Sănătate cu fructe de toamnă (II)

Păducelul (Crataegus monogyna)

Prietenul inimii

Indicații terapeutice – Utilitatea medicală a Pă­ducelului a fost descoperită târziu, abia la înce­putul secolului XIX. Era industrială, aflată atunci la debut, își pusese deja amprenta asupra stilului de via­ță al oamenilor: stresul devenea tot mai intens, acce­lerând ritmul existenței cotidiene, iar aceste modifi­cări ale condițiilor de trai au dus inevitabil la o su­prasolicitare a sistemului cardiovascular. Cu atât mai importantă a fost, în contextul respectiv, apariția unui nou remediu natural, apt să combată problemele cir­culației sangvine. Principiile active ale Păduce­lului, pigmenții antocianici, derivații flavonelor și acizii triterpenici sunt prezenți în primul rând în frun­zele și florile plantei, mai puțin în fructe. Dar și acestea se pot folosi, proaspete, uscate sau sub formă de ceai, la prevenirea insuficienței cardiace și circu­latorii.

Efecte – Tonifierea mușchiului cardiac, dilata­rea arterelor coronare, scăderea tensiunii arteriale.

Forme de utilizare – Boabe proaspete sau o pastă preparată din ele, pulbere obținută prin mă­cinarea fructelor uscate (se iau trei vârfuri de cuțit pe zi contra aritmiei cardiace), infuzie sau decoct din flori și frunze (1 linguriță la o cană cu apă), tinctură (ex. Tinctură de păducel – „Fares”, Păducel – „Fau­nus Plant”, Tinctură de păducel – „Dacia Plant”), ex­tract (ex. Extract de păducel – „Rotta Natura”, Pă­ducel – „Hofigal”, Păducel Extract – „Herbagetica”).

Gutuiul (Cydonia oblonga)

Alint pentru căile respiratorii și piele

Indicații terapeutice – Sâmburii de gutuie conțin taninuri, dar și mucilagii cu proprietăți emoliente, benefice îndeo­sebi pentru căile respiratorii. Maceratul prepa­rat cu o linguriță de sâmburi ținuți 2-3 ore într-o cană de apă rece dă rezul­tate bune în tratarea traheitelor și bron­șitelor. Ace­lași remediu, însă cu timpul de ma­cerare prelungit la 4 ore, se în­trebuin­țează la comprese locale pentru amelio­rarea he­moroizilor, eczemelor, es­carelor, arsu­rilor ușoare, fisurilor cuta­nate și infla­mațiilor. Cu sucul stors din fructul întreg se poate face gargară, atunci când există inflamații în cavitatea bucală și în zona faringiană. Băut cu în­ghițituri mici, ne­diluat, ajută și contra unor tulburări digestive, cum sunt consti­pația sau co­lonul iritabil.

Efecte – Antiinfla­ma­tor, cica­trizant, calmează tusea iri­­tativă, combate consti­pa­ția, hrănește pielea.

Forme de utilizare – Ma­cerat la rece, suc, balsam de buze, ulei nutritiv pentru piele, com­prese, cosmetice cu extract de gutuie (ex. Cremă hidratantă cu extract de gutuie – „Elmiplant”, Gel de duș cu gutuie și lămâie verde – „Elmiplant”, Săpun pentru copii, cu gutuie și gălbenele – „Biricco”).

Rețete

Ulei nutritiv

Hrănește, hidratează și calmează pielea

Ingrediente – Cojile proaspete de la 2 gutui, circa 100 ml ulei de migdale, 5 g unt de cacao, 2 picături de vitamină E, 5 g ceară de albine.

Mod de preparare – Mai întâi se pregătește uleiul nutritiv. Luați două gutui de mărime medie, frecați-le pentru a înlătura puful de pe suprafața lor, spălați-le bine și curățați-le de coajă. Tăiați cojile în bucățele, introdu­ceți-le într-un borcan termorezistent, turnați peste ele uleiul de migdale și așezați borcanul într-o cratiță. Vărsați apă în cratiță, astfel încât nivelul ei să ajungă până la jumătatea borcanului, apoi puneți-o pe foc. Cojile de gu­tuie vor sta două ore în bain-marie, pe flacără potrivită. Apa nu trebuie să se înfierbânte prea tare și în niciun caz să fiarbă. Apoi strecurați uleiul și scurgeți-l în sticluțe curate.

Balsam pentru buze

Preparare: puneți 15 grame din uleiul de gutuie ob­ți­nut după rețeta prezentată mai sus îm­pre­ună cu 5 grame de ceară de albine, într-un borcan ter­morezistent, la fel ca mai sus, lăsați borcanul într-un vas cu apă, până la ju­mătatea lui, pe foc potrivit, topind încet ceara în bain-marie. Pe urmă stingeți focul, adăugați două picături de vitamină E și 5 grame unt de cacao, pe care îl veți aștepta să se topească. După ce observați că untul de cacao s-a topit, turnați imediat compoziția în bor­cănele cu capac, pentru balsam de buze. Durata de vala­bilitate a preparatului este de aproximativ 6 luni.

Utilizare – Puteți aplica balsamul ori­cât de des, dacă simțiți buzele uscate.

