Afecțiunile toamnei: CISTITA

– 12 plante de leac –

– Senzația de arsură la urinare, spasmele dureroase ale vezicii și nevoia frecventă de a urina, acestea sunt simptomele caracteristice ale cistitei, pe care vremea rece și umedă le accentuează. Ele pot fi com­bătute cu plante medicinale, care grăbesc vindecarea –

Infecția vezicii urinare este cel mai adesea provocată de bacterii și mult mai rar de vi­ruși, paraziți, fungi, sau de iritația întreținută prin administrarea unor medicamente. Ea afectează mai frecvent femeile, deoarece uretra lor este scurtă (aproximativ 4 centimetri), ceea ce permite ger­menilor patogeni un acces mai facil la vezică, pe când bărbații sunt oarecum protejați de faptul că uretra lor măsoară în jur de 20 centimetri. În schimb, la ei riscul de complicații este mai mare, afecțiunea extinzându-se deseori asupra prostatei, de aceea, în momentul când se confruntă cu o in­fecție a căilor urinare, bărbații n-ar trebui să în­cerce un tratament pe cont propriu, ci să se adreseze direct unui medic. Femeile beneficiază, dimpotrivă, de o șansa reală de a-și controla cistita, cu ajutorul plantelor medicinale.

Diureticele

Cele dintâi măsuri urgente constau într-un con­sum sporit de lichide și în utilizarea plantelor cu acțiune diuretică: urzica, pătrunjelul, ienupărul, păpădia sau exoticul ceai de Java. Se recomandă un litru de ceai de plante și încă trei-patru litri de apă pe zi. Ca urmare, va crește frecvența micțiu­nilor, realizându-se astfel un veritabil lavaj ce eva­cuează bacteriile de pe căile urinare. Dacă veți face conco­mitent o baie de șezut cu un decoct de plante și veți aplica o cataplasmă cu flori de fân, pen­tru cal­marea spasmelor dureroase, aveți posibi­litatea să depășiți cistita – cu puțin noroc, chiar într-o zi sau două.

Antiinflamatoarele

În completarea lavajului efectuat cu diuretice, se pot folosi și plante cu efect antiinflamator, care contribuie de asemenea la atenuarea simptomelor cistitei și favorizează vindecarea. S-au dovedit efi­ciente mai ales splinuța, cimbrul, florile de mușețel și condurașii. Pe măsură ce se reduce infla­mația, dispare și durerea. Totodată, extrem de utile sunt și plantele cu proprietăți antispastice. Iată câteva re­medii tradiționale:

Pătrunjelul

(Petroselinum crispum)

Utilizare – Cultivat pretutindeni în lume, pătrun­jelul este cunoscut și întrebuințat aproape în exclusivitate drept condiment. În același timp, el con­ține uleiuri eterice va­loroase, care îl recomandă ca remediu natural, cu efect ușor antispastic și diu­retic, ce poate fi administrat cu bune rezultate în infecțiile căi­lor urinare. Se utilizează numai frunzele și rădăcinile plantei. Semințele ar trebui evitate, de­oarece conțin o mare catitate de apiol, un fito­estrogen foarte puternic, care determină con­trac­ția musculaturii netede și, de aceea, ele erau folosite frecvent în trecut pentru declanșarea avor­turilor. În doze masive, apiolul poa­te provoca le­ziuni nervoase și chiar paralizii. Femeilor însăr­cinate, persoanelor care suferă de afecțiuni renale și pa­cienților cu insuficiență car­diacă le este contrain­dicat pătrunjelul.

Efecte – Diuretic, antiinflamator.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, macerat, vin, condiment adăugat în mâncăruri.

Condurașii

(Tropaeolum majus)

Utilizare – Pe continentul sud-american, de unde provine această minunată plantă medicinală, există peste 60 de soiuri de condurași. În Europa, plan­ta este întrebuințată ca remediu datorită con­ținutului ei de benzil-senevol. Sub­stanța se elimină din orga­nism prin ri­nichi și căile respi­ratorii, aces­tea fiind și zonele unde ea își desfă­șoară acțiunea terapeutică. Studiile clinice atestă faptul că trata­mentul cu ex­tract de condurași contra infecțiilor respi­ra­torii sau de tract urinar pro­duce re­zultate comparabile cu cele ale unui antibiotic de sinteză, însă are con­si­derabil mai puține efecte secun­dare. Doar la sugari și copiii mici, ca și la per­soanele cu afecțiuni gastrice și re­nale, benzil-senevolul este iritant pentru mu­coase, prin urmare ar trebui evitat.

