– „Pacea ruso-americană” e condiționată de Putin prin ieșirea României din NATO. De ce România? Polonia și Țările Baltice au graniță directă cu Rusia. Vor ceda americanii șantajului?
– Potrivit specialiștilor în politica rusă, nici Rusia nu crede că americanii vor scoate România sau orice alt stat membru din NATO ca să-l mulțumească pe Putin. Putin plusează doar pentru a ridica miza negocierilor și a menține presiunea asupra NATO și a SUA. Pe de altă parte, știm că Moscova nu agreează România, pentru că aici sentimentul anti-sovietic și anti-rusesc a fost întotdeauna mai puternic. După 1989, deși Ion Iliescu era evident pro-sovietic, România s-a orientat, totuși, spre Occident. Mai recent, Putin a fost deranjat de scutul anti-rachetă de la Deveselu și de prezența militarilor americani în România, evoluții pe care le-a catalogat deja drept ostile Rusiei, deși ele au drept obiectiv Orientul Mijlociu. S-ar putea însă ca menționarea României să fie legată de intenția lui Putin de a invada Ucraina, în scopul ocupării zonei din sud, de la Marea Neagră, pentru a aduce Rusia la gurile Dunării și a lăsa Ucraina fără nici o ieșire la mare. Astfel, Rusia ar controla aproape total Marea Neagră și ar ajunge la granița României și a Republicii Moldova. Ar fi „un scenariu de coșmar”, cum spune profesorul Armand Goșu. Astfel, este posibil ca România să fi fost invocată pentru a justifica acest scenariu de război, căci în strategia sa față de Ucraina, una din mize este controlul Mării Negre, nu al Balticii, unde rușii sunt deja prezenți. Dar problema cea mai complicată, asupra căreia nu avem nici un control, este obsesia lui Putin de a reorganiza ordinea mondială, pentru că este nemulțumit de rolul prea puțin important al Rusiei. De aceea, cere reconfigurarea sferei sale de influență, iar Ucraina este pretextul ideal, pentru că această nefericită țară este considerată de Putin a aparține de drept Rusiei. Totodată, Putin nu are nevoie de un stat democratic la graniță, care să le dea idei rușilor nemulțumiți de el, ci de unul totalitar, cu un lider dependent de Kremlin, după modelul Belarus. În concluzie, pentru Ucraina vin vremuri grele, dar România este, totuși, apărată de NATO. Coșmarul rusesc, care ne-a urmărit în istorie, se apropie din nou de granița noastră.
„Antivaccinismul a devenit violent”
– Protestele contra vaccinării obligatorii cuprind toate marile orașe europene. Zeci de mii de oameni ies, seară de seară, pe străzi. Se poate bănui și o implicare politică, a partidelor de extremă dreaptă? Și dacă da ce pericol prezintă?
– Din păcate, demonstrațiile anti-vacciniștilor au fost rareori pașnice și au degenerat adesea în violențe, fiind dublate, în toate țările, de atacuri fizice asupra unor demnitari și parlamentari, ceea ce sugerează prezența unor organizații neofasciste printre organizatori. Ca să nu mai vorbim de amenințările cu moartea la adresa unor oameni de știință, a medicilor sau a parlamentarilor, înainte de votarea legilor privind obligativitatea certificatului verde. Și parlamentarii români au primit amenințări, doar că Parlamentele din Franța, Italia și Germania au adoptat legile, în timp ce românii au abandonat proiectul. De altfel, implicarea partidelor de extremă dreaptă în protestele anti-vacciniste violente a fost deja dovedită în Germania și în Italia. Parlamentul italian a votat în octombrie pentru dizolvarea formațiunii extremiste „Forza nuova”, responsabilă de pătrunderea cu forța în sediul Confederației generale a sindicatelor de la Roma, în timpul unei demonstrații anti-vaccinare. Și la noi este evidentă implicarea unei formațiuni politice extremiste în manifestările violente de tip neofascist, cum a fost atacul asupra unor medici, hărțuirea ministrului sănătății sau pătrunderea unor protestatari violenți în incinta Parlamentului. Modelul de acțiune a fost deja testat în Germania, unde mai mulți demnitari au fost hărțuiți la ei acasă de manifestanți, doar că acolo, hărțuitorii au fost arestați, în vreme ce în România, nu. Până la urmă, este vorba de o tactică de provocare și destabilizare, menită să genereze dezordine și violență și să submineze ordinea de drept și instituțiile statului. Până acum, în marile state occidentale, extremiștii nu au avut succes, rămânând o minoritate într-o populație vaccinată în proporție de peste 70-80%, care dorește să muncească și să trăiască normal. În România, lucrurile stau diferit, iar proliferarea provocărilor violente ar trebui urmărită cu mai multă atenție și îngrijorare.
