TIA ȘERBĂNESCU: „Deși avea o majoritate sigură, PNL a dat vrabia USR din mână, pe cioara PSD de pe gard”

Analiza politică a lunii OCTOMBRIE

„Nici un partid nu poate spera să obțină majoritatea absolută”

– România se află în criză politică, după ieșirea USR de la guvernare și după căderea Guvernului Florin Cîțu. Negocierile pentru noul guvern par să înainteze prin mlaștină. Care e radiografia la zi a țării, care așteaptă, de două luni, un guvern sta­bil?

– În vară, era suficient să te uiți o singură dată la imaginile de pe Litoral, era suficient să te uiți o singură dată la imaginile de la Festivalul „Untold”, de la Cluj, și de pe la alte festivaluri, sau să te uiți la imaginile de la Congresul PNL, cu 5.000 de in­vitați, ca să îți dai seama că toamna 2021 nu va fi ușoară. Nu trebuia să fii specialist ca să înțelegi ce va urma, mai ales că experții insistau și atrăgeau atenția că vine valul 4 al pandemiei. Detaliul și mai delicat este că acest val 4 a venit peste alte crize, și ele dinainte anunțate, cum ar fi criza energetică. Era evident că o să ne coste mai mult energia, în primul rând, pentru că avem de-a face cu o criză pe plan mondial, apoi, pentru că noi stăm prost cu sistemul energetic, pe care „băieții deștepți” l-au căpușat în neștire, făcând averi fabuloase. Acum constatăm că energie eoliană nu avem, că cea pe cărbune e ca vai de lume, și ne trezim cu prețuri insuportabile pentru o bună parte din populația țării. E și criză de gaze și Doamne ferește de o iarnă grea, pentru că atunci toată țara va fi în pericol de îngheț. În plus, asistăm la o creștere a prețurilor pe toate planurile, care, iarăși, e greu de suportat de mare parte a populației: avem 900.000 de pensionari, cu 800 de lei venit pe lună. Dacă am fi avut o clasă politică mai respon­sabilă și un președinte cât de cât vigilent, acest sce­nariu trebuia evitat cu prioritate. Aveam nevoie de un guvern stabil, care să gestioneze situația, și de un președinte care să stea cu ochii pe el tot timpul, să se ducă la miniștri și să pună „crosa” pe ei, să-i verifice dacă achiziționează medicamente, dacă există paturi suficiente la terapie intensivă, dacă e oxigen în spitale. Noi, care ne lăudam că stăpânim pan­demia, am ajuns să cerem ajutor internațional. Vechea meteahnă, pe care o sesizam și la PSD: „Avem de toate, ne descurcăm!” s-a manifestat și acum. O meteahnă a grandomaniei, a discursului optimisto-rozaliu fără acoperire, care arată o neaderență la realitate a întregii clase politice. Nici opoziția nu e mai brează: când PSD-ul vorbește de alegeri anticipate, cam cât realism dovedește? S-a schimbat ceva în oferta lui, și-a înnoit cadrele? Județele pe care le conduce sunt cele mai sărace din România… Niciun partid nu poate spera să obțină ma­joritatea absolută, s-ar ajunge tot la coaliții ne­sănătoase, în care se vor certa alții, dacă nu cei de azi. Cam ăsta e contextul: tot ce era de evitat era o cri­ză politică. În loc să o stingă de la prima flacără, să îi cheme pe Florin Cîțu și pe Dan Barna și să îi si­lească să se împace, președintele Klaus Iohannis a pus și el ceva gaz pe foc. De unde până acum era con­siderat primul luptător împotriva PSD-ului, Iohannis a devenit acum primul luptător împotriva USR-ului. De aici s-a agravat criza și stăm între gu­verne, cu premier interimar și cu premieri desem­nați…

„Refacerea coaliției era soluția cea mai la îndemână”

– După căderea Guvernului Cîțu, refacerea coaliției PNL – USR – UDMR părea soluția cea mai logică. De ce e atât de greu de ajuns la un com­promis în zona dreptei? De ce persistă această ruptură între PNL și USR și care e jocul PSD-ului, partidul cotat cel mai bine în sondaje?

