RODICA CULCER despre… „În plan militar, NATO este limitată de riscul izbucnirii celui de-al treilea război mondial”

– Ucraina rezistă eroic, dovedind un patriotism exemplar, în fața invaziei militare a Rusiei. „Răz­boiul fulger” visat de Putin a eșuat. Occidentul a reacționat și el, pozitiv, oferind ajutoare. Credeți că sprijinul dat până acum este suficient? Vor rezista sancțiunile aplicate Rusiei? Ele provoacă mari pierderi și economiei europene și americane…

– Ajutoarele umanitare au funcționat mai bine decât cele militare, deși nevoile nu au fost acoperite integral. În plan militar, NATO este limitată de riscul izbucnirii celui de-al treilea război mondial, un risc pe care nu ni-l putem asuma cu un lider ca Putin, care nu va avea nicio ezitare să valorifice superio­ritatea Rusiei la nivelul armelor nucleare. În limita posibilului, Ucraina a primit echipamente militare, arme letale și muniții, inclusiv din Australia. Pro­babil că statele NATO au trimis mai mult chiar decât au făcut public, furnizează informații vitale armatei ucrainene și întreprind acțiuni acoperite, care trebuie să rămână secrete. Tristul adevăr este, însă, că răz­boiul nu poate fi oprit decât prin război, căci băncile nu pot învinge tancurile, după cum observa un ana­list britanic. Aceasta nu înseamnă însă că sancțiunile sunt ineficiente. Nu mă refer la confis­carea yachtu­rilor sau vilelor oligarhilor, nici măcar la retragerea lor forțată din consiliile de administrație ale unor mari companii, ci la retragerea facilității SWIFT și la blocarea conturilor Băncii Centrale a Rusiei aflate în Vest. Esențială este însă decizia SUA și UE de se reorienta către alte surse de petrol și ga­ze decât Rusia. Aceasta este principala lovitură dată lui Putin, sursa sa de venit, care finanțează și războiul, căci Rusia n-a dezvoltat o economie puternică, aceas­tă țară mare și bogată are o economie mică, cam cât a Spa­niei, și o imensă masă de populație ru­rală, săracă și ruptă de lume. Americanii, care au in­terzis deja orice importuri din Rusia în sectorul ener­getic, sunt mult mai puțin dependenți de Rusia, în timp ce euro­penii, în frunte cu Germania, și-au sabo­tat propriile resurse naturale, complăcându-se în de­pen­dența de Rusia. Treziți brutal, se pregătesc acum să-i pună ca­păt, dar procesul va dura. Fiind o re­orientare majoră, ar trebui să fie de durată, pentru că, în contextul unui război barbar la porțile Europei, are o semnificație existențială.

„Liderii occidentali sunt conștienți de riscul unei agresiuni rusești dincolo de Prut, și au venit in corpore la Chișinău”

– Republica Moldova a solicitat integrarea în Comunitatea Europeană. Tiraspolul a răspuns, solicitând independența. Poate fi acesta un motiv de atac rusesc asupra Basarabiei?

– Acesta va fi motivul fundamental, dar, probabil, va fi mascat de cine știe ce cerere de ajutor din partea unor rusofoni „persecutați”. Enervat de orientarea pro-occidentală a Republicii Moldova și politica cu­rajoasă de reforme a președintei Maia Sandu, Krem­linul exercită deja presiuni inumane asupra Chiși­năului, prin GAZPROM. Liderii occidentali sunt conștienți de riscul unei agresiuni rusești dincolo de Prut, și au venit in corpore la Chișinău. Separatismul nistrean a fost creat de la bun început pentru a oferi Rusiei o pârghie de control asupra RM și de a ajunge rapid la Odesa, în Ucraina, care tocmai se declarase independentă provocând astfel dezin­te­grarea URSS. Deși Putin invocă „pericolul” din par­tea NATO pen­tru a justifica invadarea Ucrainei, ade­văratul său inamic, și obsesia sa constantă, este UE. Eșecul lui Putin de a împiedica Ucraina să semneze un Acord de asociere cu UE, în 2013-2014, a fost urmat ime­diat de anexarea Crimeei și ocuparea zo­nelor Donețk și Luhansk, demersuri pregătitoare pen­tru tentativa de anihilare a Ucrainei, la care asis­tăm. Cu modelul său de civilizație prosperă și crea­tivă, bazată pe libertăți politice și civice, cu sistemul ei democratic bazat pe reguli, și cu statul de drept, UE este un contra-model pentru sistemul represiv și totalitar promovat de Putin, deci, o problemă exis­tențială pentru Kremlin. Acest contramodel, pe care Putin se străduie să-l destabilizeze din 2012 încoace, prin în­curajarea și finanțarea mișcărilor suveraniste și popu­liste, nu poate fi lăsat să fie un pol magnetic la granița „Imperiului”, pentru că amenință fun­da­men­tele nedemocratice și barbare ale acestuia. Cei care vor să scape de sub cizma rusească și să se reo­rien­teze către UE trebuie, deci, pedepsiți exemplar, iar RM îi poate părea lui Putin o pradă ușoară. Iar dacă trupele rusești vor ajunge, Doamne ferește, pe Prut și la gurile Dunării, Putin va mai fi făcut un pas în războiul vieții lui: războiul împotriva civilizației eu­ropene.