Efecte – Antibiotic natural cu spectru larg, bactericid și antiviral, activează sistemul imunitar.

Forme de administrare – Tinctură, suc proas­­păt stors. Din frunzele tinere se poate prepara o salată.

Coada-calului

(Equisetum arvense)

Utilizare – Este o plantă arhaică, o rămășiță din vremurile preistorice, când creștea la înăl­țimea unui arbore, formând ade­vărate păduri ce se întindeau pe su­prafețe imense. Statura impu­nă­toare, deși nesus­ținută de o tulpină lemnoasă, era posibilă datorită unui conținut bogat de acid silicic, care conferă sta­bilitate plantei. Fito­te­rapia valorifică tocmai această con­centrație ridicată de acid silicic din coada calu­lui, precum și prezența masivă a flavonoidelor în compoziția ei chimică, pentru a obține un efect de reducere a inflamației și de reabilitare a funcției renale. Pentru extragerea acidului silicic, planta trebuie fiartă timp de minimum 20 de minute. Ma­ceratul la rece și extractele alcoolice sunt mai puțin eficiente.

Efecte – Diuretic, activează metabolismul la nivelul rinichilor și al pielii, consolidează țesutul conjunctiv.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, macerat la rece, cataplasme aplicate pe rinichi.

Splinuța

(Solidago virgaurea)

Utilizare – În medicina populară, splinuța este întrebuințată de mai multe secole, ca remediu îm­potriva nefritei și a calculilor renali. Părțile ei ae­riene conțin, printre altele, ulei eteric, acid cloro­genic, taninuri, flavo­noide.

Efecte – Diuretic și anti­spas­tic, analgezic, imunomodu­lator, antibacterian, antimicotic (com­ba­te cu rezultate excelente mai ales ciupercile din familia Candida). Acționează asupra epiteliului re­nal, re­du­când inflamația și mărind cantitatea de urină eliminată.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinc­tură.

Cimbrul

(Thymus vulgaris)

Utilizare – În cistită, este important să se îm­piedice înmulțirea bacteriilor și a fungilor. Princi­pa­lele componente ale ule­iului volatil de cimbru, ti­molul și carvacrolul, reu­șesc să blocheze și să dis­trugă germenii patogeni. Folosit cel mai adesea con­tra gripei, a formelor grave de răceală și a ast­mu­lui, cimbrul este deosebit de eficient și în infec­țiile căilor urinare, deoarece ajută la re­ducerea ra­pidă a inflamației și la calmarea durerilor.

Efecte – Antiinflamator, bactericid, antiviral, antimicotic, bronhodilatator, expectorant.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, pulbere.

Pirul târâtor

(Elymus repens)

Utilizare – Această plantă ierboasă crește săl­batic, năpădind terenurile lăsate în paragină, mar­ginile de drum, pajiștile și grădinile, fiind privită adesea ca o simplă buruiană. Însă rădăcina ei are o valoare terapeutică deosebită, recunoscută încă din antichitate. Ea ajută în special la prevenirea cistitei și a afecțiunilor renale. Dar nu numai atât: cu rizo­mul de pir târâtor se pot trata de asemenea răcelile, gripele, bronșitele, guta și reu­matis­mul, bolile de plă­mâni și de ficat, inflamațiile tubului di­gestiv și ale apa­ratului genital.

Efecte – Crește cantitatea de urină eliminată și favorizează ex­pulzarea pietrelor, reduce iritarea mucoaselor și inflamația, sto­pează proliferarea germenilor.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, pul­bere.

Ceaiul de Java

(Orthosiphon aristatus)

Utilizare – Originar din Asia de Sud-Est și în­tre­buințat în mod tradițional în China, India, Ja­ponia, Vietnam, Indonezia și Australia, îndeosebi contra infecțiilor urinare cronice, ceaiul de Java marchează o prezență exotică printre plantele me­dicinale care combat cistita. Acțiunea sa dezinfla­matoare se bazează pe concen­trația ridi­cată de flavonoide. De asemenea, con­ținutul bogat de săruri de potasiu favorizează excreția renală a toxi­nelor și a reziduurilor metabo­lice, aju­tând la detoxifiere și la pier­derea kilogramelor de pri­sos.

Efecte – Diuretic, anti-spas­tic, antioxidant, bac­tericid, anti­aler­gic, hipotensor. Previne formarea ni­sipului la rinichi, scade nivelul glicemiei și oferă protecție hepa­tică.

