GERMANIA
– Prin noul ei cancelar, Olaf Scholz, Germania pare mai degrabă orientată spre Rusia, decât spre Ucraina, în conflictul militar ce amenință Europa. Și nu e vorba doar de dependența de gazul rusesc. Socialistul Scholz este un fost marxist, simpatizant, încă din tinerețe, al Moscovei. Se anunță un divorț Germania-NATO?
– Un divorț Germania-NATO este greu de imaginat. Problema este însă ce fel de aliat este Germania în interiorul NATO, cât de implicat și convins să apere interesele și valorile Alianței? La Washington au fost exprimate dubii serioase în acest sens, opoziția creștin-democrată din Germania îl acuză pe cancelarul Scholz că a fost incapabil să prezinte o politică coerentă pe tema Ucrainei, iar ucrainenii s-au revoltat când Germania a refuzat să le vândă obuzierele din fosta RDG și le-a trimis, în schimb, 5000 de căști, în timp ce alți membri NATO le-au livrat sisteme anti-rachetă. Problema nu este doar trecutul pro-sovietic al domnului Scholz, de care actualul cancelar s-a mai distanțat, ci orientarea pro-Moscova a partidului său, SPD, înțelegător față de „preocupările de securitate” ale lui Putin (de parcă l-ar amenința cineva!), cu o facțiune stângistă puternică și agresivă și cu un fost cancelar, Gerhard Schröder, care din 2005 ocupă posturi de conducere în companiile de stat rusești din domeniul energiei și care l-a descris pe Putin ca un „democrat impecabil”! Dincolo de SPD, există însă și o disponibilitate puternică din partea unor factori de decizie din Germania de a menaja sensibilitățile Rusiei, cum a dovedit-o cazul comandantului marinei militare, care a declarat că Putin nu pretinde decât un respect pe care îl și merită. În sfârșit, problema este și dependența Germaniei de gazul rusesc și a marilor companii germane de afacerile dezvoltate în Rusia. Întâmplător sau nu, în NATO, Germania a devenit un factor de temperare a reacțiilor ferme și reticent să se implice militar. Sub presiunea SUA și a opoziției interne, prea puțin experimentatul Scholz a fost nevoit să-și recalibreze poziția și să anunțe că, în cazul unei invazii în Ucraina, „Nord Stream 2” (noua conductă de gaz rusesc ce așteaptă să fie activată) nu va deveni operațional, iar sancțiunile economice împotriva Rusiei vor fi devastatoare. Iar ministrul de finanțe, liberalul Lindner, a subliniat sprijinul financiar substanțial acordat Ucrainei. Precizările sunt binevenite, dar angajamentul serios al Germaniei pentru apărarea intereselor NATO în fața Rusiei nu a fost încă dovedit.
CHINA
– Cu prilejul festivității de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă din China, președintele rus, Vladimir Putin, s-a întâlnit, la Beijing, cu liderul chinez Xi Jinping. Cei doi au dat o declarație cel puțin îngrijorătoare: Rusia și China „cer NATO să-și oprească expansiunea”. Cât de important este, în actualul context internațional, faptul că Rusia și-a asigurat spatele, prin poziția Chinei?
– Nimeni nu se îndoia că Putin și Xi, doi autocrați care detestă conceptul de drepturi ale omului, se vor sprijini unul pe celălalt, mai ales împotriva SUA, care, cu toate deficiențele, rămâne apărătorul lumii libere. Dar China nu are cum să oprească practic expansiunea NATO și nici nu o privește direct. Problema ei este rivalitatea cu SUA în zona Pacificului și Taiwanul. Or, Statele Unite au un tratat cu Taipei, care le obligă să apere insula în cazul unei agresiuni. Ucraina nu are un astfel de tratat. Chinezii ar vrea să-i vadă pe americani încurcați într-un război pe flancul estic al NATO, ca să poată avea ei mâinile libere să atace Taiwanul și să-și extindă dominația în zona Pacificului; de aceea vor justifica orice agresiune a Rusiei în Ucraina sau în Estul Europei. Probabil că Putin a cerut și sprijin financiar și logistic, în cazul aplicării unor sancțiuni economice severe din partea Occidentului, promițând în schimb sporirea livrărilor de gaze și petrol. Dar nu este sigur că Beijingul este dispus să-și cheltuiască rezervele de dragul Rusiei, sau că ar vrea să antagonizeze UE, principalul său partener comercial. Ceea ce dorește în schimb este să izoleze SUA pe plan internațional, reafirmând solidaritatea cu Rusia, celălalt adversar al Americii. Din acest punct, problema devine una care trebuie rezolvată de americani și de europeni împreună: vor ști ei să facă față acestei demonstrații de forță și să dea dovadă de o solidaritate mai puternică decât cea afișată de Putin și Xi Jinping? Deocamdată, occidentalii nu s-au manifestat, considerând probabil că solidaritatea ruso-chineză este mai mult declarativă, un spectacol pentru propriile popoare. Iar dintre cele două, doar China este o mare putere economică, Rusia având resurse naturale și militare, dar o economie comparativ mică. Demonstrația de la Beijing a celor doi autocrați vizează în principal SUA, singura putere care poate contracara acest sinistru tandem, obligată să acționeze ferm pentru a-și păstra relevanța. Problema pentru noi toți este cum va răspunde Administrația Biden acestei provocări.