Scorușul de munte (Sorbus aucuparia)

Răceli și tuberculoză

Indicații terapeutice – Fructele scoru­șului, niște boabe roșii nu mai mari decât cele de mazăre, sunt foarte bogate în vitamina C, și de aceea erau utilizate cândva la tratarea scorbutului, dar servesc și astăzi ca tonic pentru vindecarea mai rapidă a răcelilor. Cu sucul lor se poate face gargară contra răgușelii. Mâncate crude, boabele au efect laxativ, din cauza conți­nutului de acid parasorbinic, o substanță ușor toxică, a cărei structură se modi­fică însă prin fierbere, astfel încât, după ce au fost prelucrate termic, sco­rușele devin consti­pante. Adjuvant în tratamentul tuberculozei: o linguriță de fructe uscate se infuzează 15-20 minute în 200 ml apă clocotită, se strecoară și se beau 2-3 căni pe zi.

Efecte – Acțiune laxativă sau constipantă, diuretică, depurativă, hemostatică, de întărire a sistemului imunitar și prevenire a proceselor inflamatorii de natură reumatică.

Forme de utilizare – Boabe proaspete, uscate, fierte sau confiate, suc, pastă, jeleu, infuzie, decoct.

Porumbarul (Prunus spinosa)

Stimularea digestiei și a sistemului imunitar

Indicații terapeutice – Rotunde și cărnoase, colorate într-un albăstrui brumat, fructele acestui arbust sălbatic se culeg toamna târziu, după primul îngheț. Abia atunci își pierd gustul aspru și astringent, devenind plăcute și dulci ca prunele, cu care se și înrudesc, de altfel. Se pot prepara din ele marmeladă, sirop, palincă, vin, lichior sau oțet. Cunoscute încă din Antichitate, ele s-au bucurat și de atenția medicilor arabi, în Evul Mediu, iar în prezent sunt întrebuințate pentru fortificarea sistemului imunitar și stimularea digestiei, ca remediu împotriva diareei și dezinteriei, a dischineziei biliare, tusei convulsive și spastice, gutei, afecțiunilor cardio­vasculare și renale. Sucul servește la gargară contra amigdalitei și a aftelor bucale. Fitoterapia din zilele noastre valorifică, de asemenea, florile și frunzele de porumbar.

Efecte – Astringent, antiinflamaator, depurativ, tonic general și mai ales digestiv.

Forme de utilizare – Po­rumbe uscate, suc, de­coct, sirop, vin, marme­ladă, oțet.

Ienupărul (Juniperus communis)

Regele stomacului și-al rinichilor

Indicații terapeutice – Pe meleagurile noas­tre, acest arbust conifer a fost cunoscut din vechi­me, iar în medicina populară, fiertura din fructele și cetina lui era întrebuințată ca leac împotriva răce­lilor, dar și a hidropiziei, a pietrelor la rinichi și a bolilor de sânge. Fitoterapia modernă îl consideră principalul remediu pentru problemele tractului digestiv: cu rachiul sau tinctura de ienupăr se tra­tează enterita, enterocolita și hepatitele, se reglează digestia prin stimularea sucurilor gastrice, se combat arsurile la stomac, senzația de prea-plin și eructațiile. Mirosul ne­plă­cut al gurii dispare dacă mestecăm câteva boa­be de ienupăr. Uleiul extras din ele poate fi întrebuințat în inhalații care ajută la vin­decarea guturaiului și tu­sei, iar amestecat în apa de baie sau folosit la frec­ții, activează circu­lația periferică. Infuzia și decoctul de ienupăr pot ameliora simpto­mele gutei, iar fricțio­narea cu o tinctură preparată din boabe calmează durerile reuma­tice. Ienupărul elimină acu­mulările de lichid din țesu­turi și susține activitatea secretorie a rinichilor, însă curele nu trebuie să depășească niciodată dura­ta de 6 săptămâni, deoarece în caz contrar, pot apă­rea fenomene de toxicitate, ca și iritații pe căile urinare și în rinichi.

Efecte – Principiile active conținute în frunzele și fructele de ienupăr au proprietăți diuretice, sudo­rifice, antispastice, antitusive și expectorante, favo­rizează digestia și împiedică fermentația intesti­nală, fluidifică secrețiile bronșice, facilitând eva­cua­rea lor, intensifică irigația sangvină și acțio­nează ca un factor de echilibrare a proceselor me­tabolice.

Forme de utilizare – Boabe în stare crudă, infuzie, decoct, rachiu, tinctură, ulei eteric, adaos în apa de baie, condiment.

Dovleacul (Curcubita pepo)

Vermifug excelent

Indicații terapeutice – Datorită alcaloizilor pe care îi conțin, se­mințele de dovleac sunt un excelent ver­mifug. Pentru elimi­na­rea paraziților intes­tinali, se consumă timp de 5 zile o can­titate mare de semin­țe (150-250 g) dimi­neața, pe stomacul gol, iar o oră sau două mai târziu, se ia un purgativ, de exemplu ulei de ricin. Dacă vi se pare dificil să le mes­tecați, se pot zdrobi și amesteca în apă. De­coc­tul preparat din se­mințe ajută în hiper­trofia benignă de prostată. Insuficiența cardiacă și colita de putrefacțe se tratează cu suc de dovleac sau cu miezul fiert, transformat în pastă.

Efecte – Vermifug, antiinflamator, antioxidant.

Forme de utilizare – Semințe uscate, suc, pastă, ulei alimentar, diverse preparate (ex. Extract din semințe de dovleac – „Santaflor”, Pumpkin – „Rotta Natura”, Ulei de dovleac, capsule – „Ju­tavit”).

Vezi și: https://www.formula-as.ro/2021/11/18/sanatate-cu-fructe-de-toamna/(se deschide într-o filă nouă)