– După căderea guvernului Cîțu, PSD, „marele partid conducător”, nu a propus nimic în loc. Îi dăm jos pe unii, dar nu venim cu nimic. Ideea PSD, ve­hiculată și de AUR, cu guvern de specialiști, e o șme­cherie. De ce îi votăm pe politicieni, nu ca să guver­neze? Culmea tupeului pentru un partid de 5%, pre­cum UDMR, Kelemen Hunor s-a propus el premier, pentru șase luni. Probabil, în lunile alea ne punea să vorbim ungurește pe toți și rezolva cu autonomia Ținutului Secuiesc, că altceva nu are în cap. De­sem­narea ca premier a lui Dacian Cioloș a fost, și ea, cu­sută cu ață albă. Președintele știa bine că Cio­loș nu are nicio șansă. Lasă, că nici cei din USR n-au fost grozavi, prea țâfnoși, prea le-a sărit muș­tarul din ori­ce. Cert este că criza este în momentul de față în­treținută de Iohannis și de Cîțu. Cum să pierzi tim­pul, când țara arde, doar ca să pedepsești USR-ul?

Într-un final, după lupte interioare, PNL a optat pentru generalul Nicolae Ciucă. Acum, măcar avem un general pe față, „Armata e cu noi!”. S-o fi gândit pre­ședintele că generalul Ciucă e obișnuit cu tali­banii de prin războaie, așa că știe cum să se ferească de talibanii de la noi, că sunt destui prin toate par­tidele. Doar că generalul Ciucă a primit un mandat strict, fără să ofere nimic USR-ului. Refacerea coa­liției era soluția cea mai la îndemână. Dar preșe­dintele a insistat pentru pedepsirea celor din USR, care ar fi, după expresia sa, „crizatorii”. Or fi ei „cri­zatori”, că au contribuit la blocaj cu țâfna lor, dar atunci, Iohannis și PNL sunt „super-crizatori”, că ei au lungit criza de nu mai ies din ea. Deși avea o majoritate sigură, PNL a dat vrabia USR din mână pe cioara PSD de pe gard. Liberalii s-au trezit, brusc, cu bunăvoință față de PSD, care până de cu­rând era inamicul țării, inamicul personal al preșe­din­telui. L-au reevaluat, acum este bun. A câta tră­da­re a PNL-ului ar fi aceasta? Dacă stăm să le nu­mărăm, ar fi cam multe, și toate au sfârșit prost. Îi mănâncă de vii PSD-ul, cu prima ocazie. Sau poate și-or sparge capetele reciproc, dar bine nu va ieși. E limpede că s-ar certa la fiecare mutare. A și zis președintele PSD, Marcel Ciolacu, că ar susține un guvern doar până trece iarna. Cum ar veni, Ge­neralul Ciucă e un fel de „Generalul Iarnă”, cum se zicea pe la noi.

„O fi gafat Iohannis, dar nu a încălcat Constituția”

– Ce costuri de imagine ar implica pentru pre­ședintele Iohannis colaborarea PNL cu PSD, „duș­manul” de moarte al liberalilor?

– Președintele Iohannis avea o imagine bună du­pă primul mandat și, în general, o anumită prestanță. Nu îți era rușine cu el când ieșea în lume, se pre­zenta bine. Din păcate, felul în care a jucat în criza asta, pe care, practic, el a patronat-o, îl face să piar­dă puncte. Se întreabă și omul de pe stradă, ce-o fi păzit președintele, că doar se vedea cu ochiul liber că nu funcționa coaliția? De ce a tot amânat re­zol­varea crizei? De ce a făcut numiri fără nicio șansă? Să așteptăm să vedem, însă, cum se va ter­mina încurcă­tura politică. Situația e incertă. S-ar putea să funcționeze frica de anticipate, iar guvernul propus de Nicolae Ciucă să treacă. Dacă se va ajun­ge, to­tuși, la anticipate, în avantaj ar fi PSD și AUR, care au crescut, precum bălăriile în cimitir. PSD are vreo 35%, AUR, vreo 17%, deci s-ar putea face o ma­jo­ritate. PNL mai are doar vreo 20%, iar USR a scă­zut serios, pe la 9%. Deci, s-ar prefigura ori o coa­­liție PSD-AUR, ori PSD-PNL. În oricare dintre va­riante, tot la scandaluri vom asista.

