– Avem posibilitatea de a alege între diferite tipuri de zahăr. Oare toate sunt la fel de dăunătoare? Să vedem. –
* Zahărul brun se obține, ca și cel alb, din sfeclă și din trestie de zahăr. Multă lume îl consideră varianta „sănătoasă” a zahărului, deoarece nu este atât de riguros purificat. De altfel și culoarea maronie se datorează melasei rămase în compoziția lui. Conține o serie de oligoelemente, însă în cantități infime, așa încât efectul lor poate fi socotit neglijabil. Nu este mai sănătos decât zahărul alb.
* Fructoza se află în mod natural în fructe, legume, cereale și miere, dar totodată se întâlnește introdusă ca îndulcitor în produse de patiserie, rețete de gem sau dulceață, sucuri sau băuturi răcoritoare. Este greu digerabilă și reprezintă un factor de risc al steatozei hepatice.
* Glucoza se bucură de o reputație mai bună, parțial justificată, întrucât creierul o utilizează ca sursă prioritară de energie. Se găsește în fructele dulci, însă există și sub formă de produs industrial. Nutriționiștii recomandă ca limită de consum pentru zahărul pur cantitatea de 50 grame pe zi, care corespunde cu 200 kcal, respectiv cu 10% din valoarea medie a aportului total de energie.
* Mierea are în compoziție fructoză și glucoză, în proporție de aproximativ 80%. Densitatea ei calorică o egalează aproape pe cea a zahărului rafinat, însă puterea de îndulcire este mai mare, ceea ce ne permite să obținem același efect cu un consum mai redus. De asemenea, trebuie luat în considerare și faptul că ea conține în plus o serie de vitamine (A, C, B1 și B2), minerale (magneziu, calciu, fier), aminoacizi, enzime, flavonoide și antioxidanți.
* Stevia – Autorizat pe teritoriul Uniunii Europene din 2011, acest îndulcitor se obține dintr-un soi de stevie originar din America de Sud (Stevia rebaudiana), are 0 calorii și nu influențează câtuși de puțin nivelul glicemiei. Din păcate, substanțele active din frunzele plantei, steviozidele, de până la 400 de ori mai dulci decât zahărul rafinat, se extrag cu ajutorul unor chimicale ce conferă toxicitate produsului final.
* Siropul de porumb se prepară din maltoză și, fiind foarte ieftin, este prezent într-o sumedenie de alimente procesate: sucuri și alte băuturi dulci, înghețată, jeleuri, iaurt cu fructe, biscuiți, cereale pentru micul dejun, pâine integrală, ketchup, sosuri pentru salate, murături și altele. Ponderea ridicată a fructozei face din el un produs problematic, care favorizează depunerile de grăsime pe abdomen și ficatul gras.
* Siropul de orez este un aliment de origine vegetală, care nu conține fructoză, în schimb concentrația de glucoză o depășește pe cea a zahărului alb. Deci cum ar putea fi sănătos?
* Îndulcitorii sintetici se ascund sub felurite denumiri: zaharină, sucraloză, ciclamat, aspartam etc. Nu au valoare calorică, totuși aceasta nu înseamnă că ar fi sănătoși. Ei nu generează o senzație de sațietate, ci dimpotrivă, iar numeroși medici sunt de părere că aceste substanțe ar agrava epidemia de obezitate. Mai mult, există indicii că îndulcitorii artificiali ar afecta grav microbiomul. De exemplu, s-a constatat că sucraloza reduce cu 79% numărul de lactobacili și bifidobacterii, componente importante ale florei intestinale, indispensabile pentru buna desfășurare a proceselor digestive.
Romanian