Forme de administrare – Infuzie, tinctură, extract.

Mușețelul

(Matricaria recutita)

Utilizare – Florile de mușețel se numără printre cele mai vechi remedii folosite în medicina popu­lară. La cistită, ele au în special rolul de a reduce inflamația și a bloca evoluția unei eventuale infecții micotice. Este de preferat să vă cumpărați mușețelul din magazinele naturiste, iar nu din supermarketuri, unde se oferă mai degrabă un ceai ali­mentar. Pentru o valo­rifi­care optimă a proprietăților bioactive ale plantei, se reco­mandă admi­nistrarea infuziei în combinație cu tinctura.

Efecte – Antiinflamator, anti­spastic, ușor sedativ, bacteri­cid, antifungic, imunostimulator. Com­bate balonările și grăbește cicatrizarea rănilor.

Forme de administrare – In­fuzie, tinctură, macerat la rece, pulbere, extract.

Ienupărul

(Juniperus communis)

Utilizare – Proprietatea ienupărului de a elimi­na surplusul de apă din țesuturi a fost remar­cată încă din antichitate, când botanistul și medicul grec Dioscoride a inclus acest arbust conifer în lucrarea sa, intitulată „Despre mijloacele de vindecare”. Eficiența ienupărului în cadrul la­vajului de tract urinar, ca tera­pie contra litiazei renale și a afec­țiu­nilor vezicii, este solid docu­men­tată științific. Însă trebuie evi­tată supradozarea, deoarece există riscul de a irita rinichii.

Efecte – Activează iri­gația sangvină la nivelul rini­chilor, stimulează metabo­lis­mul, mă­rește cantitatea de uri­nă elimi­nată, relaxează mus­cu­latura ne­tedă.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, inhalații.

Urzica

(Urtica dioica)

Utilizare – Datorită conținutului lor bogat de săruri minerale (până la 20%), frunzele de urzică au o acțiune diuretică foar­te energică, realizată mai ales în condițiile unui consum sporit de lichide. Urzica este extrem de uti­lă în tratarea cistitei, atât ad­mi­nis­trată ca unic remediu, cât și inclusă în diverse combinații de ceaiuri, alături de alte plan­te medicinale, antiinflamatoa­re și sedative. De asemenea, se apelează la ea și pentru combaterea litiazei re­nale, a retenției urinare, dar și a incontinenței și hematuriei.

Efecte – Diuretic și antiinflamator.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, suc proaspăt stors.

Leușteanul

(Levisticum officinale)

Utilizare – Principiile amare și uleiurile eterice conținute în frunzele și rădăcina de leuș­tean calmează spasmele și cresc producția, respectiv excreția de urină. Studiile au dovedit eficien­ța plantei în lavajul căilor uri­nare, ca și în prevenirea apariției nisipului sau calculilor renali și vezicali. În condițiile unei ad­mi­nistrări de lungă durată, ar trebui evitate băile de soare prelungite, deoarece leușteanul poate pro­voca o reacție de fotosen­sibili­zare.

Efecte – Mărește producția de urină, calmează spasmele musculaturii netede, combate balonările.

Forme de administrare – Infuzie, decoct, tinctură, ulei esențial, pulbere, extract, cataplasme, condiment adăugat în mâncăruri.

Păpădia

(Taraxacum officinale)

Utilizări – Probabil că ați avut vreodată prilejul să vedeți păpădii răsărite dintr-o crăpătură în asfal­tul străzii: imagine-simbol a vitalității, a vieții care triumfă asupra tuturor vicisitudinilor! O ase­menea energie, de astă dată vindecătoare, aduc frun­zele de păpădie și în tratamentul cistitei. Iar prin­cipiile ama­­re, prezente în ră­dă­ci­­na pivotantă a plan­tei, sunt în­tre­buin­­țate pentru re­glarea di­ges­tiei.

Efecte – Blochează înmul­țirea germenilor pa­togeni, crește producția de urină, stimulează for­ma­rea secreției biliare, acti­vea­ză metabolismul.

Forme de administrare – In­­fuzie, decoct, tinc­tură, cataplas­me, suc proaspăt stors, vin, salată de cru­dități.

TREI REMEDII DE EXCEPȚIE

Ceai complex pentru vezica urinară

Efecte – Reduce inflamația, calmează spasmele, asigură elimi­narea unei cantități mai mari de urină.

