PAUL CIUCI (formația COMPACT): „Oricâtă cenușă are pe el, mugurele vieții tot va răzbi”

Cu muzica în inimă

– Dragă Paul, cu mare bucurie aflăm că tu şi trupa Compact aţi pornit din nou la drum. Cum e să rosteşti cuvântul „turneu” după doi ani de pandemie?

– E cu adevărat minunat, ca atunci când primeşti un dar şi te repezi să rupi ambalajul cât mai repede, ştiind că în interior te aşteaptă ceva ce-ţi doreai mult de tot. Mai ales că noi, Compact, suntem o trupă exclusiv „live”, ceea ce înseamnă că pauzele impuse de pandemie ne-au afectat enorm. Nu ve­dem rostul concertelor online, nu înţeleg cum s-ar putea ajunge la inima oamenilor în acest fel. Pur şi simplu plăcerea cea mai mare a noastră este concer­tul în faţa publicului, cu boxele date la maximum, cu răsplata aplauzelor. Numai în felul acesta simţi energia aceea bună. Şi uite aşa, cuvântul „turneu” devine sinonim cu fericire, energie, iubire, pasiune şi prietenie. Pentru că o mare prietenie mă leagă de public, la fel cum o prietenie frăţească şi creativă uneşte membrii Compact. Acesta este crezul meu în muzică: prietenii din trupă se adună, schimbă idei, lasă imaginaţia liberă şi creează ceva pentru ei şi pentru oameni. Nu în faţa unui calculator, nu cu programe sofisticate, ci cu instrumentele muzi­cale în mâini, pixul pe foaie, muzica în inimă.

– Numele turneului, „Pe tine te-am ales”, este o declaraţie de iubire?

– „Pe tine te-am ales” a fost un album din 1997, primul împreună cu Compact, după ce m-am întors eu din Occident, unde cântasem şase ani, alături de Sfinx Experience. Acela a fost un an de cotitură pentru mine, fiindcă mă reîntâlneam cu publicul meu drag din România. De aceea am „împrumutat” pentru turneu titlul acelui disc. Este în mod cert o declaraţie de iubire, dar nu adresată unei singure persoane.    Este o declaraţie de dragoste transmisă ro­mânilor,    publicului nostru.

– Iar publicul vă întoarce iubirea şi zice: „Pe tine te-am ales, Compact”?

– Dumnezeule mare, şi încă în ce fel! De pa­truzeci de ani, numai iu­bire simţim. De pa­tru­zeci de ani cântăm rock melodic, acest gen ne place cel mai mult şi nu l-am aban­donat niciodată, iar pu­blicul ne răsplăteşte incredibil statornicia. Dovada supremă: oa­menii care vin în nu­măr foarte mare la con­certele noastre îşi manifestă dragostea cumpă­rând bilete. Nu există gest mai nobil prin care ei să-şi arate ataşamen­tul faţă de noi, pentru că, la concertele gra­tui­te, e uşor să te a­duni. Dar azi, când viaţa e aşa de scum­pă, mie, când văd o fa­milie întreagă (ma­ma, tata, doi copii) la un concert Compact, îmi dau lacri­mile, ştiu că au cumpărat pa­tru bilete, când pu­teau să nu consi­dere această cheltuială o priori­tate. Când îi văd, îmi las sufletul pe scenă acolo, în faţa lor.

„Îi dedicăm și Ucrainei muzica noastră”

– Paul, după o pandemie care ne-a schimbat direcția vie­ții, am crezut că ne vom re­găsi bucuria. Iată, însă, că un război oribil naște iarăși frică și ame­nințări. Mai e loc pentru mu­zică?

– Cred că arta, muzica, în ca­zul meu, este mai importantă de­cât oricând exact în momente dramatice. Doctorul repară trupul, arta vindecă sufletul. Artiştii s-au implicat întotdeauna. Sigur că imaginea războiului, a familiilor care fug speriate din calea bombelor, ne tulbură și pe noi, dar eu cred că, ur­când pe scenă, ţi­nând aceste concer­te, devii solidar. Îi vom de­dica şi U­crainei muzica noas­tră. Mă gân­deam zi­lele acestea, privind la televizor, ce con­tradicţie extremă stă în om: cea mai crea­tivă şi, totodată, cea mai distructivă fiinţă lăsată de Dumnezeu pe pământ. Nu înţe­leg răz­boiul, cu atât mai puţin pe acesta. Când, în sfârşit, simţeam că viaţa îşi relua cursul, iată nenorocirea asta. Pur şi simplu nu cred că Dum­nezeu va mai îngădui mult atâta suferinţă.

Viaţa nu se opreşte, pentru că un dement vremelnic, dar care se crede veşnic, are aspiraţii de cuceritor. Şi mai sper la ceva: dacă pande­mia nu ne-a deter­minat să ne regăsim pe deplin umanitatea, iată că trecem acum prin încercarea supremă, care ne obligă să o facem. Şi, privind în jur, umanitatea pare să fie mai puternică decât războiul însuşi. Bună­tatea lăstăreşte de pes­te tot, precum firele de iarbă primăvara, şi va ieşi învingătoare. Cu speranţă înainte, pentru că mugurele vieţii, oricâtă cenuşă are pe el, tot va răzbi, tot va da boboc şi va creşte. Am nădejdea unei noi lumi verzi, care va înlocui cenuşiul de azi. Doamne ajută!

(Turneul Paul Ciuci şi Compact este în plină desfăşurare, au mai rămas următoarele concerte: 12 martie – Cluj, 25 martie – Piteşti, 26 martie – Bu­cu­reşti.)