RODICA CULCER despre… „Coșmarul rusesc nu se termină”

– „Pacea ruso-americană” e condiționată de Putin prin ieșirea României din NATO. De ce Ro­mânia? Polonia și Țările Baltice au graniță directă cu Rusia. Vor ceda americanii șantajului?

– Potrivit specialiștilor în politica rusă, nici Rusia nu crede că americanii vor scoate România sau orice alt stat membru din NATO ca să-l mulțumească pe Putin. Putin plusează doar pentru a ridica miza ne­gocierilor și a menține presiunea asupra NATO și a SUA. Pe de altă parte, știm că Moscova nu agreează România, pentru că aici sentimentul anti-sovietic și anti-rusesc a fost întotdeauna mai puternic. După 1989, deși Ion Iliescu era evident pro-sovietic, Ro­mânia s-a orientat, totuși, spre Occident. Mai recent, Putin a fost deranjat de scutul anti-rachetă de la De­veselu și de prezența militarilor americani în Româ­nia, evoluții pe care le-a catalogat deja drept ostile Rusiei, deși ele au drept obiectiv Orientul Mijlociu. S-ar putea însă ca menționarea României să fie le­gată de intenția lui Putin de a invada Ucraina, în sco­pul ocupării zonei din sud, de la Marea Neagră, pen­tru a aduce Rusia la gurile Dunării și a lăsa Ucrai­na fără nici o ieșire la mare. Astfel, Rusia ar controla aproape total Marea Neagră și ar ajunge la granița Ro­mâniei și a Republicii Moldova. Ar fi „un sce­na­riu de coșmar”, cum spune profesorul Armand Goșu.    Astfel, este posibil ca România să fi fost invocată pentru a justifica acest scenariu de război, căci în stra­tegia sa față de Ucraina, una din mize este con­tro­­lul Mării Negre, nu al Balticii, unde rușii sunt deja prezenți. Dar problema cea mai complicată, asupra căreia nu avem nici un control, este obsesia lui Putin de a reorganiza ordinea mondială, pentru că este ne­mul­țumit de rolul prea puțin important al Rusiei. De aceea, cere reconfigurarea sferei sale de influență, iar Ucraina este pretextul ideal, pentru că această nefericită țară este considerată de Putin a aparține de drept Rusiei. Totodată, Putin nu are nevoie de un stat de­mocratic la graniță, care să le dea idei rușilor ne­mulțumiți de el, ci de unul totalitar, cu un lider de­pen­dent de Kremlin, după modelul Belarus. În con­cluzie, pentru Ucraina vin vremuri grele, dar Româ­nia este, totuși, apărată de NATO. Coșmarul rusesc, care ne-a urmărit în istorie, se apropie din nou de granița noastră.

„Antivaccinismul a devenit violent”

– Protestele contra vaccinării obli­gatorii cu­prind toate marile orașe eu­ro­pene. Zeci de mii de oameni ies, seară de seară, pe străzi. Se poate bă­nui și o implicare politică, a par­­tidelor de extremă dreaptă? Și dacă da ce pe­ricol prezintă?

– Din păcate, demonstrațiile anti-vacciniștilor au fost rareori pașnice și au degenerat adesea în vio­lențe, fiind dublate, în toate țările, de atacuri fizice asupra unor demnitari și parlamentari, ceea ce su­gerează prezența unor organizații neofasciste printre organizatori. Ca să nu mai vorbim de amenințările cu moartea la adresa unor oameni de știință, a me­dicilor sau a parlamentarilor, înainte de votarea legilor privind obligativitatea certificatului verde. Și parlamentarii români au primit amenințări, doar că Parlamentele din Franța, Italia și Germania au adop­tat legile, în timp ce românii au abandonat proiec­tul. De altfel, implicarea partidelor de extremă dreaptă în protestele anti-vacciniste violente a fost deja dovedită în Germania și în Italia. Parlamentul italian a votat în octombrie pentru dizolvarea formațiunii ex­tremiste „Forza nuova”, responsabilă de pătrun­derea cu forța în sediul Confederației generale a sindicatelor de la Roma, în timpul unei demonstrații anti-vaccinare. Și la noi este evidentă implicarea unei formațiuni politice extremiste în manifestările violente de tip neofascist, cum a fost atacul asupra unor medici, hărțuirea ministrului sănătății sau pă­trunderea unor protestatari violenți în incinta Parla­mentului. Modelul de acțiune a fost deja testat în Germania, unde mai mulți demnitari au fost hăr­țuiți la ei acasă de manifestanți, doar că acolo, hăr­țuitorii au fost arestați, în vreme ce în România, nu. Până la ur­mă, este vorba de o tactică de pro­vocare și desta­bi­lizare, menită să genereze dezordine și vio­lență și să submineze ordinea de drept și insti­tuțiile statului. Până acum, în marile state occiden­tale, ex­tremiștii nu au avut succes, rămânând o minoritate într-o popu­lație vaccinată în proporție de peste 70-80%, care dorește să mun­cească și să tră­iască nor­mal. În România, lucrurile stau diferit, iar prolife­rarea pro­vocărilor violente ar trebui urmărită cu mai multă aten­ție și îngrijorare.