Ingrediente – Splinuță, ur­zică, leuștean, cimbru (plante us­cate).

Preparare – Puneți într-un bol câte 3 linguri din fiecare in­gredient și amestecați-le bine. Turnați 250 ml apă clocotită peste 1 linguriță din acest amestec și in­fuzați 10-15 minute, după care strecurați.

Administrare – Beți 1 litru de ceai, fracționat, în decurs de 12 ore și continuați cura până la dis­pariția completă a simptomelor. Totodată faceți băi de șezut și, dacă aveți spasme, aplicați cata­plasme cu flori de fân.

Baia de șezut

Efecte – Atenuează simpto­mele, are acțiune spasmolitică și antiinflamatoare.

Ingrediente – Urzică, cim­bru, flori de mușețel, rădăcină de pir târâtor.

Pregătire – Puneți 3 linguri din amestecul de plante într-un litru de apă și fierbeți-le circa 1 minut, apoi strecurați. Umpleți un lighean cu apă încălzită la o tem­peratură confortabilă pentru baie și adăugați decoctul.

Administrare – Prelungiți baia, atât cât vă simțiți bine în ea, pe urmă ștergeți-vă cu un prosop și țineți zona abdomenului infe­rior la căldură. Puteți face 4-5 băi pe zi. De fiecare dată, vărsați apa din lighean și curățați-l cu grijă. Concomitent, beți ceaiul reco­man­dat alături.

Cataplasma cu flori de fân

Efecte – Antispastică, ame­lio­­rează toate simptomele, inclu­siv durerea.

Ingrediente și materiale – 2 pumni de flori de fân, 1 săculeț confecționat din bumbac, in sau tifon, un prosop gros sau un fular de lână.

Pregătire – Puneți apă într-un vas și dați-o într-un clocot, um­pleți săculețul cu flori de fân și așe­zați-l deasupra, într-o sită. O­pă­riți-l astfel pe baie de abur, cam 15 minute, apoi stoarceți-l ușor.

Administrare – Nu aplicați pe piele săculețul fierbinte, ci aș­teptați mai întâi să ajungă la o tem­peratură plăcută. Plasați-l pe ab­do­menul inferior, fixându-l cu un pro­sop sau un fular de lână, și lă­sați-l să acționeze de seara până dimi­neața.

PREPARAREA REMEDIILOR

Macerat

Mod de preparare: 2 linguri cu plantă us­cată și mărunțită se lasă în contact timp de 60 mi­nute cu 250 ml de apă, la temperatura came­rei, apoi se filtrează. Se îndulcește cu zahăr sau miere.

Pulbere

Mod de preparare: Plantele uscate se ma­cină într-o râș­niță de cafea. Pulberea se folo­sește ameste­când-o cu miere sau lapte fermentat.

Infuzie

Mod de preparare: 1 linguriță cu plantă us­cată și mărunțită se dă într-un clocot cu 250 ml de apă. Se lasă în contact timp de 30 minute, apoi se filtrează. Se îndulcește cu miere sau zahăr.

Decoct

Mod de preparare: 2 linguri cu plantă us­cată și mărunțită se fierb la foc mic, timp de apro­­ximativ 5 minute, în 500 ml apă, într-un vas de preferință din inox sau emailat. La final se com­ple­tează apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală umezită cu puțină apă. Se îndulcește după gust cu miere sau zahăr.

Tinctură

Mod de preparare: 4 linguri cu plantă uscată și mărunțită groscior se pun la macerat în 200 ml alcool ali­mentar, timp de 10 zile, agitân­du-se zilnic. Se fil­trează prin tifon, după care se lasă la de­cantat în fri­gider, timp de 6 zile, pentru o de­plină limpezire. Se trece ușor partea lim­pede în­tr-un alt flacon, în­de­păr­tân­du-se, eventual, re­zi­duul care s-a depus pe fundul vasului. Se păs­trea­ză în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picu­rător.

Vin

Mod de preparare: 4 linguri cu plantă us­cată și mărunțită groscior se amestecă cu 1 litru de vin roșu adus la fier­bere. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agi­tân­du-se zilnic vasul, apoi se fil­­trea­ză prin­tr-un mate­rial textil, fără stoarcerea rezi­duului. Se lasă la decan­tat 6 zile la frigider, sepa­rându-se par­tea lim­pede de rezi­duul depus pe fun­dul vasului. Se va com­pleta cu vin până la 1 litru.