Se vorbește și de suspendarea președintelui. O fi gafat Iohannis, dar nu a încălcat Constituția. E o prostie asta, cu a fi echidistant. Nu se poate! Să fii echidistant între rău și bine, între hoț și păgubaș, între corect și incorect? Nu văd motive de suspen­dare și nici nu văd o variantă mai bună de preșe­dinte, cineva cu prestanță și cu carismă, să zici că-i merge mintea și poți ieși cu el în lume. AUR defi­lea­ză cu Călin Georgescu, care sugerează că trebuie să schimbăm „direcția de mers”. Unde să mergem, spre Rusia? „Occidentul ne colonizează, ne ia tot”. Dar Rusia nu ne-a luat nimic? Le-am dat un tezaur, ce mai vor? O să candideze și Diana Șoșoacă, a anun­țat deja. Vă dați seama cam care ar fi oferta? Din păcate, la noi s-a mers din rău în mai rău. Am avut unii proști, au venit unii, și hoți, și proști. Au venit apoi, și hoți, și proști, și ticăloși. Apoi, și tră­dători, și tot așa. Ți-e și frică de noi alegeri, că o să ajungem să-i regretăm și pe cei care conduc acum, deși ei fac tot ce ține de ei ca să dezguste lumea. Ceva trebuie făcut, pentru ca politicienii noștri să fie aduși la realitate!

„Occidentul la care visam nu mai e”

– Dacă privim în jur, nu doar România e în criză politică. De la Praga la Sofia și de la Viena la Varșovia, toată lumea are probleme…

– Nu doar Estul, nu doar Europa, toată lumea e într-o situație complicată. Nu mai e Occidentul ace­la de acum 30-40 de ani, la care visam. Nu mai ai unde merge și să zici că găsești o oază de liniște și de normalitate. E o deșuchere generală. Dar țările mai vulnerabile, cum suntem și noi, și alții din Est, su­feră mai mult. Nu ne putem compara cu Occi­dentul nici la sistemul sanitar, nici la infrastructură. Și atunci, resimțim povara mult mai greu.

– Dacă vom trece de iarna asta grea, iar clasa politică ar înțelege, printr-o minune, că e un „moment zero” pentru România, de unde credeți că ar trebui să începem reconstrucția?

– Trebuie început de jos, de la lucrurile esențiale. Să reparăm conductele, să nu mai rămână orașele fără căldură, să repunem în funcțiune termo­cen­tralele, să reparăm prizele și sistemele electrice din spitale, să renovăm spitalele pe care le avem, până s-or face cele noi. Apoi, să ne asigurăm că școlile au WC-ul înăuntru, că grădinițele au căldură. Tre­bu­ie să pornim de la lucrurile esențiale. Până să ne certăm pe teme precum „părinte 1 / părinte 2” în loc de „tată și mamă”, „sex” sau „gen” în buletin etc, avem de rezolvat lucrurile de bază. Noi facem so­fisticăraie, digitalizare, energie verde, dar până acolo ne mănâncă gropile, ne roade frigul din case. Fă-le și pe alea, dar începe cu lucrurile esențiale!

„Nu am mișcat nimic din ce am promis la Bruxelles”

– Digitalizarea și energia verde ne sunt cerute în mod expres de UE, fiind prevăzute și în PNRR. Sunt importante, firește, dar România are alte ur­gențe – șosele, canalizare, sistem sanitar… Pentru fostele țări socialiste din Est, ar trebui mai multă îngăduință și înțelegere…

– Întâi de toate, dacă o ținem tot așa cu criza politică, nu ne vor mai intra banii din PNRR. Ar tre­bui să intre ceva bani până la sfârșit de an, dar noi încă nu am mișcat nimic din ce am promis la Bru­xelles. Cât despre PNRR, acolo depinde cum ne­go­ciezi. Când ai alte probleme, trebuie să spui curajos și deschis: „Voi aveți spitale, aveți auto­străzi, vă pu­teți gândi la digitalizare, dar noi avem alte pro­bleme! Facem și noi digitalizare, dar avem altele de rezolvat mai întâi”. Asta, dacă știi să ne­gociezi… Nu poți să pui pe același picior Germania și Franța cu Ro­mânia. Facem și noi di­gitalizare pen­tru un segment al popu­lației, care are ac­ces la Internet. Dar tre­buie să nego­ciezi și să îți impui punctul de vedere, trebuie să negociezi cu realitatea în față.