remarcată încă din antichitate, când botanistul și medicul grec Dioscoride a inclus acest arbust conifer în lucrarea sa, intitulată „Despre mijloacele de vindecare”. Eficiența ienupărului în cadrul lavajului de tract urinar, ca terapie contra litiazei renale și a afecțiunilor vezicii, este solid documentată științific. Însă trebuie evitată supradozarea, deoarece există riscul de a irita rinichii.
Efecte – Activează irigația sangvină la nivelul rinichilor, stimulează metabolismul, mărește cantitatea de urină eliminată, relaxează musculatura netedă.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, inhalații.
Urzica
(Urtica dioica)
Utilizare – Datorită conținutului lor bogat de săruri minerale (până la 20%), frunzele de urzică au o acțiune diuretică foarte energică, realizată mai ales în condițiile unui consum sporit de lichide. Urzica este extrem de utilă în tratarea cistitei, atât administrată ca unic remediu, cât și inclusă în diverse combinații de ceaiuri, alături de alte plante medicinale, antiinflamatoare și sedative. De asemenea, se apelează la ea și pentru combaterea litiazei renale, a retenției urinare, dar și a incontinenței și hematuriei.
Efecte – Diuretic și antiinflamator.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, suc proaspăt stors.
Leușteanul
(Levisticum officinale)
Utilizare – Principiile amare și uleiurile eterice conținute în frunzele și rădăcina de leuștean calmează spasmele și cresc producția, respectiv excreția de urină. Studiile au dovedit eficiența plantei în lavajul căilor urinare, ca și în prevenirea apariției nisipului sau calculilor renali și vezicali. În condițiile unei administrări de lungă durată, ar trebui evitate băile de soare prelungite, deoarece leușteanul poate provoca o reacție de fotosensibilizare.
Efecte – Mărește producția de urină, calmează spasmele musculaturii netede, combate balonările.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, ulei esențial, pulbere, extract, cataplasme, condiment adăugat în mâncăruri.
Păpădia
(Taraxacum officinale)
Utilizări – Probabil că ați avut vreodată prilejul să vedeți păpădii răsărite dintr-o crăpătură în asfaltul străzii: imagine-simbol a vitalității, a vieții care triumfă asupra tuturor vicisitudinilor! O asemenea energie, de astă dată vindecătoare, aduc frunzele de păpădie și în tratamentul cistitei. Iar principiile amare, prezente în rădăcina pivotantă a plantei, sunt întrebuințate pentru reglarea digestiei.
Efecte – Blochează înmulțirea germenilor patogeni, crește producția de urină, stimulează formarea secreției biliare, activează metabolismul.
Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, cataplasme, suc proaspăt stors, vin, salată de crudități.
TREI REMEDII DE EXCEPȚIE
Ceai complex pentru vezica urinară
Efecte – Reduce inflamația, calmează spasmele, asigură eliminarea unei cantități mai mari de urină.
Ingrediente – Splinuță, urzică, leuștean, cimbru (plante uscate).
Preparare – Puneți într-un bol câte 3 linguri din fiecare ingredient și amestecați-le bine. Turnați 250 ml apă clocotită peste 1 linguriță din acest amestec și infuzați 10-15 minute, după care strecurați.
Administrare – Beți 1 litru de ceai, fracționat, în decurs de 12 ore și continuați cura până la dispariția completă a simptomelor. Totodată faceți băi de șezut și, dacă aveți spasme, aplicați cataplasme cu flori de fân.
Baia de șezut
Efecte – Atenuează simptomele, are acțiune spasmolitică și antiinflamatoare.
Ingrediente – Urzică, cimbru, flori de mușețel, rădăcină de pir târâtor.
Pregătire – Puneți 3 linguri din amestecul de plante într-un litru de apă și fierbeți-le circa 1 minut, apoi strecurați. Umpleți un lighean cu apă încălzită la o temperatură confortabilă pentru baie și adăugați decoctul.
Administrare – Prelungiți baia, atât cât vă simțiți bine în ea, pe urmă ștergeți-vă cu un prosop și țineți zona abdomenului inferior la căldură. Puteți face 4-5 băi pe zi. De fiecare dată, vărsați apa din lighean și curățați-l cu grijă. Concomitent, beți ceaiul recomandat alături.
Cataplasma cu flori de fân
Efecte – Antispastică, ameliorează toate simptomele, inclusiv durerea.
Ingrediente și materiale – 2 pumni de flori de fân, 1 săculeț confecționat din bumbac, in sau tifon, un prosop gros sau un fular de lână.
Pregătire – Puneți apă într-un vas și dați-o într-un clocot, umpleți săculețul cu flori de fân și așezați-l deasupra, într-o sită. Opăriți-l astfel pe baie de abur, cam 15 minute, apoi stoarceți-l ușor.
Administrare – Nu aplicați pe piele săculețul fierbinte, ci așteptați mai întâi să ajungă la o temperatură plăcută. Plasați-l pe abdomenul inferior, fixându-l cu un prosop sau un fular de lână, și lăsați-l să acționeze de seara până dimineața.
PREPARAREA REMEDIILOR
Macerat
Mod de preparare: 2 linguri cu plantă uscată și mărunțită se lasă în contact timp de 60 minute cu 250 ml de apă, la temperatura camerei, apoi se filtrează. Se îndulcește cu zahăr sau miere.
Pulbere
Mod de preparare: Plantele uscate se macină într-o râșniță de cafea. Pulberea se folosește amestecând-o cu miere sau lapte fermentat.
Infuzie
Mod de preparare: 1 linguriță cu plantă uscată și mărunțită se dă într-un clocot cu 250 ml de apă. Se lasă în contact timp de 30 minute, apoi se filtrează. Se îndulcește cu miere sau zahăr.
Decoct
Mod de preparare: 2 linguri cu plantă uscată și mărunțită se fierb la foc mic, timp de aproximativ 5 minute, în 500 ml apă, într-un vas de preferință din inox sau emailat. La final se completează apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală umezită cu puțină apă. Se îndulcește după gust cu miere sau zahăr.
Tinctură
Mod de preparare: 4 linguri cu plantă uscată și mărunțită groscior se pun la macerat în 200 ml alcool alimentar, timp de 10 zile, agitându-se zilnic. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se, eventual, reziduul care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător.
Vin
Mod de preparare: 4 linguri cu plantă uscată și mărunțită groscior se amestecă cu 1 litru de vin roșu adus la fierbere. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se zilnic vasul, apoi se filtrează printr-un material textil, fără stoarcerea reziduului. Se lasă la decantat 6 zile la frigider, separându-se partea limpede de reziduul depus pe fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru.